Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut. (Ps. 95:5)


11. Aşadar să ziceţi neamurilor: "Dumnezeii, care n-au făcut cerul şi pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri;
12. Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea Sa şi cu priceperea Sa a întins cerurile.
(..)
14. Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa lui, şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci chipul turnat de el nu este decât minciună; n-are nici o suflare în el.
15. Aceasta este deşertăciune adevărată, rodul rătăcirii, şi la vremea pedepsei va pieri.

Ieremia cap. 10

Iconografia tibetana are aceeasi functionalitate psihologica ca si cea ortodoxa.

Credinciosul nu se inchina la forma, ci la ceea ce reprezinta forma. Forma este doar un indicator catre natura inexprimabila a Adevarului.

Forma poate fi orice aspect sensibil surprins de simturi si minte. Un chip turnat in argint este o forma cat se poate de grosiera. Dar si un sunet este tot o forma, si un cuvant omenesc de asemenea. Dumnezeu nu este nici argint, nici grafie, nici sunet, niciun cuvant exprimat de gura omeneasca sau ingereasca...

Unii, de exemplu spun ca se inchina la Dumnezeu, dar in numele Lui fac fapte rele, chiar isi ucid semenii. In acest caz, cuvantul Dumnezeu este transformat in Idol - pentru ca functioneaza in sensul potentarii patimilor/pacatelor. Nu este necesar sa fie un Chip-de-Argint.

Interpretarea literala, fara talcuire, este ea insasi nascatoare de multi Idoli.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Iconografia tibetana are aceeasi functionalitate psihologica ca si cea ortodoxa.

Psihologica? Ca sa vezi, si noi care credeam ca e vorba de spiritualitate aici.

Da, functionalitatea duhovniceasca e aseamantoare, cu diferenta ca una te duce spre duhurile mincinoase care au inventat acei idoli si cealalta in sus, spre singurul si adevaratul Dumnezeu.

Nici macar cu Sf. Scriptura in fata nu te trezesti, saracutul de tine..

Bietu' budhist are drept scuza ignoranta, ca n-a aflat niciodata de Hristos, dar tu?

Nu mai este nimic in tine din icoana Sf. Botez care sa-ti spuna ca esti pe un drum teribil de gresit?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Psihologica? Ca sa vezi, si noi care credeam ca e vorba de spiritualitate aici.

Daca spiritualitatea ar fi independenta de procesele firesti ale gandirii (reprezentari mentale, conceptualizare, ratiune...) atunci disocierea de aspectul psihologic ar fi justificata.

Doar pentru ca termenul psihologic nu cadreaza cu limbajul patristic, consacrat, nu este un argument ci o preferinta.

Este suficient sa privesti mai atent la definitia cuvantului psiho-logic - (logos despre psyche = cuvant despre spirit) si vei afla ca este echivalent cu spiritualitate.

Ceea ce rataceste omul este judecarea lucrurilor dupa aparente.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Este suficient sa privesti mai atent la definitia cuvantului psiho-logic - (logos despre psyche = cuvant despre spirit) si vei afla ca este echivalent cu spiritualitate.

Nu, Florin, nu toata psihologia e spiritualitate.
Pe de alta parte, budismul a intrat in Europa, se stie, ca psihologie... Ma rog, asa a fost perceput (in mod regretabil, reductionist) si vad ca tot asa il percepi si tu.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Nu, Florin, nu toata psihologia e spiritualitate.
Pe de alta parte, budismul a intrat in Europa, se stie, ca psihologie... Ma rog, asa a fost perceput (in mod regretabil, reductionist) si vad ca tot asa il percepi si tu.

Spiritualitatea, inteleasa ca si traire religioasa, nu poate fi considerata in afara psihologiei, nu poate face abstractie de cauzalitatea psihologica, ci este o ramura a ei, un subdomeniu specific. Pentru ca implica procese psihologice.

Omul spiritual functioneaza dupa anumite directive, ruleaza mental un software lexical specific care moduleaza perceptia, trairea, comportamentul persoanei in ultima instanta.

Omul spiritual se straduieste sa formuleze strategii psihologice, isi pune intrebari, cauta raspunsuri, rationeaza, analizeaza, evalueaza, gandeste, cugeta...

De la cea mai simpla perceptie, pana la cea mai inalta rapire in extaz - este psihologie...pentru ca implica mintea, presupune invariabil un proces de constientizare.

Ca psihologia inteleasa ca domeniu stiintific actual nu explica transformarea perceptiei, elevarea constientizarii omului religios este alt aspect.

[ioan67]

Curios lucru, tocmai un psiholog incearca sa iti puna frane la povestea asta.
Incerc sa iti atrag atentia la pericolul psihologismului, a reductionismului psihologic, sesizezi oare?
*
Spiritualitatea a devenit psihologie doar dupa ce oamenii au pierdut simtul sacrului. Inainte, cele doua paliere/modalitati de vietuire/functionare/asezare ale omului erau clar distincte.
Deci, spiritualitatea nu poate fi o "specie" a psihologiei umane, decat pentru cei cazuti cu totul in psihologie.
Necazul asta a aparut mai intai la vestici. Mai intai s-a ticnit/alienat/scorojit batrana Europa. Acum iata ca morbul se raspandeste....

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Curios lucru, tocmai un psiholog incearca sa iti puna frane la povestea asta.
Incerc sa iti atrag atentia la pericolul psihologismului, a reductionismului psihologic, sesizezi oare?
*
Spiritualitatea a devenit psihologie doar dupa ce oamenii au pierdut simtul sacrului. Inainte, cele doua paliere/modalitati de vietuire/functionare/asezare ale omului erau clar distincte.
Deci, spiritualitatea nu poate fi o "specie" a psihologiei umane, decat pentru cei cazuti cu totul in psihologie.
Necazul asta a aparut mai intai la vestici. Mai intai s-a ticnit/alienat/scorojit batrana Europa. Acum iata ca morbul se raspandeste....

Spiritualitatea este acea fanta ingusta, carare stramta pe care omul se nevoieste sa inainteze. Este esentialmente psihologica pentru ca mantuirea se joaca/castiga pe terenul mintii, nu in afara lui. Cine nu are grija de mintea sa si crede ca mantuirea este altceva se inseala amarnic.

Cum poate cineva sa aiba grija de sufletul sau dar sa-si neglijeze mintea? Sa nu-i inteleaga miscarile si natura?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Curios lucru, tocmai un psiholog incearca sa iti puna frane la povestea asta.
Incerc sa iti atrag atentia la pericolul psihologismului, a reductionismului psihologic, sesizezi oare?
*
Spiritualitatea a devenit psihologie doar dupa ce oamenii au pierdut simtul sacrului. Inainte, cele doua paliere/modalitati de vietuire/functionare/asezare ale omului erau clar distincte.
Deci, spiritualitatea nu poate fi o "specie" a psihologiei umane, decat pentru cei cazuti cu totul in psihologie.
Necazul asta a aparut mai intai la vestici. Mai intai s-a ticnit/alienat/scorojit batrana Europa. Acum iata ca morbul se raspandeste....

Inteleg reticenta, refuzul de a privi spiritualitatea prin microscopul psihologiei - teama ca o astfel de abordare ar dezbraca spiritualitatea de propria ei aura, de frumusetea tainei, de necunoscutul mistic care potenteaza aspiratia catre sublim; teama ca se pierd valentele indumnezeitoare si este redusa la o rationalizare searbada; ca rationalizarea spulbera misterul dinamizator.

In esenta este o problema de cum percepem psihologia, ce principii recunoastem si validam.

O psihologie matura reconciliaza ratiunea si misterul prin clarificarea principiului cunoasterii negative, ofera suportul rational necesar evitarii derapajelor, exagerarilor la care este predispus empirismul spiritual.