Parintii sunt impotriva

[ioan67]

În prealabil postat de nacu simona

Accentul cade pe codependent, el fiind cel care trebuie sa-si restabileasca echilibrul, evitand sa mai supervizeze raul din celalalt.

In practica recuperarii din alcoolism, asa cum se petrece ea in AA si in cabinetele medicale asociate, dependentul aflat in abstinenta isi centreaza efortul/bunavointa asupra lucrului cu sine. El invata sa nu mai astepte de la partenerul de viata ajutor/inspiratie/"iubire" ci se centreaza pe sine, mai intai, in sensul ca isi asuma responsabilitatea in mod onest si se concentreaza asupra propriilor sarcini de recuperare. E un program in pasi succesivi.
Inclusiv atunci cand codependentul il mai ispiteste (sau asa i se pare ca ar fi, desi nu-i mereu asa) cu cate o conduita ori situatie dificila, alcoolicul aflat in recuperare stie ca problema e a lui in primul rand, a lui insusi iar nu a codependentului.
Invatam sa ne asumam responsabilitatea si sa ne aratam grija pentru viata noastra, mai inainte de a ne arata ingrijorati si responsabili pentru pacatele sau greselile altora... In definitiv noi suntem cei aflati in pericolul permanent al recaderii (cu tot dezastrul pe care il implica aceasta), iar nu sotul sau sotia.

Pentru ca relatia de codependenta sa se transforme intr-o relatie sanatoasa iar familia sa ajunga la o vietuire demna de Taina iubirii, amandoi sotii au de dus mai intai o lupta sustinuta cu propriile nedesavarsiri. Iubirea se poate manifesta aici tocmai prin respectul pentru lupta celuilalt. Iar aceasta presupune, mai intai, nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa...

E greu uneori, e teribil de greu sa te ridici din mocirla alcoolismului si sa refaci oscior cu oscior , caramida cu caramida, ceea ce ai distrus zilnic si ani in sir inlauntrul tau si al familiei. Dar Mila si Puterea lui Dumnezeu sunt intotdeauna cu aceia care Il cauta, Il cheama, Il voiesc in viata lor asa cum El Insusi ne voieste in Viata Lui.

Alcoolismul pare a fi o cruce grea. E cunoscut ca boala incurabila si cu complicatii infioratoare. E suficient insa ca omul, daca are bunavointa si iubeste pe Dumnezeu si pe semeni macar un strop, sa ramana abstinent in fiecare zi, 24 de ore, si sa voiasca sa deprinda iubirea asa cum ne invata Hristos.

Doamne ajuta!

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

In practica recuperarii din alcoolism, asa cum se petrece ea in AA si in cabinetele medicale asociate, dependentul aflat in abstinenta isi centreaza efortul/bunavointa asupra lucrului cu sine. El invata sa nu mai astepte de la partenerul de viata ajutor/inspiratie/"iubire" ci se centreaza pe sine, mai intai, in sensul ca isi asuma responsabilitatea in mod onest si se concentreaza asupra propriilor sarcini de recuperare. E un program in pasi succesivi.
Inclusiv atunci cand codependentul il mai ispiteste (sau asa i se pare ca ar fi, desi nu-i mereu asa) cu cate o conduita ori situatie dificila, alcoolicul aflat in recuperare stie ca problema e a lui in primul rand, a lui insusi iar nu a codependentului.
Invatam sa ne asumam responsabilitatea si sa ne aratam grija pentru viata noastra, mai inainte de a ne arata ingrijorati si responsabili pentru pacatele sau greselile altora... In definitiv noi suntem cei aflati in pericolul permanent al recaderii (cu tot dezastrul pe care il implica aceasta), iar nu sotul sau sotia.

Pentru ca relatia de codependenta sa se transforme intr-o relatie sanatoasa iar familia sa ajunga la o vietuire demna de Taina iubirii, amandoi sotii au de dus mai intai o lupta sustinuta cu propriile nedesavarsiri. Iubirea se poate manifesta aici tocmai prin respectul pentru lupta celuilalt. Iar aceasta presupune, mai intai, nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa...

E greu uneori, e teribil de greu sa te ridici din mocirla alcoolismului si sa refaci oscior cu oscior , caramida cu caramida, ceea ce ai distrus zilnic si ani in sir inlauntrul tau si al familiei. Dar Mila si Puterea lui Dumnezeu sunt intotdeauna cu aceia care Il cauta, Il cheama, Il voiesc in viata lor asa cum El Insusi ne voieste in Viata Lui.

Alcoolismul pare a fi o cruce grea. E cunoscut ca boala incurabila si cu complicatii infioratoare. E suficient insa ca omul, daca are bunavointa si iubeste pe Dumnezeu si pe semeni macar un strop, sa ramana abstinent in fiecare zi, 24 de ore, si sa voiasca sa deprinda iubirea asa cum ne invata Hristos.

Doamne ajuta!

"nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa..."

Exact. Un autocontrol permanent, ajutati de Hristos. Niciodata sa nu privim inapoi, ci doar la tinta finala. Nu-i usor pana ne statornicim in bine, dar merita.
Iti doresc sa ai parte de acea binecuvantare tainica de care vorbeste Andre Scrima in cartea lui "Timpul rugului aprins"

Doamne ajuta!

[Florinvs]

Asa si eu, din când in când, sau vara când ma întâlnesc cu vreun prieten in oras mai beau o bere, sau la vreo aniversare/petrecere/nunta un pahar de vin, si nu vad nimic rau in asta!

De asemenea, am cunoscut multi oameni care fac asta, si au o viata absolut normala, casnicii si familii fericite, isi fac foarte bine serviciul!

Inclusiv am cunoscut mecanici de locomotiva sau impiegati de miscare, care dupa ce ieseau din tura de 24 sau de 12 ore, cateodata mai luau o bere! Ori in acel domeniu, disciplina profesionala este chiar foarte stricta, si specificul acelor meserii necesita un caracter extrem de ordonat, o stare de sanatate buna si o viata de familie echilibrata!

[Bublisor]

Vreau sa lamuresc ceva ca tot se aduce in discutie asta. Desi suntem de 8 ani impreuna de foarte putin timp ne.am cunoscut si intim. Stiu ca este pacat,dar la momentul respectiv m.am gandit ca daca totul vine din iubire poate vom fi iertati.

Nu m.a suparat nimeni pe acest forum,ba din contra o sa tin cont de toate parerile si pt asta va multumesc ca v.ati rupt din timpul dvs sa imi dati mie sfaturi.

[Florinvs]

Cu placere! Acuma ramane dumneavoastra sa judecati si sa analizati si sa luati o decizie, si va doresc sa luati o decizie, care sa va faca fericita toata viata! Numai bine va doresc!

[nacu simona]

În prealabil postat de Bublisor

Vreau sa lamuresc ceva ca tot se aduce in discutie asta. Desi suntem de 8 ani impreuna de foarte putin timp ne.am cunoscut si intim. Stiu ca este pacat,dar la momentul respectiv m.am gandit ca daca totul vine din iubire poate vom fi iertati.

Nu m.a suparat nimeni pe acest forum,ba din contra o sa tin cont de toate parerile si pt asta va multumesc ca v.ati rupt din timpul dvs sa imi dati mie sfaturi.

Iarta-ma pentru vorbele mele prea dure, dar te asigur ca nu au fost lipsite de compasiune. Ma bucur de asemenea ca iti vei lua ragaz sa reflectezi, ceea ce inseamna ca esti o fata cu judecata. Sunt alaturi de tine cu tot sufletul si nadajduiesc sa-ti rezolvi cu bine problemele.
Maica Domnului sa fie cu tine!

Nu doar ca esti o persoana modesta care a acceptat atatia ani prietenia cu un baiat ce nu se ridica la anumite pretentii, dar esti caracterizata si de cumintenie?
Doar tu stii ce sta in spatele acestor "calitati".


P.S. Daca nu-l iubesti, poate ar fi mai bine sa asculti de mama, indiferent de motivele pe care le invoca ea. Iar daca nu stii cum anume sa-l iubesti pe cel alaturi de care vei traiesti o viata, mergi la un duhovnic sa-ti explice el.

Nu te grabi sa-ti revendici dreptul la maturitate, esti inca un copil!

[Bublisor]

În prealabil postat de crinrin

Nu doar ca esti o persoana modesta care a acceptat atatia ani prietenia cu un baiat ce nu se ridica la anumite pretentii, dar esti caracterizata si de cumintenie?
Doar tu stii ce sta in spatele acestor "calitati".


P.S. Daca nu-l iubesti, poate ar fi mai bine sa asculti de mama, indiferent de motivele pe care le invoca ea. Iar daca nu stii cum anume sa-l iubesti pe cel alaturi de care vei traiesti o viata, mergi la un duhovnic sa-ti explice el.

Nu te grabi sa-ti revendici dreptul la maturitate, esti inca un copil!

Mereu am fost o persoana modesta si niciodata nu am suportat superioritatea indiferent de ce functie detin. Am crescut intr.o familie modesta,stiu ce inseamna greul,dar odata ajunsa la facultate nu mi.am schimbat mentalitatea doar prin prisma functiei pe care o voi avea. Pot spune ca sunt si o fata cuminte,desi nu stiu exact la ce va referiti,am avut o educatie mai stricta si poate asta mi.a prins bine,nu sunt genul sa pierd noptile prin cluburi,sa am un anturaj " rau" etc,ba din contra sunt destul de linistita,mi.am ascultat parintii mereu doar relatia mea a fost motiv de discutie intre noi.

Ma gandesc ca acest baiat nu a aparut in viata mea intamplator,poate chiar e jumatatea mea sau poate trebuie sa invat ceva din aceasta experienta.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Bublisor

Vreau sa lamuresc ceva ca tot se aduce in discutie asta. Desi suntem de 8 ani impreuna de foarte putin timp ne.am cunoscut si intim. Stiu ca este pacat,dar la momentul respectiv m.am gandit ca daca totul vine din iubire poate vom fi iertati.

Nu m.a suparat nimeni pe acest forum,ba din contra o sa tin cont de toate parerile si pt asta va multumesc ca v.ati rupt din timpul dvs sa imi dati mie sfaturi.

Surioară dragă, dacă va-ţi cunoscut intim de puţin timp, sunteţi mai motivaţi să faceţi Sfânta Taină a Căsătoriei, altfel se numeşte că trăiţi în desfrânare sau în curvie.
Nu-i sfârşitul lumii, dar dacă cunoaşterea intimă a venit înafara căsătoriei, slăbeşte respectul unul faţă de altul, încrederea, trebuie să vă căsătoriţi, Biserica vă dă dezlegare pentru căsătorie, vă iartă Domnul pentru căderea voastră, dar să nu mai întârziaţi în concubinajul curviei.

Şi neaparat, trebuie să vă opriţi din cunoaşterea intimă. Să fiţi curaţi măcar cu 3 luni înainte de nuntă, să nu vă fi cunoscut intim.

Puneţi-vă temelia pe Hristos şi Biserică, căsătoriţi-vă şi o să aveţi o căsnicie frumoasă şi o viaţă cu biruinţe şi bucurii.

Doamne ajută.

[Copacel]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Să fiţi curaţi măcar cu 3 luni înainte de nuntă, să nu vă fi cunoscut intim.

Cam greu daca la unul din ei s-a instalat dependenta de sex(adica sexul a devenit patima).