Nasa de botez divortata ?

[Demetrius]

În prealabil postat de oitza ratacita

Poti acum sa le sucesti cum crezi, dar exact asa ai spus: daca nu se nasc copii, cununia se poate desface in buna pace la biserica.

Asa am spus si sustin in continuare, sau tu crezi ca sunt lucruri diferite?
Lipsa de rod se traduce in romaneste prin imposibiliatatea sau refuzul de a face copii; asadar ce sens mai are cununia? Poate ca la intrebarea asta tu ai primit de la duhovnic(dupa cum spui) un raspuns personalizat si exclusiv.

Prin lipsa de rod cununia devine invalida, dar numai la cerere se constata invaliditatea si se declara de episcop in buna pace ca invalida.
In buna pace inseamna dpmdv clar, evident, foarte simplu, nu litigios.

Sunt cununii fara rod, in care nu se solicita invalidarea cununiei, dar aceea nu e familie.
Familie inseamna legatura de sange, iar doi soti nu pot fi in legatura de sange decat prin aparitia copiilor, care ii inrudeste indirect si pe parinti intre ei.

Daca te uiti aici: https://dexonline.ro/definitie/familie vei observa ca aproape toate definitiile despre familie includ sotii si copiii si niciuna nu pomeneste de alte bazaconii duhovnicesti in lipsa copiilor.

În prealabil postat de oitza ratacita

dar pur si simplu am constatat ca imi irosesc timpul de prisos cu tine aprofundand subiecte tainice precum scopul casatoriei. Sunt lucruri mult prea profunde si tainice care nu se preteaza sa le razboiesc aici.

12. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. (In16,12)

Nu te necaji, nu e timp pierdut pentru ca ai primit informatia si intr-o zi mai luminoasa(Duhul Sfant va stabili ziua aceea) o vei patrunde cu adevarat si cu inima, nu doar cu gura(din tastatura).

Doamne ajuta!

[ioan67]

Curios lucru, Demetrius, ca tocmai eu care am 4 copii ma simt ispitit sa iti scriu multime, doar-doar vei pricepe ca iubirea dintre soti:
a) nu se reduce la rolul de mama si tata, la rolul social de parinte;
b) nu e o abureala cu "bazaconii duhovnicesti", cum ziceai.

Demetrius, sot si sotie nu este echivalentul lui mama si tata! E deschis la mult mai mult decat atat!
Casatoria e o afacere intre sot si sotie, mai intai, eventual si secundar intre mama si tata. Iar daca mama si tata nu raman sot si sotie, atunci nici nu prea mai e casatorie ci, eventual, divort.

Nunta crestinilor incepe cu o scanteie venita din Cer, continua sa arda pe pamant si se muta inapoi in Cer pentru a ramane definitiv acolo, ca o faclie nemuritoare care sa-i lumineze si pe altii.

Nu sangele e liantul, valoarea ori semnul inconfundabil al casniciei. Ci taina persoanei care se impleteste in iubire cu taina altei persoane, sub puterea Duhului.

[ioan67]

Demetrius, o intrebare: care este materia Tainei Cununiei? Ce binecuvinteaza Duhul?

Oare, in Taina Cununiei, Duhul binecuvinteaza pruncii nenascuti? Stiam ca pentru prunci Biserica oficiaza Taina Botezului si a Mirungerii, precum si Euharistia.

Oare, la slujba Cununiei, nu binecuvinteaza Dumnezeu iubirea in care traiesc cele doua persoane? Nu este iubirea celor doi oameni materia Tainei? Nu tocmai din acest motiv este adulterul prilej de divort? (intrucat materia tainei, iubirea, e moarta)


*
Modul acesta de a reduce Taina Cununiei si Casatoria la nasterea si cresterea/educarea copiilor este cu totul inacceptabil.
Ar fi, poate, de inteles daca ne-am considera furnici ori niscaiva fluturasi. Dar pentru ca nu suntem nici animale supuse conservarii speciei, nici simple piese in puzzelul social, nu putem pune limite/constrangeri/conditii naturalist-sociale iubirii dintre soti.

Daca iubirea este un raptus, un salt in raport cu natura si societatea (ce zici, este iubirea o astfel de intamplare a omului, spcifica persoanei?), atunci hai s-o abordam ca atare si sa n-o tragem inapoi la mediocritatea de unde ea abia a fost inaltata, prin scanteierea Cerului, intru libertate si cantec de slava.

*
Demetrius, iubirea sotilor purtati in Taina rodeste in fel si chip, de nespus.
Cine ar putea cunoaste, daca nu doar Bunul Dumnezeu, masura implinirii sotilor in casnicie?
Si cum sa nu rodeasca in nenumarate feluri dragostea, cand, eliberata de toate constrangerile, iubirea ii uneste pe barbat si femeie in puterea Cerului?
Doi oameni, carora li s-a dat in dar o samanta din maretia iubirii, indraznesc sa-si are ogorul propriei vietuiri si sa cultive dezmarginirea...
Toata omenirea, de la Adam si Eva, izbucneste din nou in elanul ei catre plinire! Toata Biserica triumfa, fie si pentru o clipa, prin imbratisarea celor doi oameni, a celor doua suflete. Acel "Da!", rostit din inimi firave inca, face sa tresalte Cerul in cantari neauzite...
Este rasaritul unei noi dimineti peste gradini pline de roade care abia incep sa incolteasca. Atotomul nadajduieste, din nou!

[Demetrius]

În prealabil postat de ioan67

Curios lucru, Demetrius, ca tocmai eu care am 4 copii ma simt ispitit sa iti scriu multime, doar-doar vei pricepe ca iubirea dintre soti:
a) nu se reduce la rolul de mama si tata, la rolul social de parinte;
b) nu e o abureala cu "bazaconii duhovnicesti", cum ziceai.

Demetrius, sot si sotie nu este echivalentul lui mama si tata! E deschis la mult mai mult decat atat!
Casatoria e o afacere intre sot si sotie, mai intai, eventual si secundar intre mama si tata. Iar daca mama si tata nu raman sot si sotie, atunci nici nu prea mai e casatorie ci, eventual, divort.

Nunta crestinilor incepe cu o scanteie venita din Cer, continua sa arda pe pamant si se muta inapoi in Cer pentru a ramane definitiv acolo, ca o faclie nemuritoare care sa-i lumineze si pe altii.

Nu sangele e liantul, valoarea ori semnul inconfundabil al casniciei. Ci taina persoanei care se impleteste in iubire cu taina altei persoane, sub puterea Duhului.

Sa-ti traiasca cei 4 copii in Domnul mai vrednic decat mine!(o banalitate!)

Daca n-ai avea copii si ai sti ca n-o sa ai, te-ai angaja intr-o casatorie pentru aceste "idealuri"(exceptand 'cazul' Gisele Bunchden-sic!)?




P.S. Eu am vorbit de FAMILIE, ce nu poate fi fara copii, dar tu ai intors-o obraznic in casatorie, care se poate fara copii.

Demetrius, o intrebare: care este materia Tainei Cununiei? Ce binecuvinteaza Duhul?

Banuiesc ca trupurile sotilor sau cugetele lor, ca rodul pacatos (al unirii lor instinctuale) sa fie primit prin botez in Imparatia lui Dumnezeu.

[ioan67]

În prealabil postat de Demetrius

Daca n-ai avea copii si ai sti ca n-o sa ai, te-ai angaja intr-o casatorie pentru aceste "idealuri"(exceptand ”cazul” Gisele Bunchden-sic!)?
P.S. Eu am vorbit de FAMILIE, ce nu poate fi fara copii, dar tu ai intors-o obraznic in casatorie, care se poate fara copii.

Pai de cate ori am iubit o fata, si m-am impreunat cu ea, fireste ca m-am gandit si la copii. Ca doar sunt om, nu? Insa, Demetrius, n-am iubit pentru ca urma sa avem copii! Ci am avut copii, pentru ca am iubit!

*
Nu stiu cat am fost de obraznic. Ti-as sugera sa iti imaginezi ca am fost, poate, neatent la ce ai scris (scuze!) ori ca, pur si simplu, mi s-a parut mai la indemana sa discutam despre iubire si casatorie. Ca discutia despre familie imi pare mai aproape de constrangerile sociologicesti, care imi sunt nesuferite uneori.
Iar daca tot zici de familie, constat ca tu tot tragi la sange, in timp ce eu tocmai ma aratam preocupat sa fac abstractie de el...
Ce tot ii dai cu sangele, Demetrius? Care e virtutea (sau pacatul) unui om ca poarta sangele nu stiu cui? Eu credeam ca virtutea se face dincolo de rudenii, de sange, in legatura cu un singur Sange: Cel al Domnului, varsat pe Cruce.
Apai, daca vrei sa te implinesti ca om, tre sa depasesti mai intai lantul obsesiv al sangelui stramosesc, Demetrius. Nu neaparat sa il negi, dar sa il pui oleaca in paranteza, ca nu e esential pentru implinire si mantuire. Ba chiar se dovedeste uneori o piedica, asa incat mantuirea multora si rodirea iubirii s-au facut si se vor mai face tocmai in ciuda sangelui, iar nu pe placul lui.

[ioan67]

Demetrius, inca o vorba despre familie si copii, sa fiu clar pana la capat.
Familia Domnului, aia mare numita Biserica si care formeaza poporul Imparatiei, nu e formata musai din rude de sange. Vor fi fiind si asa, ce-i drept, dar regula pe care o omiti subliniind exceptia, este alta:
Imparatia lui Dumnezeu e a rudelor de duh, nu de sange! Nu fratia de lut uneste pe oameni in Cer, ci fratia duhovniceasca, spirituala.

Daca ar fi fost vorba despre sangele neamului pamantesc, Insusi Domnul ar fi fost intr-o situatie delicata... Citeste-I genealogia pamanteasca si vezi de nu cumva gasesti printre rubedeniile Lui de sange niscaiva pacatosi mari (curve, hoti, ucigasi).
Ei bine, Domnul a rascumparat pe oameni in ciuda mostenirii Lui de sange, asumate, a rubedeniilor dinainte.

Familia, asadar, nu e garantul mantuirii, al sfintirii omului. (Iubirea, da! Taina Nuntii, da! Nu comunitatea sangvina a familiei, aceea care asculta de dumnezeul social al binelui comun, insa...) Desi cred ca Domnului I-ar placea, desigur, ca familia sa se mantuiasca in intregime. Dar nu prin puterile familiei, ci numai si numai prin Puterea Iubirii, a Cerului Care voieste sa rodeasca in om, saltindu-l peste familie, peste sange si lut.

[Demetrius]

În prealabil postat de ioan67

Pai de cate ori am iubit o fata, si m-am impreunat cu ea, fireste ca m-am gandit si la copii. Ca doar sunt om, nu? Insa, Demetrius, n-am iubit pentru ca urma sa avem copii! Ci am avut copii, pentru ca am iubit!

*
Nu stiu cat am fost de obraznic. Ti-as sugera sa iti imaginezi ca am fost, poate, neatent la ce ai scris (scuze!) ori ca, pur si simplu, mi s-a parut mai la indemana sa discutam despre iubire si casatorie. Ca discutia despre familie imi pare mai aproape de constrangerile sociologicesti, care imi sunt nesuferite uneori...

Scuzele sunt binevenite; ai fost poate mai atent cum scrii tu decat ce-am scris eu.

Am spus ca o casatorie nu inseamna familie, ci numai dupa nasterea de copii apare familia datorita legaturilor de sange care apar astfel si intre soti, dar indirect, prin copii, rodul cununiei. Asta defineste familia. Doi oameni casatoriti nu sunt o familie, si asta nu intelegea oita ratacita cand ma numea columbofil.

Rostul cununiei este sa faca rod, insa fara rod cununia nu s-a implinit, de aceea, fiindca nu are rod, se constata invaliditatea ei, daca unul sau ambii soti doresc totusi o cununie roditoare; in acest caz o noua cununie se considera pentru fiecare din ei ca prima cununie deoarece cea dinainte n-a fost valida, caci n-a fost roditoare, altfel spus, nu s-a format o familie, nu au aparut legaturi de sange (pur spirituale).

Aceste randuri mi-au demonstrat mie acum ca materia care se sfinteste la cununie este trupul sotilor spre rod, caci fara rod cununia nu s-a implinit, dar sotii nu traiesc apoi in pacat caci cununia a fost totusi savarsita.

[ioan67]

În prealabil postat de Demetrius

Aceste randuri mi-au demonstrat mie acum ca materia care se sfinteste la cununie este trupul sotilor spre rod, caci fara rod cununia nu s-a implinit, dar sotii nu traiesc apoi in pacat caci cununia a fost totusi savarsita.

Sa mai zic, sa nu mai zic... Utilitarismul tau ingust si pesimist ma deprima, ma demobilizeaza..(:
Cum reusesti sa ramai inchis in aceleasi lozinci fade, legaliste, de un psihologism vulgar, in cugetari fara strop de bucurie, fara vreo tresaltare, tu stii...
Ce ti-au facut, draga Demetrius? Cum de te-au pacalit nebunii si prostii si de ce i-ai lasat?

Ma rezum la atat: nu trupul se sfinteste, frate, ci iubirea celor care tanjesc sa devina Unul, in Hristos.
Pentru ca singura cale a omului de a scapa de depravare si de a gusta curatia bineplacuta Domnului, este iubirea. Pe aceasta o sfinteste Duhul, ca s-o intareasca, s-o inalte, sa o ajute sa creasca si sa treaca cu bine peste toate primejdiile mortale care o asteapta de la primul pas.

Destinatia iubirii, Demetrius, nu mai e pe aici sau pe acolo, printre noi. Odata cu slujba sfanta, ea salta in Eshaton si, astfel, mirii nu mai apartin (doar) acestei lumi. Ei respira Dumnezeirea, in insasi taina iubirii lor. Altminteri, fara binecuvantare, ar fi respirat doar aerul geografiei locului.

Deci materia Tainei este iubirea, iar facerea de prunci e o chestiune secundara. Esentiala este mutarea iubirii de pe pamant, in Cer. Prin Nunta, mirii se umplu de libertatea Vietii si traiesc in Imparatie.

Cine a avut parte de aceasta Taina, nu se poate sa nu fi trait aievea ce spun aici. Fie si cateva clipe, doar.

[oitza ratacita]

În prealabil postat de ioan67

Sa mai zic, sa nu mai zic... Utilitarismul tau ingust si pesimist ma deprima, ma demobilizeaza..(:

Eu m-am infranat de la a mai scrie ceva tocmai din pricina ca ceea ce as fi scris s-ar fi izbit de un zid de piatra. Speram ca tu, Ioane, prin modul maiestruos de a asterne ideile sa reusesti sa sfarami putin din impietrirea unei inimi.


Multi confunda Taina Cununiei cu momentul savarsirii slujbei de cununie in biserica; insa momentul savarsirii serviciului divin in biserica este inceputul Tainei. Taina aceasta va dura pana la sfarsitul veacurilor. De aceea, intr-una dintre rugăciuni, se spune: „Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amândoi un trup; si ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta.“
Prin prezenta Sa la nunta din Cana, Iisus a incurajat veselia benefica si bucuria neintinata pe care fiecare familie ortodoxa trebuie sa le aiba in ciuda tuturor necazurilor curente. Hristos nu le-a cerut mirilor la Cana Galileii in primul rand sa fie roditori sau sa pastreze familia lor la nivelul perceptiei iudaice in aceasta privinta, ci le-a oferit vinul aprins al iubirii vesnice din care se nasc faptele bune si credinta curata.

[Demetrius]

În prealabil postat de ioan67

...

Deci materia Tainei este iubirea, iar facerea de prunci e o chestiune secundara...

Spune-i duhovnicului despre aceste doua noi "inovatii" revolutionare, cum ca iubirea e materie(admit daca vrei cu tot dinadinsul s-o torsionezi din iubire trupeasca, trup, tarana, materie...) si ca taina crestina a cununiei are efecte secundare, dar numeste-i-le.

28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. (Efeseni5,28)
Ma bucur ca vorbesti frumos despre iubirea ta.

Celelalte (pe care nu le-am mai citat) sunt dorinte, frumoase, ce-i drept, dar nu-s argumente.

Oitza ratacita nu te-a numit niciodata columbofil. Daca te-ai simtit in vreun fel tine strict de tine si de perceptia ta.

Si nu ca nu inteleg ci nu accept ideea ca doi oameni casatoriti nu sunt o familie. Ce ma sfatuiesti sa fac Demetrius pana o sa mi se nasca copilul? sa-mi trimit sotul la parintii lui, ca doar ei sunt familia lui, iar eu sa stau cu parintii mei? Sa-l chem pt a forma o familie doar dupa aparitia micutului? Dar dupa ce ne vor creste copiii si vor pleca fiecare pe drumul lor sa-i fac si sotului bagajele, nu?

Ce sunt doi oameni casatoriti daca nu o familie? Poarta acelasi nume, mananca din aceiasi ciorba la aceiasi masa, se roaga in acelasi loc poate din aceleasi carti de rugaciune, impart acelasi pat, impart aceleasi probleme si impartasesc aceleasi bucurii...ce sunt ei? camarazi, colegi, co-locatari, vecini?

Imi cer scuze, nu te-am acuzat, ci am facut o gluma din faptul ca ai spus ca 'am scapat porumbelul', caci columbofil inseamna crescator de porumbei.
https://dexonline.ro/definitie/columbofil

Pe de alta parte, fii linistita si pregatita sa devi mamica, iubeste-l pe sotul tau ca-n prima zi, sau mai mult, si considera ca familia voastra se va completa in curand.
Doamne ajuta-ti!