Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[iuliu46]

V Lossky :

"În ce privinţă putem noi să intrăm în unire cu Sfînta Treime? Dacă la un moment dat am putea să ne aflăm uniţi chiar cu fiinţa lui Dumnezeu, să participăm la ea, fie şi într-o foarte mică măsură, atunci, în acel moment, nu am mai fi ceea ce sîntem, am fi Dumnezeu prin fire. Atunci Dumnezeu nu ar mai fi Treime, ci un Dumnezeu cu mii şi mii de ipostasuri, căci El ar avea tot atîtea ipostasuri cîte persoane s-ar împărtăşi din firea Sa. Deci, Dumnezeu ne rămîne inaccesibil în ceea ce priveştefiinţa Lui.

Putem să spunem oare că intrăm în unire cu una dintre cele trei persoane dumnezeieşti? Asta ar însemna unire ipostatică, proprie numai Fiului lui Dumnezeu, care Se face om fără să înceteze să fie a doua persoană a Treimii. Îmbrăcîndu-ne cu aceeaşi natură omenească, primind în Hristos numele de fii ai lui Dumnezeu, nu devenim, cu toate acestea, prin faptul Întrupării, ipostasul dumnezeiesc al Fiului. Deci, noi nu putem să participăm nici la firea, nici la ipostasurile Treimii.

Şi totuşi, făgăduinţa dumnezeiască nu poate să fie o iluzie: sîntem chemaţi să participăm la firea dumnezeiască. Trebuie aşadar să mărturisim în Dumnezeu o distincţie negrăită, alta decît cea existentă între fiinţă şi persoană, o distincţie după care El ar fi deodată totalmente inaccesibil şi accesibil în anumite privinţe. Este distincţia dintre fiinţa lui Dumnezeu sau natura Sa propriu-zisă, inaccesibilă, incognoscibilă, necomunicabilă, şi energiile sau lucrările dumnezeieşti, adică acele puteri naturale şi inseparabile de fiinţă, în care Dumnezeu purcede în afară, Se arată, Se comunică, Se dăruieşte. Iluminarea şi harul dumnezeiesc şi îndumnezeitor nu este fiinţa, ci energia lui Dumnezeu, o €žputere şi o lucrare comună Treimii. Aşadar, după Sfîntul Grigorie Palama, spunînd că putem participa la natura dumnezeiască, nu în Sine, ci în energiile Sale, rămînem în limitele evlaviei

Deci mai gandeste-te inainte sa spui ca ipostasul intra in om.

[Igor_Paslusnik]

Duhul Sfânt intră în om. Duhul Sfânt are Ipostas, separat de Ipostasul Tatălui şi Ipostasul Fiului, ca să se diferenţieze 3 Persoane în Sfânta Treime.

Dacă Duhul Sfânt are Ipostas, Duhul Sfânt cu Ipostas intră în om, fără să se contopească cu omul în ipostas, fiindcă creaţia nu se contopeşte cu Creatorul.

Sfântul Grigorie Palama, sau alţii, nu spun în mod clar, limpede şi lămurit că Duhul Sfânt NU ar intra în om.

Nu mai scrieţi prostii.

[iuliu46]

Pai tocmai ce iti spusa teologul ca o asemenea unire neamestecata e proprie Fiului care se face om fara a inceta sa fie Dumnezeu.
Si iti spune si cum ne putem uni cu Dumnezeu : " putem participa la natura dumnezeiască, nu în Sine, ci în energiile Sale" Adica prin harul Duhului Sfant.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Pai tocmai ce iti spusa teologul ca o asemenea unire neamestecata e proprie Fiului care se face om fara a inceta sa fie Dumnezeu.
Si iti spune si cum ne putem uni cu Dumnezeu : " putem participa la natura dumnezeiască, nu în Sine, ci în energiile Sale" Adica prin harul Duhului Sfant.

Nu, eu n-am spus că participăm în Sine, ci în energiile Sale, adică prin harul Duhului Sfânt, care este adus de Sine/Duhul Sfânt, fără să ne comparăm, contopim, cu Duhul Sfânt din noi, ci El doar se manifestă în noi, prin har.

[iuliu46]

Pai tu ai spus ca persoana sau ipostasul intra in noi. Ca si in magar si prosoape. :)

[Igor_Paslusnik]

Tot ce aparţine de Duhul Sfânt intră în noi, prin har, Persoană, Ipostas, fără să se contopească cu noi niciodată, pentru a lucra prin har în noi, şi noi în Duhul Sfânt, cu harul :)

[CristianR]

În prealabil postat de iuliu46

Pai tu ai spus ca persoana sau ipostasul intra in noi. Ca si in magar si prosoape. :)

Eu cred că lui Igor îi face plăcere să arunce la nesfârșit piatra în lac din cauză că ne găsim atâția să sărim după ea și să i-o aducem înapoi. Adevărul e că și nouă ne plac scufundările, mai ales pe căldura asta. Dar până când? :)

[Igor_Paslusnik]

Cristian, nu merg prin tot forumul, scriu doar acolo unde am ceva de zis, fiindcă ştiu că ce spun, zic bine, spre mântuire, din empiric, din experienţă. Vreau binele pentru toţi, nu vreau să cicălesc, ci vă spun Adevărul. Vă rog, citiţi cartea de pe pagina anterioară "Dogmatica Empirică". Şi iertaţi-mă, scopul e să vă trezesc acolo unde ştiu mai multe ca voi, din mila Domnului.