Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iliegh

Mie mi se par false sau cel putin nejustificate multe din afirmatiile tale. Nici nu stiu cu care sa incep.

Exemplu de aspiratii lumesti care nu sunt pradatoare de suflet: absolvirea unei facultati, casatoria cu cineva iubit, cresterea unui copil, etc etc.

Nici o justificare pentru propozitia in care omul se straduieste sa-si indeplineasca scopurile lumesti ca si cum ar fi trecator. Eu cred ca pana la urma ceea ce stim sigur este ca avem o viata. Si in aceasta viata trebuie sa facem tot ce avem de facut. Faptul ca unul sau altul spun ca exista de fapt mai multe vieti si ca acum doar ne pregatim pentru urmatoarea, este un fapt nedovedit, de ce nu ar fi aceasta promisiune lupul in haine de oaie de fapt ?

Deci, omul nu isi indeplineste scopurile lumesti CA SI CUM ..... El doar isi indeplineste scopurile lumesti. punct. Nu exista "ca si cum" din motive care necesita e explicatie mai larga si nu e momentul acum.

Viata omului are sens numai atunci cand lucreaza cele vesnice ? Atunci sa nu mai facem case in care sa ne crestem copiii ?


Cu un singur lucru sunt de acord: patimile lumesti, scopurile egoiste sunt distrugatoare de "suflet" dar cred ca au efect aici si acum, nu stiu nimic despre un alt loc in care ar putea avea efect.

Observatiile tale sunt corecte atunci cand se intelege ca lucrarea celor vesnice inseamna sa stai in lotus de dimineata pana seara si sa te hranesti cu un colt de paine si o cana de apa de la rasaritul pana la apusul soarelui.

Lucrarea celor vesnice nu se poate face facand abstractie de indatoririle de zi cu zi care inerent sunt subordonate unor obiective "pamantene", de interactiunile cu mediul clipa de clipa.

Lucrarea celor vesnice de fapt se realizeaza efectiv prin construirea unei case, prin absolvirea unei facultati, prin ducerea canii de apa la gura, prin ascultatul zgomotului strazii, prin contemplarea sefului care tipa cu putere la tine, prin fiecare micro-experienta.

Omul este obligat sa se miste/functioneze social conform normelor, in baza unor necesitati fundamentale.

Insa pentru a lucra cele vesnice este necesar sa invete, sa inteleaga cum poate transmuta/transfigura experienta sa mundana intr-una spirituala. Este un efort de ajustare a paradigmei cu privire la existenta in contextul propriilor sale experiente.

Iluminarea nu depinde de pozitia corpului ci de felul cum privesti realitatea, omul de langa tine.

Am precizat anterior, din punctul meu de vedere, mahayana/vajrayana este sistemul spiritual care ofera instrumentele psihologice necesare transfigurarii fiecarui tip de experienta mundana intr-una spirituala - atat de necesar intr-un mediu furtunos/stresant din punct de vedere informational. Are capacitatea sa recicleze orice tip de interactiune, sa genereze patrundere/intelepciune/elevare spirituala atat din experiente pozitive cat si negative, fie ca par importante/semnificative ca si continut, fie ca par banale - lucreaza in banda larga/in tot spectrul.

Insa angajarea efortului spiritual presupune o intuitie speciala, cea care simte potentialul extraordinar de evolutie al omului, de credinta ca nimic nu dispare in nimic si nimic nu apare din nimic.