Sfantul si Marele Sinod - anunțuri, stiri si comentarii de ultimă oră

[cristiboss56]

D. Pacea și împiedicarea războiului

Biserica lui Hristos condamnă războiul în general, pe care îl consideră consecință a răului și a păcatului în lume: „De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?” (Iacov 4, 1). Fiecare război constituie o amenințare distructivă pentru creație și pentru viață.
Mai ales în cazul războaielor duse cu arme de distrugere în masă, consecințele ar fi îngrozitoare, nu numai pentru că ele cauzează moartea unui număr incalculabil de ființe umane, ci, mai mult, pentru că viața supraviețuitorilor ar deveni insuportabilă. Acestea ar cauza boli incurabile, mutații genetice și alte efecte negative, care ar afecta grav generațiile viitoare.

Nu numai armamentul nuclear este foarte periculos, ci și armamentul chimic și biologic, precum și toate formele de armament, ce creează o iluzie de supremație și de dominare asupra lumii înconjurătoare. Acest tip de armament întreține un climat de frică și de lipsă de încredere și devine cauza unei noi curse a înarmărilor.

Biserica lui Hristos, considerând în primul rând războiul ca o consecință a răului și a păcatului în lume, încurajează orice inițiativă și orice efort de evitare și prevenire a războiului, prin dialog și orice alte mijloace potrivite. În cazul în care războiul devine inevitabil, Biserica va continua să se roage și să poarte grijă pastorală de fiii săi care sunt implicați în conflicte militare pentru apărarea vieții și a libertății lor, depunând toate eforturile pentru restabilirea păcii cât mai repede posibil.
Biserica Ortodoxă condamnă în mod ferm toate formele de conflicte și de războaie, motivate de fanatism, bazat pe principii religioase. Tendința permanentă de creștere a opresiunilor și persecuțiilor împotriva creștinilor și a altor comunități din cauza credinței lor, în Orientul Mijlociu și în alte părți, precum și dezrădăcinarea creștinismului din leagănul său istoric suscită o preocupare profundă. Astfel, sunt amenințate relațiile interreligioase și internaționale existente și, în același timp, mulți creștini sunt forțați să-și părăsească locuințele. Ortodocșii din lumea întreagă suferă împreună cu frații lor creștini și cu toți ceilalți persecutați în această regiune și fac apel la găsirea unei soluții echitabile și permanente a problemelor din regiune.
Biserica Ortodoxă condamnă, de asemenea, războaiele provocate de naționalism, precum și pe cele care provoacă epurări etnice, schimbări ale granițelor statale și ocuparea de teritorii.

[cristiboss56]

Sfânta Biserică a lui Hristos, care uneşte în trupul său sobornicesc multe popoare, promovează principiul solidarității umane și o cooperare mai intensă a popoarelor și a statelor pentru rezolvarea pașnică a conflictelor.
Biserica este îngrijorată, în acelaşi timp, de impunerea asupra omenirii a unui mod de viață din ce în ce mai consumist, lipsit de orice suport al valorilor morale creștine. În acest sens, acest consumism, combinat cu globalizarea secularizată, tinde să ducă popoarele la pierderea rădăcinilor lor spirituale, a memoriei lor istorice și la uitarea tradițiilor.
Mijloacele de comunicare în masă (mass-media) cad adesea sub controlul ideologiei globalismului liberal și devin promotoare ale unei ideologii consumiste și ale imoralității. Cazurile de tratare fără respect, chiar blasfematorie, a valorilor religioase provoacă discordii și revolte în sânul societății, suscitând o anumită neliniște. Biserica previne pe credincioșii ei de pericolul manipulării conștiințelor prin mass-media și de folosirea acestora nu pentru apropierea dintre oameni și popoare, ci pentru manipularea lor.
În transmiterea învățăturii sale și în împlinirea misiunii sale mântuitoare pentru omenire, Biserica se confruntă din ce în ce mai frecvent cu manifestări ale secularizării. Biserica lui Hristos este chemată să exprime din nou și să pună în evidență mărturia sa profetică în lume, bazată pe experiența credinței, amintind astfel adevărata sa misiune, prin vestirea Împărăției lui Dumnezeu și cultivarea conștiinței unității turmei sale. Astfel se deschid perspective largi, deoarece, ca element esențial al învățăturii sale eclesiologice, ea promovează lumii fragmentate comuniunea și unitatea euharistică.
Voința unei creșteri constante a prosperității și a unui consum neînfrânat antrenează în mod inevitabil o utilizare disproporționată a resurselor naturale și o epuizare a lor. Lumea, creată de Dumnezeu și dată omului „ca să o lucreze şi să o păzească” (cf. Facerea 2, 15), este supusă consecințelor păcatului omenesc: „Fiindcă făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde […] se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum” (Romani 8, 20-22).
Criza ecologică actuală, care este legată de schimbările climatice și de încălzirea globală, face imperativă obligația Bisericii de a contribui, prin mijloacele spirituale de care dispune, la protejarea creației lui Dumnezeu împotriva efectelor lăcomiei umane. Lăcomia de a satisface nevoile materiale duce la sărăcirea spirituală a omului și la distrugerea mediului înconjurător. Nu trebuie uitat că bogăția naturală a pământului nu este proprietatea omului, ci a Creatorului: „Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea” (Psalm 23, 1). Astfel, Biserica Ortodoxă subliniază necesitatea protejării creației lui Dumnezeu prin cultivarea responsabilității omului față de mediul înconjurător, dăruit de Dumnezeu, evidențiind valoarea virtuților chibzuielii și cumpătării. Trebuie să ne amintim că nu doar generațiile actuale ci și cele viitoare au dreptul la bunurile naturale pe care ni le-a dăruit Creatorul.

Pentru Biserica Ortodoxă, capacitatea de cercetare științifică a lumii constituie un dar al lui Dumnezeu făcut omului. Însă, pe lângă această afirmație, Biserica Ortodoxă subliniază, în același timp, și pericolele pe care le implică anumite realizări științifice. Biserica Ortodoxă consideră că omul de știință este liber să facă cercetări, dar și trebuie să întrerupă cercetarea atunci când sunt încălcate principiile creștine și umane: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (1 Corinteni 6, 12); „Binele nu mai este bine, dacă mijloacele sunt rele” (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea teologică 1, 4 PG 36, 16C). Acest punct de vedere al Bisericii se dovedește a fi din mai multe rațiuni indispensabil pentru delimitarea corectă a libertății și pentru valorificarea roadelor științei, în aproape toate domeniile ei, și în special în biologie, în care sunt preconizate atât succese, cât şi riscuri. În acelaşi timp, subliniem caracterul sacru de necontestat al vieţii umane, încă de la conceperea sa.
Pe parcursul ultimilor ani se remarcă dezvoltarea rapidă a ştiinţelor biologice, precum şi a biotehnologiilor legate de acestea. Multe realizări ale acestora sunt considerate benefice pentru om, deși provoacă dileme de natură morală, în timp ce altele sunt considerate neacceptabile. Biserica Ortodoxă consideră că omul nu este un simplu ansamblu de celule, de țesuturi și de organe și că el nu este determinat numai de factori biologici. Omul este creat „după chipul lui Dumnezeu” (Facerea 1, 27) și ar trebui tratat cu respectul ce i se cuvine. Recunoașterea acestui principiu fundamental duce la concluzia că, atât în timpul cercetărilor științifice, cât și al aplicării în practică a noilor descoperiri și invenții, trebuie apărate dreptul absolut al fiecărui om de a fi tratat cu respect și onoare în orice stadiu al vieții sale și voința lui Dumnezeu, așa cum a fost descoperită prin creație. Cercetarea trebuie să țină cont de principiile morale și spirituale și de învățăturile creștine. În același timp, trebuie arătat respectul imperios pentru întreaga creație a lui Dumnezeu, atât în timpul folosirii sale de către om, cât și în timpul cercetării, urmând porunca pe care i-a dat-o Dumnezeu ( cf. Facerea 2, 15).
În aceste vremuri ale secularizării, se observă în special necesitatea de a sublinia importanța sfințeniei vieții în perspectiva crizei spirituale, ce caracterizează civilizația modernă. Confuzia între libertate și viața libertină duce la creșterea criminalității, a distrugerii și a profanării lucrurilor demne de cinste și la dispariția respectului față de libertatea aproapelui și față de sacralitatea vieții. Tradiția ortodoxă, fiind formată prin experiența practică a adevărurilor creștine, este purtătoare de spiritualitate și de caracter ascetic, ce trebuie evidențiate și promovate în mod special în zilele noastre.

[cristiboss56]

bazat întotdeauna și în mod necesar pe Sfânta Taină a Cununiei creștine, ca unire dintre un bărbat și o femeie, care reprezintă unirea dintre Hristos și Biserica Sa (Efeseni 5, 32). Aceasta devine actuală, în special, în contextul tentativelor de legalizare în anumite țări și de justificare teologică în anumite comunități creștine a formelor de coabitare opuse tradiției și învățăturii creștine. Biserica, așteptând recapitularea tuturor în Trupul lui Hristos, reamintește tuturor oamenilor care vin în lume că Hristos se va întoarce la a Doua Sa Venire „să judece viii şi morţii” (1 Petru 4, 5) și că „împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1, 33).
În perioada contemporană, ca de altfel în toate timpurile, glasul profetic și pastoral al Bisericii, cuvântul mântuitor al Crucii și al Învierii, se adresează inimii omului și îl cheamă să adopte și să trăiască, împreună cu Apostolul Pavel, toate „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit” (Filipeni 4, 8). Biserica propune iubirea jertfelnică a Domnului Său Răstignit, ca singura cale spre o lume a păcii, a dreptății, a libertății și a solidarității între oameni și popoare, ale căror ultimă măsură este întotdeauna Domnul Care S-a jertfit pentru viața lumii (cf. Apocalipsa 5, 12), adică iubirea nemărginită a lui Dumnezeu în Treime, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, a Căruia este slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

D. Pacea și împiedicarea războiului

Biserica lui Hristos condamnă războiul în general, pe care îl consideră consecință a răului și a păcatului în lume: „De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?” (Iacov 4, 1). Fiecare război constituie o amenințare distructivă pentru creație și pentru viață.
Mai ales în cazul războaielor duse cu arme de distrugere în masă, consecințele ar fi îngrozitoare, nu numai pentru că ele cauzează moartea unui număr incalculabil de ființe umane, ci, mai mult, pentru că viața supraviețuitorilor ar deveni insuportabilă. Acestea ar cauza boli incurabile, mutații genetice și alte efecte negative, care ar afecta grav generațiile viitoare.

Nu numai armamentul nuclear este foarte periculos, ci și armamentul chimic și biologic, precum și toate formele de armament, ce creează o iluzie de supremație și de dominare asupra lumii înconjurătoare. Acest tip de armament întreține un climat de frică și de lipsă de încredere și devine cauza unei noi curse a înarmărilor.

Biserica lui Hristos, considerând în primul rând războiul ca o consecință a răului și a păcatului în lume, încurajează orice inițiativă și orice efort de evitare și prevenire a războiului, prin dialog și orice alte mijloace potrivite. În cazul în care războiul devine inevitabil, Biserica va continua să se roage și să poarte grijă pastorală de fiii săi care sunt implicați în conflicte militare pentru apărarea vieții și a libertății lor, depunând toate eforturile pentru restabilirea păcii cât mai repede posibil.
Biserica Ortodoxă condamnă în mod ferm toate formele de conflicte și de războaie, motivate de fanatism, bazat pe principii religioase. Tendința permanentă de creștere a opresiunilor și persecuțiilor împotriva creștinilor și a altor comunități din cauza credinței lor, în Orientul Mijlociu și în alte părți, precum și dezrădăcinarea creștinismului din leagănul său istoric suscită o preocupare profundă. Astfel, sunt amenințate relațiile interreligioase și internaționale existente și, în același timp, mulți creștini sunt forțați să-și părăsească locuințele. Ortodocșii din lumea întreagă suferă împreună cu frații lor creștini și cu toți ceilalți persecutați în această regiune și fac apel la găsirea unei soluții echitabile și permanente a problemelor din regiune.
Biserica Ortodoxă condamnă, de asemenea, războaiele provocate de naționalism, precum și pe cele care provoacă epurări etnice, schimbări ale granițelor statale și ocuparea de teritorii.

In textul de mai sus nu vad nici o solutie concreta pentru crestinii persecutati.
de exemplu acestia:

http://ortodox.md/crestinii-sufera-i...-tinere-ucise/

Nu de declaratii fara rezultate concrete e nevoie ci de decizii, actiune. Daca Biserica ortodoxa la nivel mondial, nu poate face nimic ca sa stopeze crimele, abuzurile, ce putem intelege din asta?
Traim vremuri in care avem nevoie sa facem ceva concret pentru cei ce sufera. Noi vorbim, teologhisim si ei mor efectiv.

Pur si simplu e foarte dureros sa vezi cum ierarhi se aduna sa dialogheze si atat in timp ce femeile crestine sunt vandute ca sclave, sunt violate , sunt maltrate si ucise. In timp ce crestinii sunt decapitati, copiii lor ucisi in fata parintilor. Iar noi dam declaratii si atat.
Ramanem la acest nivel pueril si searbad.
Eu nu cred ca Biserica ortodoxa nu are puterea sa faca la propriu ceva. Biserica il are pe Hristos insa unii oameni il au pe diavol de aceea nu vor sa se implice, sa se lupte la propriu cu dusmanii crestinismului care decimeaza poporul crestin.Eu o simpla mireanca nu am puterea sa fac nimic, insa ierarhii , Biserica la nivel mondial ar putea fi o voce, o pavaza, un scut pentru acesti oameni ce mor.

Nu pricep de ce nu se merge efectiv in zona si luati de acolo , suiti in avioane si scosi din centrul razboiului. Vor petrol, vor pamantul de acolo, luati-l, dar lasati oamenii acestia in pace. ii iau de aici si va las teritoriul sa il stapaniti cum vreti.

Nu sunt bani? da de unde. Biserica catolica e plina de bani, da si cu imprumut, si noi ortodocsii am putea contribui, sa ajutam oamenii aceia sa iasa de acolo. Bine ca ajuta cei interesati pe anumiti musulmani sa fuga din zona.

[Ion Pop]

În prealabil postat de dobrin7m

In textul de mai sus nu vad nici o solutie concreta pentru crestinii persecutati.
de exemplu acestia:

http://ortodox.md/crestinii-sufera-i...-tinere-ucise/

Nu de declaratii fara rezultate concrete e nevoie ci de decizii, actiune. Daca Biserica ortodoxa la nivel mondial, nu poate face nimic ca sa stopeze crimele, abuzurile, ce putem intelege din asta?

Miaduc aminte de vizita Papei penultimul i-am uitat numele in Libanon, pe urma au intrat si Israelul si Turcia in Razboi bombardant Armata micuta dar devotata a STATULUI SIRIAN care ii apara pe CRESTINII APOSTOLULUI PETRU de atatia ani.

Si imi aduca aminte de CONFERINTELE de ajutor ai "Prietenii Siriei" la care participa un American cunoscut si se terminau cu strangere de cate 1 Miliard de Dolari, pentru Medicamente bineinteles.

Este un miracol ca nu au fost eliminati toti pana acuma.

[AlinB]

În prealabil postat de Ion Pop

Miaduc aminte de vizita Papei penultimul i-am uitat numele in Libanon, pe urma au intrat si Israelul si Turcia in Razboi bombardant Armata micuta dar devotata a STATULUI SIRIAN care ii apara pe CRESTINII APOSTOLULUI PETRU de atatia ani.

Si imi aduca aminte de CONFERINTELE de ajutor ai "Prietenii Siriei" la care participa un American cunoscut si se terminau cu strangere de cate 1 Miliard de Dolari, pentru Medicamente bineinteles.

Este un miracol ca nu au fost eliminati toti pana acuma.

Iar fantezii, nenea Pop?

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de dobrin7m

In textul de mai sus nu vad nici o solutie concreta pentru crestinii persecutati.
de exemplu acestia:

http://ortodox.md/crestinii-sufera-i...-tinere-ucise/

Desi este necrestineste, cu cat citesc mai mult despre abominatiile mizerabililor astora, cu atat cred ca nenorocitii astia merita torturati si executati in public.

[CristianR]

Un punct de vedere la care subscriu:

Ne-am fi aşteptat, cu toţii, ca Episcopii şi Patriarhii adunaţi în sobor, dar şi cei care n-au catadicsit să vină, să fie pe deplin luminaţi de Duhul Sfânt, şi nu umbriţi de spiritul lumii, al veacului. Am fi vrut ca în Creta să vedem puterea unităţii şi mărturisirii comune, a tuturor celor 14 Biserici dreptmăritoare şi nu doar o parte – fie ea şi reprezentativă – a acestora. Ne gândeam că Bizanţul – cu tot lustrul lui de aroganţă trecută şi prezentă – nu mai trebuie asediat şi cucerit… a treia oară. Şi asta cu toate că grecii se poartă de parcă împărăţia lor apusă de jumătate de mileniu luminează în continuare tenebrele barbariei şi ale păgânismului şi încă mai face ordine în diptice… Împărăţia lor chiar nu mai există, a rămas în urmă doar un Patriarh captiv, într-un stat musulman ostil. Ei bine, jocul acelui stat musulman ostil – Turcia – l-a făcut, poate fără să vrea, Patriarhul Kiril al Moscovei. Căci neprezentându-se la Sinod, liderul spiritual rus, alături de sateliţii lui, au şubrezit autoritatea şi prestigiul scaunului constantinopolitan atât în ochii lumii creştine, cât şi musulmane. Din acel moment de cumpănă, Bartholomeu a fost „condamnat” să ţină Sinodul, cu orice preţ – altminteri ar fi fost complet discreditat. Şi iată cum oamenii îşi fac agenda proprie, prinşi în capcana propriilor calcule şi determinări, iar Dumnezeu este ulterior chemat să pecetluiască teologhisirile profesorilor sau ale ierarhilor, prin formule celebre ca aceasta: „Părutu-ni-s-a nouă şi Duhului Sfânt…”.

În tot acest tir încrucişat de principii, de dogme şi de canoane, de tradiţii locale şi de justificări istorice, de apocalipse servite din belşug pe internet, nu am înţeles poziţia Sfântului Munte Athos. Mai precis, râvna cu care l-au întâmpinat sfetagoreţii pe fostul ofiţer KGB ca noul ţar pravoslavnic, şi asta în pofida eforturilor Patriarhului ecumenic de a trage spuza pe turta grecilor. Le este mai aproape Moscova decât Atena sau Constantinopol? Au mai mare încredere în Moscova decât în celelalte Biserici Ortodoxe care participă la Sinod? Promisiunile financiare ale ruşilor şi mirajul noului imperiu euro-asiatic cu pospai ortodox sunt mai ademenitoare, uitând astfel propria lor dramă, nevindecată – aceea de a-ţi pierde Capitala, Patriarhul şi o mare parte din ţară? Nu-i înţeleg pe aghioriţi – cel puţin din perspectivă istorică!

La ora când scriu aceste rânduri (24 iunie), Sinodul Panortodox este în plină desfăşurare. Cum se va termina, care îi vor fi concluziile, reuşitele şi împlinirile, nu le pot şti eu acum. Ce ştiu însă, cu siguranţă, este faptul că sunt din ce în ce mai agasat, ca simplu credincios, de fantasmele existenţei celei de „a treia Rome”, pe care unii o revendică acum, în 2016, cu apăsare. De la a treia Romă eu unul mă mut cu atenţia şi cu speranţa la cea de a treia cale, care este calea cuminţeniei, a realismului, a lipsei de închipuire. Şi această cale a fost cea pe care, în toată această devălmăşie geo-eclezială, au ales să meargă românii. S-au dus acolo senini, dornici de dialog şi de comuniune, fără ţâfnă, fără poliţe de plătit, fără superioritate istorică. Au făcut recurs la dorinţa de a fi împreună, acum şi în viitor, mai presus de orice piedică antiohiană, bulgărească, muscălească sau chiar grecească. Ce exemplu de maturitate duhovnicească şi de dorinţă de a fi în Hristos mai poţi cere?

A treia cale, a treia Romă. Oare voi ce alegeţi?

Răzvan Bucuroiu

Sursa.

http://www.apologeticum.ro/2016/07/c...ta/#more-45408

http://www.atitudini.com/2016/07/mit...-nu-am-semnat/