Parintii sunt impotriva

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Obsesia fecioriei... Fobia de sex (pana si cuvantul este diabolic, ce sa mai zic de fapta)... Normativitatea casatoriei...

Cine are urechi de auzit să audă :

Normativitatea căsătoriei este Hristos. Scopul căsătoriei? Mântuirea celor doi ce-au devenit Una.

Reamintesc recomandarea: Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvântări despre viaţa de familie.

Fecioria n-a fost niciodată o obsesie, ci un dar al Domnului şi o mulţumire a binecuvântărilor de la Dumnezeu.

Iar fecioria se pierde după căsătorie. Înainte de căsătorie, este curvie, sau desfrânare. La fel şi după căsătorie, abuzarea de unirea intimă, se numeşte "desfrânare în viaţa de familie". Fără să amintesc de dejecţiile aduse asupra umanităţii, de sodomizarea soţiei, unirea intimă în dos, care o transformă nu numai în obiect folosit la pofte carnale, dar va şi dispărea din partea soţului, stima şi respectul faţă de ea.
Dacă fecioria s-a pierdut înaintea căsătoriei, Hristos prin Biserică, mai salvează, ce şi cât vrea omul să fie salvat.

În prealabil postat de ioan67

Taina Nuntii inteleasa ca vindecatoare si sfintitoare a tuturor patimilor si nedesavarsirilor si, pe acest fond, impingerea unor oameni care se vor blestema toata viata unul pe altul intr-o afacere care se va dovedi paguboasa: casatoria celor care nu se iubesc si care nu sunt potriviti unul cu celalalt...

Cu ce-i de vină Hristos şi Biserica că ei se blestemă? Dacă ei nu vor să aibe o relaţie vie şi înfloritoare cu Hristos şi Biserica Sfinţilor Săi, nimeni nu-i de vină, decât ei înşişi. Demonii abea aşteaptă să pună pe astfel de oameni. Şi pun pe destui mâna, prea mulţi...

În prealabil postat de ioan67

Eu nu cred ca astea sunt lucruri crestinesti, ci abateri si deformari ale Evangheliei. Un mod prost de a intelege si trai Cuvantul, o caricatura aproape generalizata, din pacate, a iubirii in mediile care se cred, vai, crestine. Si inca ortodoxe!

Nu există creştinism, înafara Ortodoxiei.
Nu vreau să fac apropouri la desfăşurarea vieţii de familie în Hristos a frăţiei tale, frate Ioan, dar dacă nu e tocmai o viaţă în Hristos, nu înseamnă că acea viaţă nu există pentru aceia care vor s-o urmeze. Există, e plină de belşug şi binecuvântare, a plină de rod şi bucurie, e plină de virtuţi, curăţie, feciorie în căsătorie şi naştere de prunci (culmea), plină de luminare şi îndumnezeire.

Nu înseamnă că dacă frăţia ta sau sora "crinrin" sau alţii nu va-ţi păstrat curaţi trupeşte, în feciorie până la căsătorie, sau nu a-ţi avut o stare a fecioriei după căsătorie, în căsătorie, nu înseamnă că aceste lucruri minunate nu există.

Aveţi aici Campania de încurajare a Fecioriei înainte de Nuntă:

http://ortodoxiatinerilor.ro/relatii...a-la-casatorie

Suntem mii la nivel naţional, care reuşim lucrul acesta. Fiindcă iubim cu adevărat pe Hristos, nu numai din gură, ci cu sufletul şi fapta.

În prealabil postat de ioan67

Istoria Bisericii contine nenumarate momente de poticnire si rascruce, e ca un rau cu multe meandre, datorate unor tipare de gandire si practici care au ramas vii in mintea crestinilor dar care nu apartin Evangheliei. Iudaismul, aristotelianismul si alte filosofii, gnosticismul, diverse practici si mentalitati pagane - toate acestea au facut sa apara, iata, in secolul 20 oameni care exalta casatoria si pun conditii aberante celor care inmuguresc in iubire.

Abaterea şi deformarea Evangheliei, e printre altele desfrânarea. Anume mai multe persoane cu care se uneşte intim, creştinul...
Înainte de Sfânta Taină a Cununiei, sau mai rău pentru mântuirea lui... după Taina Cununiei...

Biserica, fiind călăuzită de Duhul Sfânt, nu a avut niciodată poticniri, ci mereu a învăţat sfinţenia pe om. A vindecat omenirea de pofte şi dorinţe carnale, le-a oferit înflorirea nobleţei fiinţei umane. A fi creştin, oricât de iudat sună, înseamnă a fi nobil, aristocrat, patrician, lord. Aşa sunt cetăţenii Împărăţiei Cerurilor.

Faptul că omenirea a preferat să primească în minte sălbăticiile şi carnalul şi dospirea întunericului în inima lor, asta nu-i problema lui Hristos. Domnul ne spune clar:
"Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte." - Matei 12, 30. Atât. Trupul omului a devenit Templu/Biserică, al Duhului Sfânt, lăcaş al Sfintei Treimi.

În prealabil postat de ioan67

Poate e bine sa reflectam: ce binecuvinteaza si sfinteste Duhul lui Hristos la Cununie? Iubirea sau normativitatea unor minti inguste?

Cine dă definiţia Iubirii? Compromisul? Modernismul? Filosofia? Psihologia? Aparentul şi încurajatul echilibru al materiei cu sufletul? Sau Sfinţenia? Şi Duhul Sfânt? Taine, frate Ioane, taine. Pe care doar în har, le vezi, le înţelegi, le trăieşti, le dăruieşti...

În prealabil postat de ioan67

Ce voieste sa transfigureze, in elanul crestinului catre mantuire si sfintire, Duhul Sfant: dragostea dintre barbat si femeie sau filosofia unor teologi de ocazie?

Ce este transfigurarea? Ce este dragostea dintre bărbat şi femeie? Ce este filosofia, faţă de ce este Teologia? Cine dă definiţia lor şi cu ce scop?

Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă. - Romani 1, 28-31.

Sunt creştinii printre acei oameni ? Niciodată. Greşesc acei oameni ? Deosebit de mult...

Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. - I Corinteni 6, 13.

Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? - I Corinteni 6, 18-19.

În prealabil postat de ioan67

De ce ne casatorim? Ca sa ne iubim tot mai dumnezeieste? Sau ca sa implinim prejudecatile si neintelegerile unor gura-casca lipsiti si de bucuriile dragostei si de ratiunea credintei?

Ne căsătorim ca să ne mântuim unul pe altul şi unul prin altul şi ca să ne curăm, luminăm şi îndumnezeim în Taina Căsătoriei. Lucruri astea nu sunt glume, cum nici Hristos, Duhul Sfânt, harul, Apostolii, Sfinţii nu sunt glume, ei sunt şi azi şi fac acelaşi lucru. Cum nici boala, moartea, iadul sau Împărăţia Cerurilor, nu sunt glume.
Şi nu vor fi vreodată.

"Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer." - Matei 22, 30.

Căsătoria este o condiţie trecătoare a materiei căzute, pentru înmulţirea în comuniunea a oamenilor şi asumarea responsabilităţii pocăinţei pentru redobândirea Raiului pierdut.

În prealabil postat de ioan67

Poate ca atunci cand vorbim despre iubirea altora ar fi bine sa fim mai discreti, mai cumpatati. Tainele nu se abordeaza cu tractorul, ca sa nu urmeze abatorul.

Iubirea şi tractorul, spui? Discreţia şi abatorul? Taine? Of...

Sfânta Treime, Hristos, harul Duhului Sfânt, Biserica, Sfinţii. Atât. Restul... trecător şi efemer, lugubru, sinistru, care ne răpesc timpul vieţii.

Grijă mare... Foarte mare grijă la gânduri, cuvinte şi fapte.

"Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine." - Luca 7, 23.