Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Ceea ce cere Dumnezeu de la om este traire duhovniceasca.

Trairea duhovniceasa insa vine prin cultivarea atitudinilor virtuoase, iar atitudinea virtuoasa din intelegere.

Deci, intelegerea este izvorul trairii, este maica mantuirii omului.

De unde rezulta, pe cale de consecinta logica, ca tre sa ne concentram pe intelegere.
OK.
Acu tre sa vedem, insa, cum e cu intelegerea asta...
Cine, ce, cum, cand, inspre ce folos, intre ce limite, sub ce steag, in care imprejurare a carei politichii, sub ce dumnezeu s.a.md. ....
intelege...

Bre, iti facusi din intelegere un idol? Un dumnezeu? O placinta, ceva?

Curios lucru, Budha insusi cerea, de nu ma insel prea mult, abandonarea oricarei intelegeri ca sa-i fii, cicatelea, cu adevarattttt ucenic...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Curios lucru, Budha insusi cerea, de nu ma insel prea mult, abandonarea oricarei intelegeri ca sa-i fii, cicatelea, cu adevarattttt ucenic...

“Nu crede ceva doar din auzite.
Nu crede ceva doar pentru ca este crezut de multi oameni.
Nu crede ceva doar pentru ca este scris in cartile religioase.
Nu crede ceva doar pentru ca este afirmat de cineva cu autoritate.
Nu crede ceva doar pentru ca face parte dintr-o traditie transmisa de multe generatii.

Crede doar dupa observatie atenta si analiza, atunci cand descoperi si simti ca are un inteles care conduce inspre binele tuturor.
Abia atunci accepta-l si traieste in concordanta cu el.” – Buddha

[Copacel]

https://istoriiregasite.wordpress.co...-murit-buddha/

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Copacel

https://istoriiregasite.wordpress.co...-murit-buddha/

Felul cum moare un trup, cum inceteaza sa functioneze biologic (fie si prin transfigurare/urcare la cer), nu are nicio relevanta.

Duhul pe care il are omul in inima este cel care face intradevar diferenta.

O moarte poate fi obisnuita (patrunsa de frica si regrete) sau poate fi o noua rastignire, un sacrificiu pentru salvarea intregii creatii.

Sacrificiul nu este altceva decat felul in care ne raportam la ceilalti, la toata faptura, felul cum acceptam durerea in numele dragostei.

O mica durere acceptata pentru binele aproapelui este o mare rastignire.

Duhul sacrificiului este prezent in actul intentiei si rabdarii efective.

Ca durerea/moartea vine prin spin sau vorba, prin otrava sau boala, prin orice altceva este irelevant.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

“Nu crede ceva doar din auzite.
Nu crede ceva doar pentru ca este crezut de multi oameni.
Nu crede ceva doar pentru ca este scris in cartile religioase.
Nu crede ceva doar pentru ca este afirmat de cineva cu autoritate.
Nu crede ceva doar pentru ca face parte dintr-o traditie transmisa de multe generatii.

Crede doar dupa observatie atenta si analiza, atunci cand descoperi si simti ca are un inteles care conduce inspre binele tuturor.
Abia atunci accepta-l si traieste in concordanta cu el.” – Buddha

O invatatura inalta, desigur, de o aleasa tinuta morala si totodata cu un puternic filon naturalist... Sedus de natura, in toata varietatea si puterea ei impresionanta (desi limitata), autorul nu a ezitat sa creada ca Insusi Dumnezeu e pitit acolo...

Ceea ce, dincolo de admiratia pentru barbatul de mare caracter care a fost printul Gothama, starneste si o umbra de tristete...
Nedeplinatatea omeneasca esueaza, intr-adevar, intotdeauna - daca e lasata singura, de capul ei, in determinismul ei naturalist - asa cum bine a sesizat Buddha. Tocmai in acest punct se incheie discursul budismului si se inalta cu adevarat triumfator (adica vindecator si salvator) mesajul Evangheliei. Adica al Domnului.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

“Nu crede ceva doar din auzite.
Nu crede ceva doar pentru ca este crezut de multi oameni.
Nu crede ceva doar pentru ca este scris in cartile religioase.
Nu crede ceva doar pentru ca este afirmat de cineva cu autoritate.
Nu crede ceva doar pentru ca face parte dintr-o traditie transmisa de multe generatii.

Crede doar dupa observatie atenta si analiza, atunci cand descoperi si simti ca are un inteles care conduce inspre binele tuturor.
Abia atunci accepta-l si traieste in concordanta cu el.” – Buddha

In cazul asta, e adevarul tau personal cu limitele impuse de capacitatea ta de a judeca corect.

Noi astialalti, dupa ce ne-ai pus pe masa varianta ta la o "traditie transmisa din multe generatii" am ajuns la concluzia ca e stupida.

Limitarea noastra, daca vrei neaparat.

[florin.oltean75]

Pocainta in budismul tibetan

In budismul tibetan, pocainta este factorul care integreaza toate aspectele acestui sistem religios, liantul dintre practicile preliminare si cele mai avansate forme de contemplatie.

Pocainta, in esenta, este o recunoastere si marturisire a propriilor greseli care produc suferinta atat noua insine cat si celor din jur.

Budistul crede ca doar pacatele lui personale sunt cele care il inlantuie in existente contaminate, lipsite de securitate reala, aflate sub puterea suferintei si mortii. Ca suferinta/boala/moartea nu au cauze externe, nu sunt nici accidente, nici efectul unei conspiratii malefice sau pedepse divine. Ca toate cauzele raului se afla exclusiv in el insusi.

Pentru greselile savarsite, budistul blameaza pornirile pacatoase din el insusi, lipsa capacitatii de discriminare bine/rau - nu propriul sine, alte persoane sau demoni externi.

Intelege ca vina o poarta nalucirile inimii lui, nu sinele propriu, nici cei din jurul sau. Budistul nu se intoarce impotriva lui insusi, ci impotriva cauzelor pacatelor.

-----------

Pocainta budistului este o traire in care sunt articulate patru puteri:

1. Puterea regretului / marturisirii

2. Puterea increderii

3. Puterea purificarii

4. Puterea determinarii


1. Pacatele sunt marturisite unor diferite expresii ale Adevarului Ultim, care formeaza panteonul iconografic tibetan ( 35 Budhasi Confesionali, Vajrasattva, Arya Tara....). Aspectul iconic al Budeitatii (Dumnezeirii) este doar o expresie sensibila a aspectului definitiv care este, de fapt, ... inexprimabil.

2. Puterea increderii este elementul cheie al intregului mod de gandire budist, factorul care face diferenta dintre o practica calificata si una necalificata.

Increderea la care se face referire nu este increderea in el insusi, ci increderea in puterea de purificare si salvare a lui Adi Buddha - Buddha Primordial, Neschimbabil, Atotputernic.

Credinciosul budist se deschide in fata Puterii Primordiale pe care o primeste in inima sa si o lasa sa opereze curatarea in toate straturile constiintei sale.

Se poate spune ca Increderea este ca un download a unei arme automate fenomenale, cea mai puternica, care distruge instantaneu toti dusmanii activi, invizibili din adancul inimii.


3.Purificarea este operata prin deschiderea inimii si pastrarea in adancul ei a celui Vesnic, Nemarginit, Atotputernic. Nu este rezultatul unui efort personal, ci doar efectul deschiderii fata de Cel Vesnic si increderii in El. Este doar deschiderea unei mici fante prin care patrunde o lumina orbitoare.

In practicile avansate, prin Incredere nu este operata doar purificarea dar si diferite patrunderi intelegatoare si niveluri de extaz.

4. Determinarea este decizia de a nu mai savarsi pacate prin constientizarea acuta a efectelor lor devastatoare, teribile.

[ioan67]

Bine, domle! Baieti buni budistii astia, parol!
Esti de acord sa-i primim la un strop de cateheza? Ca par cat de cat pregatiti, atat cat e omeneste posibil. Si ravnitori, nu-i vorba.
Ce zici, lasam toate astea acum si ne apucam, in sfarsit, sa rasfoim nitel Evanghelia?
Am o singura rugaminte: sa nu-l aud pe Buddha ca zice, foindu-se pe patul lui de lotus, "Da, dar..." si "stai sa-ti explic...".........:))

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

1. Pacatele sunt marturisite unor diferite expresii ale Adevarului Ultim, care formeaza panteonul iconografic tibetan ( 35 Budhasi Confesionali, Vajrasattva, Arya Tara....).

"Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine."

"Iar dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după dumnezeii altora, vei sluji acelora şi te vei închina lor, vă mărturisesc astăzi pe cer şi pe pământ că veţi pieri." (Deut 8:19)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

"Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine."

"Iar dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după dumnezeii altora, vei sluji acelora şi te vei închina lor, vă mărturisesc astăzi pe cer şi pe pământ că veţi pieri." (Deut 8:19)

Dumnezeu este Unul Singur, peste tot si peste toate, intru tot si intru toate. Omul iL numeste, insa niciun cuvant nu iL poate exprima, nu ii descopera Natura.

Ii putem spunem oricum: Dumnezeu, Domn, God, Savaot, Tata, Fiu, Duh, Cel Vesnic, Parinte al Luminilor, Iehova, Primordial (Adi Buddha), Inceput-Sfarsit a Toate. Dumnezeu este un Dumnezeu al tuturor fapturilor, nu este un Dumnezeu doar al unui popor.

Important este sa-L cunoastem, sa patrundem dincolo de manifestat ("lume") in taramul fara-de-atingere, acolo unde timpul si miscarea inca nu s-au nascut, unde Alfa este in acelasi timp si Omega, unde fiintarea scaldata in lumina dragostei extatice este suficienta siesi, fara pofta apucarii formelor. Fara lacomia catre ceea ce nu este Dumnezeu. Acolo este vesnicia, Apa Vietii, Iubirea-Fara-de-Sfarsit, caci cel ce bea din Ea nu mai inseteaza niciodata, devine Nemuritor, in afara Timpului. Devine complet si plenar prin Dumnezeu care il umple si il face Fiu si Imparat, Mostenitor.

Oita este salvata din gheara transformarii/putreziciunii, din falcile mortii.

Cunoaste ca Eu sunt Domnul! In aceasta se cuprinde toata Intelepciunea - toate scripturile pamantesti si ceresti.

Ceilalti Dumnezei sunt Patimile care robesc mintea si inima omului. Mama acestor Falsi Dumnezei este Necunoasterea.