Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[florin.oltean75]

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati"

MATEI 7.1


"Judecarea" este, in esenta, o problema de perceptie a celorlalti, de diferentiere calitativa, in care eul propriu este vazut/ simtit a fi la polul + iar celalalt/ceilalti la polul -. Aceasta discriminare are la baza un rationament cu mecanism invariabil, in care argumentul poate fi orice, de la educatie, religie, natiune, igiena, culoare a pielii, casta, profesie, indemanare, pana la unele consideratii care pot parea ridicole, de exemplu lungimea urechilor .

"Judecarea" este o stare in care eul propriu se simte superior fata de un alt eu, fie printr-o frumusete pe care o poseda, fie prin faptul ca stie ceva sau crede in ceva/cineva, ca are o anumita calitate pe care nu o vede in celalalt.

“Judecarea”, in acest context, are sensul de desconsiderare.

De exemplu, in cazul confesiunii religioase, credinciosul se poate simti superior fata de persoanele de alte confesiuni pentru ca el crede in “Ce/Cine Trebuie”, in “Cel Adevarat”, in “Cel care are Putere” iar celalalt “se inseala”, “este confuz, prost, ratacit”…

"Cel ce judeca va fi judecat" - peceperea unor euri inferioare de fapt saboteaza evolutia eului observator, indiferent de argument. Pentru a creste spiritual, eul observator are nevoie de euri superioare spre care sa curga, pe care sa le emuleze, sa le asimileze perfectiunile. Simtirea superioritatii proprii, indiferent de motiv, este o capcana, un blocaj, urmat invariabil de cadere in insatisfactie si suferinta. Evolutia spirituala a eului depinde intrinsec de toate celelalte euri. Este o axioma.

Atunci cum ar trebui percepute imperfectiunile sesizate la cei din jur fara a judeca?

Atunci cand percepem imperfectiunile unui eu ca fiind definitorii eului respectiv, invariabil “judecam”. Desconsiderarea are loc in mod reflex, de cele mai multe ori fara sa fim constienti de aceasta.

Este necesar sa intelegem ca toate imperfectiunile sunt aspecte tranzitorii, ca de altfel toate fenomenele manifestate. Ele se pot schimba, rapid sau lent, in perfectiuni, asa cum noaptea se transforma in zi, sau furtuna in vreme linistita.

Imperfectiunile nu sunt definitorii naturii profunde a eului, care este imanenta, neschimbabila, se poate spune perfecta, insa, de fapt, dincolo de perfectiune/imperfectiune.

Imperfectiunile sunt ca norii iar natura eului ca cerul albastru. Norii nu definesc natura cerului. Aceasta este valabil pentru orice eu, fara exceptie.


In crestinism, ferirea de “judecata”, psihologic se abordeaza prin suprimarea exprimarii desconsiderarii celorlalti (verbal/mental), cumulata cu inferiorizarea propriului eu.

In budism, se recurge si la atitudinea crestina, dar concomitent se depune un efort de schimbare a perceptiei celorlalte euri, cu accent pe viziunea naturii ultime a acestora (vajrayana – “perceptii pure”). Cand eul este inteles deplin nu mai este nevoie de artificiul inferiorizarii, desconsiderarea celorlalti fiind eradicata in insasi procesul intelegerii, nu ca o suprimare in baza unei directive divine.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati"

MATEI 7.1


"Judecarea" este, in esenta, o problema de perceptie a celorlalti, de diferentiere calitativa, in care eul propriu este vazut/ simtit a fi la polul + iar celalalt/ceilalti la polul -. Aceasta discriminare are la baza un rationament cu mecanism invariabil, in care argumentul poate fi orice, de la educatie, religie, natiune, igiena, culoare a pielii, casta, profesie, indemanare, pana la unele consideratii care pot parea ridicole, de exemplu lungimea urechilor .

"Judecarea" este o stare in care eul propriu se simte superior fata de un alt eu, fie printr-o frumusete pe care o poseda, fie prin faptul ca stie ceva sau crede in ceva/cineva, ca are o anumita calitate pe care nu o vede in celalalt.

“Judecarea”, in acest context, are sensul de desconsiderare.

De exemplu, in cazul confesiunii religioase, credinciosul se poate simti superior fata de persoanele de alte confesiuni pentru ca el crede in “Ce/Cine Trebuie”, in “Cel Adevarat”, in “Cel care are Putere” iar celalalt “se inseala”, “este confuz, prost, ratacit”…

"Cel ce judeca va fi judecat" - peceperea unor euri inferioare de fapt saboteaza evolutia eului observator, indiferent de argument. Pentru a creste spiritual, eul observator are nevoie de euri superioare spre care sa curga, pe care sa le emuleze, sa le asimileze perfectiunile. Simtirea superioritatii proprii, indiferent de motiv, este o capcana, un blocaj, urmat invariabil de cadere in insatisfactie si suferinta. Evolutia spirituala a eului depinde intrinsec de toate celelalte euri. Este o axioma.

Atunci cum ar trebui percepute imperfectiunile sesizate la cei din jur fara a judeca?

Atunci cand percepem imperfectiunile unui eu ca fiind definitorii eului respectiv, invariabil “judecam”. Desconsiderarea are loc in mod reflex, de cele mai multe ori fara sa fim constienti de aceasta.

Este necesar sa intelegem ca toate imperfectiunile sunt aspecte tranzitorii, ca de altfel toate fenomenele manifestate. Ele se pot schimba, rapid sau lent, in perfectiuni, asa cum noaptea se transforma in zi, sau furtuna in vreme linistita.

Imperfectiunile nu sunt definitorii naturii profunde a eului, care este imanenta, neschimbabila, se poate spune perfecta, insa, de fapt, dincolo de perfectiune/imperfectiune.

Imperfectiunile sunt ca norii iar natura eului ca cerul albastru. Norii nu definesc natura cerului. Aceasta este valabil pentru orice eu, fara exceptie.


In crestinism, ferirea de “judecata”, psihologic se abordeaza prin suprimarea exprimarii desconsiderarii celorlalti (verbal/mental), cumulata cu inferiorizarea propriului eu.

In budism, se recurge si la atitudinea crestina, dar concomitent se depune un efort de schimbare a perceptiei celorlalte euri, cu accent pe viziunea naturii ultime a acestora (vajrayana – “perceptii pure”). Cand eul este inteles deplin nu mai este nevoie de artificiul inferiorizarii, desconsiderarea celorlalti fiind eradicata in insasi procesul intelegerii, nu ca o suprimare in baza unei directive divine.

marea "asemanare" dintre crestinism si budhism este faptul ca budhismul vorbeste despre suferinta iar crestinismul despre iubire

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati"

MATEI 7.1


"Judecarea" este, in esenta, o problema de perceptie a celorlalti, de diferentiere calitativa, in care eul propriu este vazut/ simtit a fi la polul + iar celalalt/ceilalti la polul -. Aceasta discriminare are la baza un rationament cu mecanism invariabil, in care argumentul poate fi orice, de la educatie, religie, natiune, igiena, culoare a pielii, casta, profesie, indemanare, pana la unele consideratii care pot parea ridicole, de exemplu lungimea urechilor .

"Judecarea" este o stare in care eul propriu se simte superior fata de un alt eu, fie printr-o frumusete pe care o poseda, fie prin faptul ca stie ceva sau crede in ceva/cineva, ca are o anumita calitate pe care nu o vede in celalalt.

“Judecarea”, in acest context, are sensul de desconsiderare.

De exemplu, in cazul confesiunii religioase, credinciosul se poate simti superior fata de persoanele de alte confesiuni pentru ca el crede in “Ce/Cine Trebuie”, in “Cel Adevarat”, in “Cel care are Putere” iar celalalt “se inseala”, “este confuz, prost, ratacit”…

"Cel ce judeca va fi judecat" - peceperea unor euri inferioare de fapt saboteaza evolutia eului observator, indiferent de argument. Pentru a creste spiritual, eul observator are nevoie de euri superioare spre care sa curga, pe care sa le emuleze, sa le asimileze perfectiunile. Simtirea superioritatii proprii, indiferent de motiv, este o capcana, un blocaj, urmat invariabil de cadere in insatisfactie si suferinta. Evolutia spirituala a eului depinde intrinsec de toate celelalte euri. Este o axioma.

Atunci cum ar trebui percepute imperfectiunile sesizate la cei din jur fara a judeca?

Atunci cand percepem imperfectiunile unui eu ca fiind definitorii eului respectiv, invariabil “judecam”. Desconsiderarea are loc in mod reflex, de cele mai multe ori fara sa fim constienti de aceasta.

Este necesar sa intelegem ca toate imperfectiunile sunt aspecte tranzitorii, ca de altfel toate fenomenele manifestate. Ele se pot schimba, rapid sau lent, in perfectiuni, asa cum noaptea se transforma in zi, sau furtuna in vreme linistita.

Imperfectiunile nu sunt definitorii naturii profunde a eului, care este imanenta, neschimbabila, se poate spune perfecta, insa, de fapt, dincolo de perfectiune/imperfectiune.

Imperfectiunile sunt ca norii iar natura eului ca cerul albastru. Norii nu definesc natura cerului. Aceasta este valabil pentru orice eu, fara exceptie.


In crestinism, ferirea de “judecata”, psihologic se abordeaza prin suprimarea exprimarii desconsiderarii celorlalti (verbal/mental), cumulata cu inferiorizarea propriului eu.

In budism, se recurge si la atitudinea crestina, dar concomitent se depune un efort de schimbare a perceptiei celorlalte euri, cu accent pe viziunea naturii ultime a acestora (vajrayana – “perceptii pure”). Cand eul este inteles deplin nu mai este nevoie de artificiul inferiorizarii, desconsiderarea celorlalti fiind eradicata in insasi procesul intelegerii, nu ca o suprimare in baza unei directive divine.

Haha, ce amuzant si ipocrit esti..

"in crestinism ..."

"in budhism..."

Amuzant, pentru ca un "budhist" n-ar trebui sa-si dea cu parerea despre ce se intampla in crestinism, pentru ca daca ar intelege cat de cat crestinismul, probabil n-ar mai fi budhist.

Si ipocrit, pentru ca pe langa o intelegere gresita atat a problematicii cat si a abordarii crestine, pana la urma, sentinta finala este tot o expresie a "judecarii" care ar vrea sa demonstreze ca budhismul abordeaza problema (prost inteleasa, prost teoretizata) intr-un mod superior fata de crestinism

Te rog iarta-mi nedumerirea, dar ce cretinatate mai este si 'inferiorizarea propriului eu'?
Dupa tine asta e definitia concisa a notiunii de "smerenie"?

Pai scuza-ma, dar ti-o mai zic inca o data, atat timp cat ai sa judeci doctrina crestina cu ochelarii de martoaga budhista, n-ai sa pricepi o iota din ea.

Si dupa tine "suprimarea exprimarii desconsiderarii celorlalti (verbal/mental)" este tot una cu suprimarea discernamantului?

Crestinul ar trebui sa inghita tot ce i se pune pe tava drept "autentica spiritualitate", sa nu protesteze cand e imbiat cu ideea de a se inchina unui zeu strain, diabolic si rauvoitor, pentru ca vezi Budha, asta e "judecare"?

În prealabil postat de AlinB

Haha, ce amuzant si ipocrit esti..

"in crestinism ..."

"in budhism..."

Amuzant, pentru ca un "budhist" n-ar trebui sa-si dea cu parerea despre ce se intampla in crestinism, pentru ca daca ar intelege cat de cat crestinismul, probabil n-ar mai fi budhist.

Si ipocrit, pentru ca pe langa o intelegere gresita atat a problematicii cat si a abordarii crestine, pana la urma, sentinta finala este tot o expresie a "judecarii" care ar vrea sa demonstreze ca budhismul abordeaza problema (prost inteleasa, prost teoretizata) intr-un mod superior fata de crestinism

Te rog iarta-mi nedumerirea, dar ce cretinatate mai este si 'inferiorizarea propriului eu'?
Dupa tine asta e definitia concisa a notiunii de "smerenie"?

Pai scuza-ma, dar ti-o mai zic inca o data, atat timp cat ai sa judeci doctrina crestina cu ochelarii de martoaga budhista, n-ai sa pricepi o iota din ea.

Si dupa tine "suprimarea exprimarii desconsiderarii celorlalti (verbal/mental)" este tot una cu suprimarea discernamantului?

Crestinul ar trebui sa inghita tot ce i se pune pe tava drept "autentica spiritualitate", sa nu protesteze cand e imbiat cu ideea de a se inchina unui zeu strain, diabolic si rauvoitor, pentru ca vezi Budha, asta e "judecare"?

Nu vad nici o diferenta clara intre ateismul militant marxist si budism. Nici una. Ambele sint la fel de periculoase. Nu degeaba Dalai Lama e mare in ierarhia Noii Ordini.

[florin.oltean75]

"Cerurile spun slava Lui Dumnezeu"
PSALMUL 18.1

Toate spun slava Lui Dumnezeu, orice aspect al realitatii, oricat de marunt ar fi. Orice adiere, orice falfaire de aripi sau tunet razlet. Slava Lui Dumnezeu este pretutindeni, ne inconjoara din toate directiile, ne patrunde tot trupul, tot sufletul, maretia ei este prezenta in toate simturile noastre. Se afla inafara si inlauntru, in adancul nostru mai mult decat suntem noi insine. Toata creatia pare mistuita de Focul prezentei Lui, fiecare atom, fiecare sunet, atingere si privire.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Cerurile spun slava Lui Dumnezeu"
PSALMUL 18.1

Toate spun slava Lui Dumnezeu, orice aspect al realitatii, oricat de marunt ar fi. Orice adiere, orice falfaire de aripi sau tunet razlet. Slava Lui Dumnezeu este pretutindeni, ne inconjoara din toate directiile, ne patrunde tot trupul, tot sufletul, maretia ei este prezenta in toate simturile noastre. Se afla inafara si inlauntru, in adancul nostru mai mult decat suntem noi insine. Toata creatia pare mistuita de Focul prezentei Lui, fiecare atom, fiecare sunet, atingere si privire.

Poeziile astea in limbaj de lemn newage, inchinate dumezeului budhist care cu rautate sau din neputinta a creat fiintele rele nu tin loc de lipsa discernamantului.
Mie mi-e greu sa inteleg de unde atata idolatrie pentru un astfel de "dumnezeu".

Dar uite, ca nu te mai obosesti sa compui astfel de povesti, iti recomand sa dai copy/paste de aici

New Age Bullshit Generator
http://sebpearce.com/bullshit/

sau:

The enigmatic wisdom of Deepak Chopra
http://www.wisdomofchopra.com/

Pe ultima ai si un test Turing, vezi daca poti sa deosebesti textele reale, de cele generate de script, ma indoiesc ca reusesti mai mult de 3/10.

http://www.wisdomofchopra.com/quiz.php

[florin.oltean75]

Ceea ce cere Dumnezeu de la om este traire duhovniceasca.

Trairea duhovniceasa insa vine prin cultivarea atitudinilor virtuoase, iar atitudinea virtuoasa din intelegere.

Deci, intelegerea este izvorul trairii, este maica mantuirii omului.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Ceea ce cere Dumnezeu de la om este traire duhovniceasca.

Trairea duhovniceasa insa vine prin cultivarea atitudinilor virtuoase, iar atitudinea virtuoasa din intelegere.

Deci, intelegerea este izvorul trairii, este maica mantuirii omului.

De unde rezulta, pe cale de consecinta logica, ca tre sa ne concentram pe intelegere.
OK.
Acu tre sa vedem, insa, cum e cu intelegerea asta...
Cine, ce, cum, cand, inspre ce folos, intre ce limite, sub ce steag, in care imprejurare a carei politichii, sub ce dumnezeu s.a.md. ....
intelege...

Bre, iti facusi din intelegere un idol? Un dumnezeu? O placinta, ceva?

Curios lucru, Budha insusi cerea, de nu ma insel prea mult, abandonarea oricarei intelegeri ca sa-i fii, cicatelea, cu adevarattttt ucenic...

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Ceea ce cere Dumnezeu de la om este traire duhovniceasca.

Trairea duhovniceasa insa vine prin cultivarea atitudinilor virtuoase, iar atitudinea virtuoasa din intelegere.

Deci, intelegerea este izvorul trairii, este maica mantuirii omului.

Noi credem ca Dumnezeu nu cere omului ceea ce doar El Insusi ii ofera in dar.
Cunoastem si credem ca izvorul e Dumnezeu, lucrarea o face Harul impreuna cu omul, maica e Biserica iar omului i se cere sa creada in Dumnezeu si sa isi smereasca mintea. De aici o multime de consecinte, de incercari si (ne)reusite care alcatuiesc drumul crucii fiecaruia si al tuturor.