Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Iata ca din Sfantul Munte ne vin si treburi duhovnicesti (slava Domnului!), nu doar sforarii lumesti si politicesti.
Sa-i tina Domnul pe monahii athoniti asa cum am crezut ca sunt: oameni ai rugaciunii, ingeri in trup! Si povatuitori duhovnicesti neintrecuti. Pentru ca crestinii din lume au foarte mare nevoie de ei in aceasta ipostaza, nicidecum in altele.

Amin , amin , amin !

[cristiboss56]

- Unii oameni sunt dărâmaţi de încercări minore, iar alţii, deşi li se dau greutăţi fără număr, trec prin viaţă cu fruntea sus. De ce unii au tăria de a le înfrunta şi alţii nu? E oare aluatul din care am fost făcuţi atât de diferit?

- Ce le face unora viaţa foarte grea nu e faptul că viata e foarte grea în sine, ci faptul că ei nu sunt dispuşi să vadă şi partea luminoasă a greului din viaţă.

De aceea este fundamental să găseşti sensul fiecărei încercări sau sufe*rin*ţe de care te loveşti. Dacă o umpli de sens, îţi găseşti puterea şi seninătatea de a merge mai departe cu fruntea sus. Dacă nu-i găseşti un sens, ea ajunge să te dărâme. Dacă n-ar fi întâmpinat de suferinţă, omul ar fi extraordinar de superficial. Abia încercările vietii îl fac să gândească mai profund. Cât timp îi merge bine din toate punctele de vedere, stagnează, trăieşte la suprafaţa sa, nu trăieşte cu toată fiinţa. Nu trebuie să ne fie frică de suferintă. Hristos ne-a învăţat să ne eliberăm de ea. A exorcizat-o în viaţa lui pământească, înfruntând frica de foamete, de nesomn, de durere, chiar şi frica de moarte, care îi ţine pe toţi în robie. Şi, când a ajuns deasupra fricii, a fost liber. Frica de încercările grele ale vieţii ne inhibă şi ne împiedică să fim mai mult decât suntem.

Trebuie să avem curajul să gândim pentru noi o viaţă măreaţă. Trebuie să avem curajul să visăm şi să ne visăm mai presus de fricile şi neputinţele noastre.

"Oamenii cu adevărat fericiţi nu ştiu că sunt fericiţi"

-Părintele Pantelimon de la Mânăstirea Oaşa-

[cristiboss56]

Este târziu să te rogi pe ultima sută de metri! Degeaba aduci zece preoţi la înmormântare să-i cânte "Cu sfinţii odihneşte.." că el stă de mult cu "stavarache" acolo jos şi se chinuiesc amândoi acolo în flăcări. Trebuie să ştim, că doar cantitatea de fapte bune, săvârşite cu mâna noastră, dorinţa de mântuire şi dorul de Dumnezeu, sunt acte de dezlegare a păcatelor. E simplu!
Nu ai timp să te rogi, dar când te duci în Rai, nu te întreba caţi nepoţi ai avut sau câte standuri ai avut, câţi bani ai adunat sau cât ai pierdut, câte boli şi suferinţe ai avut,.. Te întreba de ce nu te-a preocupat problema sufletească "uleiul din candela ta". Pentru că asa e pilda "nu vă dam, că nu o sa ne ajungă nici noua, nici vouă". Oamenii cred că este vorba de ulei, dar este vorba despre puterea Duhului Sfânt, este vorba de lucrarea puternică a faptelor bune, care strălucesc şi se transformă în lumina.."Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse" să puteţi sta bine în ziua cea rea, adică când va fi Judecata şi ispita cea mare a diavolului. Şi veţi birui.." Pilda înfricoşătoare, despre ce se întâmplă cu preotul, dacă este îngăduitor la spovedit! Pentru că oameni vin şi spun aşa:
- Pai, părinte, ştiţi că sunt bolnava şi vreau să mă împărtăşesc!
- Hai, du-te şi te împărtăşeşte, dar să citeşti o Psaltire!
Şi vine peste un timp, şi spune:
- Părinte, să nu vă supăraţi, vreau să vă spun ceva. Ştiţi, eu psaltirea aia, n-am mai citit-o!
Aş vrea să ţineţi minte un lucru. În rugăciunea de spovedanie personală, un element de baza când citim molifta, spunea asa: "Ori cu vreun canon de la preot s-a legat, sau a călcat şi iertare nu a luat!" Aşa că nu trebuie sa vă culcaţi pe o ureche, că ar fi un lucru uşor. De aceea când ţi se face spovedanie de mănăstire, unii dau metanii cu nemiluita, mie mi-a plăcut mereu să fiu cumpătat. Şi am dat 12 metanii, 30 de metanii, 50 de metanii, 7 metanii, 12 "Tatăl Nostru", 30 de "Tatăl Nostru", Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de Pocăinţă..ca omul sa primească ceva plăcut, puţin şi util. Şi să fie dornic de a arde de lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, de a se întâlni cu El, nu să zică "Vaiii, ce canon greu ,mi-a dat asta!" Dar nici să fii nepăsător şi să transformi o dieta de dulce, într-o dietă de post, care iţi face bine şi la sănătate şi la greutate. Iar postul devine, cură de detoxifiere sau de slăbire! Aşa cum spunea o bătrânică: "Părinte, am ţinut tot postul, sunt curată! Dar o rugăciune ai citit? A.. dar nu am timp, părinte, am nepoţi, am stand la piaţă...n-am timp! Faptele bune sunt de trei categorii. Dacă sunt rugăciuni de la miezul nopţii, sunt bănuţi de aur. Dacă sunt rugăciuni de seară, făcute până în miezul nopţii, sunt rugăciuni de argint. Dacă sunt rugăciuni făcute ziua, sunt banuţi de aramă. Iar dacă sunt rugăciuni de priveghere (slujba care durează toată noaptea) sunt diamante.
https://www.youtube.com/watch?v=nf2_nektudk

[cristiboss56]

Noi încă n-am înţeles că omul prin pocăinţă poate schimba hotărârea lui Dumnezeu. Acesta nu-i lucru mic, ca omul să aibă o astfel de putere.

Faci rău? Dumnezeu îţi dă o pălmuţă. Spui „Am greşit”? Se opreşte şi-ţi dă binecuvântări. Adică, atunci când copilul cel neas*tâmpărat îşi vine întru sine, se pocăieşte şi este mus*trat de conştiinţa sa, tatăl lui îl răsfaţă cu dragoste şi îl mângâie. Israeliţii, deoarece s-au depărtat de po*runcile lui Dumnezeu, au trăit în robie 75 de ani. Şi în cele din urmă, atunci când s-au pocăit, apare împăratul Cirus, care s-a arătat mai bun decât fiii lui Israel, ce au spurcat cele sfinte pe care le aveau pentru jertfe. Dumnezeu i-a schimbat mintea şi l-a făcut să creadă în Dumnezeul Cerului. Astfel, acela a lăsat pe israeliţi liberi, le-a dat bani, lemne pentru Templu, le-a făcut zidurile Ierusalimului şi a arătat o astfel de bunătate şi o astfel de evlavie, ce nu le-au arătat într-un anumit fel nici israeliţii (Ezdra 1, 1). Şi toate acestea pentru că poporul s-a pocăit şi s-a schimbat (Ezdra 8, 88-92). Cât de mult ajută pocăinţa ca să facă să dispară răul!

Să citiţi toate Cărţile Macabeilor. Sunt foarte pu*ternice. Ce poruncă dăduse împăratul! Ca elefanţii să calce pe israeliţi. S-au dus ceilalţi, au pregătit cere*monia, au adăpat 500 de elefanţi cu vin tare şi tămâie ca să-i întărâte şi aşteptau pe împărat să vină ca să în*ceapă spectacolul. Dar împăratul uitase porunca ce o dăduse. Se duce îngrijitorul de elefanţi să înştiinţeze pe împărat, pentru că acela încă nu apăruse. „Împărate”, îi spune, „te aşteptăm. Toate sunt gata, elefan*ţii, iudeii şi cei chemaţi aşteaptă”. „Cine v-a spus să faceţi un astfel de lucru?” le spune. Strigăte, amenin*ţări... Şi aceasta nu s-a făcut o dată, ci de trei ori (III Macabei 5, 1-35). Oare a fost un lucru mic ca împăratul să uite porunca ce-o dăduse el însuşi? Şi nu numai aceasta, ci în cele din urmă şi-a schimbat toată purtarea sa faţă de iudei. Toată cheia aici este: să se pocăiască lumea.

(Cuviosul Paisie Aghioritul )

[cristiboss56]

Lumina Minţii!

Omul care nu se teme de Dumnezeu, este "nebun", adică nu are mintea bună! Mintea lui este stăpânita de demon!
Noi nu cunoaştem şi nu pătrundem toate tainele lui Dumnezeu! Iar asta se întâmplă, pentru că ne place să stăm în întuneric!
"Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricaţi au devenit şi urâţi s-au făcut în fărădelegi; nu-i nimeni care să facă binele!"(Psalmul 52)
Asemenea nebuni erau şi pe vremea regelui David, dar erau mai modeşti, pentru că gândeau asemenea nelegiuiri numai în mintea lor, în inima lor, nu strigau în gura mare, cum faci dumneata…
https://www.youtube.com/watch?v=tP1qVsepruc

[cristiboss56]

În momentul în care eu am venit la biserică, biserica este o clădire cu uşa deschisă.
La uşa bisericii nu găseşti bancomat şi nu trebuie să bagi cartela ca la metrou.
La biserică nu este paznic care nu te lasă să intri, dacă nu ai bilet.
Nu! Este locul deschis, liber, public, consimţit din voia fiecărui creştin care intră în biserică indiferent că a aprins o lumânare sau nu, că a cumpărat o prescură sau nu, că a scris trei nume pe o hârtie şi a dat un pomelnic sau nu, el intrî în biserică şi se îndulceşte cu glasul Sfintei Liturghii... acolo unde şi îngerii stau şi ascultă şi doresc de Dumnezeu, doresc să vadă pe Fiul lui Dumnezeu jerfindu-se ca să audă galsul dumnezeieştii Liturghii. Dacă îngerii care sunt tot timpul cu Dumnezeu, abia doresc să audă şi să vadă cum cântă pământenii, şi cum îl lauda pe Dumnezeu când se jertfeşte în Potir, cu atât mai mult pământenii! Dar oare un pământean care stă într-un sat sau într-un oraş şi n-a intrat de 30 de ani în biserică.. Acela nădăjdueste ca în ziua în care va sta cu faţa în sus, adus de ai lui cu dricul la biserică, o să-i spună Dumnezeu:"Te-am iertat, fiule!"? Nu ! Nu o să poată să-i spună aşa! Şi nici n-o face! Dacă în conceptul moral, bisericesc, creştinesc..ca preot, eşti obligat să spui:
"Da.. lasă că ştie Dumnezeu! Că e Bun! Că e Blând!" Dumnezeu e Drept şi este de o seriozitate înfiorătoare. Şi a spus Dumnezeu prin sfinţii lui aşa: "Dacă nu ai biserica de mamă, nu-L ai pe Dumnezeu de Tată!" Nu poţi să te naşti aiurea şi să trăieşti aiurea şi să mori la fel. Pentru că acela , dacă nu ar fi murit, nici atunci n-ar fi intrat în biserică! L-au adus aţtii de silă!
Şi în momentul în care tu ai stat 30 de ani într-un sat sau într-un oraş, şi nu ai intrat într-o biserică, şi n-ai ştiut ce înseamnă glasul Sfintei Liturghii, Împărtăşania, spovedania, şi ce înseamnă cântarea îngerească, contactul cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Trupul lui Dumnezeu şi cu Sângele lui Dumnezeu.. tu n-ai ce căuta în biserică!
https://www.youtube.com/watch?v=UrFKmRfWlhY

[cristiboss56]

Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vâ mai frământaţi până vi se sparge un vas de sânge la cap, sau vă îmbolnăviţi de stres şi luaţi tone de pastile.
Ci spuneţi aşa: "Doamne, Tu m-ai lasat să alunec în necazul acesta, Tu ajuta-mă să ies!" Şi începi cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Acatistul Mântuitorului, cu o rugăciune la Sf. Mina şi o mai rogi pe Maica Domnului şi la Acoperământ, şi mai zici ici colo şi un Sf Spiridon, şi mai este şi Mihail şi Gavril pentru duşmani, şi ai să vezi că lucrurile rele se potolesc de la sine!
Căci după ce te îmbolnăveşti, nu-ţi mai folosesc reuşitele?
Deci tu trebuie să rămâi om integru lui Dumnezeu, să te poţi bucura de Slava Lui şi de Măreţia Lui!
Totul e în mâna lui Dumnezeu! Trebuie să demonstrăm că suntem ortodocşi concentraţi şi să nu ne transformăm în ortodocşi diluaţi! În loc să învăţăm Sf. Scriptură pe de rost, noi învăţăm tot felul de scrieri şi de nimicuri pe care le scriu oameni fără ocupaţie. Şi mai auzi pe câte unii care citesc:
"Vai, să vezi că Pământul e condus şi că Pământul e dirijat."
Om fi domnule, om fi! Pentru că şi circulaţia este dirijată şi ţara e condusă.
Dar destinul fiecărui om, mai înainte de toate, este în mâna lui Dumnezeu!
"Sfarmă Domnul sfatul boierilor!" Adică al conducătorilor noştri!
"Sfarmă Domnul gândul noroadelor!" Adică ce pun alţii la cale! Iar Domnul rămâne în veac şi pomenirea Lui din neam în neam!
"Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate."
De cine trebuie să mă tem?
În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.
Predica integrala: - https://www.youtube.com/watch?v=OXiw0MP9lBs