|
|
|
|
|
|
|
#1
07.05.2016, 12:30:49
|
|||
|
|||
Citat:
Eu zic sa iti iei un pic de ragaz, dincolo de influentele evidente ale mediului in care lucrezi, si sa cugeti daca voluntariatul acela are rostul sa te scoata din Biserica ori, mai degraba, sa iti dea prilejul unor fapte bune cu adevarat. As vrea sa iti impartasesc o constatare de-a mea, dupa multi ani petrecuti intre oameni cu activitati "umanitare": cei care se implica in astfel de lucruri, precum si cei din domeniile de intrajutorare (medici, psihologi, preoti, asistenti sociali etc.) adeseori devin infumurati si coplesiti de importanta faptelor lor. Chiar daca au cele mai bune intentii la inceput, cu vremea ajung sa se creada plini de putere si importanti. Pe nesimtite, asa... Se hipertrofiaza importanta omului, a valorii si puterii personale, individul are impresia tot mai puternic ca totul sta in mainile oamenilor. Toata istoria lumii arata fenomenul asta si putem sesiza si consecintele lui. De aceea, ar fi bine sa cercetezi daca nu cumva si pe tine te-a luat valul umanismului si sa te intrebi foarte serios daca nu cumva iti zadarniceste toate faptele bune, acelea facute prin harul lui Dumnezeu si in numele lui Hristos. P.S. Daca te supara anumite lucruri din BOR, impaca-te cu gandul ca nu esti singura in situatia asta. Multe se intampla si nu sunt putini cei care le poarta. Dar solutia e sa te dezici de Hristos doar pentru ca ai intrat in gasca unor oameni descurcareti care fac afaceri pe spinarea necazurilor altora si care se autointituleaza umanitari?... Sau pentru ca te-au mahnit o serie de oameni din BOR? E doar o opinie, sper sa nu fie cu suparare. Dumnezeu sa te lumineze in alegerile tale si sa iti daruiasca smerita cugetare! Last edited by ahilpterodactil; 07.05.2016 at 12:35:18. 
|
|
#2
07.05.2016, 13:14:38
|
|||
|
|||
Mai,mai ,mai uite cum se interpreteaza...
-in primul rand am credinta chiar daca nu merg la biserica -fac voluntariat pe cont propriu nu am ONG ca sa fac afaceri,nu chem televiziunea si nu pot darui case sau valori mari pt ca sunt un om simplu - pt dl Dragomir :e simpatica asemanarea cu vaccinarile :) ,daca sunteti catolic .....chiar papa Francisc a spus ca nu e neaparat sa fii o persoana religioasa, sau sa apartii de o biserica,etc e de ajuns sa ai un caracter placut si un suflet generos PS :sa nu se inteleaga ca vreau la BRC.Am inteles ca trebuie o cerere scrisa pt excomunicare.Ok
|
|
#3
07.05.2016, 13:53:55
|
|||
|
|||
|
Citat:
Adica spui ca ai o credinta diferita de a celor din biserici; diferita de a crestinilor. Oamenii de care te desparti refuzind sa li te alaturi la slujbe si la Sfintele Taine au o credinta care se manifesta si se nutreste in comuniunea euharistica, iar nu solitar. Dar care sunt motivele pentru care nu participi la slujbe impreuna cu alti credinciosi? Daca vrei sa numesti vreunul, desigur...
|
|
#4
07.05.2016, 14:21:19
|
|||
|
|||
|
Motive:
-religiile dezbina -la scoala o clasa de 25 copii poate avea un prof religie ortodoxa,unu de catolica,unu de luterana.etc -in functie de nr de adepti se aloca bani bugetari pt biserici si au de suferit sanatatea si alte sectoare -nu cred in stropitul cu apa sfintita,mir,matanii,stat in genunchi si alte obiceiuri(la mine nu au efect) Sunt mai multe motive pt care nu vreau sa apartin de nici o religie,secta,grupare etc
|
|
#5
07.05.2016, 16:44:57
|
|||
|
|||
|
Citat:
Botezul este o inscriere in imparatia lui Dumnezeu, iar radiere din Imparatie nu exista. Nu se poate radia legamantul pe care l-a facut Dumnezeu cu omul si nici raspunsul omului(botezul), insa acest raspuns poate fi calcat de om, ceea ce pentru o crednicioasa este un pacat fata de Dumnezeu(nu fata de om), dar care pacat poate fi iertat la spovada. Exemplul d-lui Mihnea cu vaccinul este foarte bun. La fel este si cu inscrierea pe un "sait" de casute de e-mail; casutele nu mai pot fi radiate. De asemenea, botezul este o fapta(foarte buna!), iar faptele, oricare-ar fi ele, nu mai pot fi desfiintate. Pe de alta parte, dorinta ta de..., (nu stiu cum sa-i spun) denota o stare sufleteasca lipsita de bunavointa, de colaborare, de ajutorare, mai mult o reactie la o dezamagire fata de oameni, nu fata de BO. Nu religiile dezbina, oamenii(si interesele lor) dezbina.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 07.05.2016 at 16:48:02.
|
|
#6
07.05.2016, 16:54:35
|
|||
|
|||
|
certificat donator la catedrala amagirii neamului.......ma intristeaza asta
|
|
#8
07.05.2016, 22:38:24
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ce pot sa zic... Am experimentat si eu, nu putini ani, o astfel de asezare sufleteasca. Filosofia pe care o descrii succint (sa nu uit - multumesc pentru ca ai dat curs solicitarii mele de a enumera cateva motive...:)) nu imi e deloc straina. Am trait-o. Asadar ingaduie-mi sa spun ca inteleg pozitia ta, cu adevarat o inteleg deoarece mi-o amintesc. Pe de alta parte... Voi reveni cu o noua postare imediat ce am putin timp, pentru a dezvolta acest "pe de alta parte".
|
|
#9
07.05.2016, 23:48:06
|
|||
|
|||
|
Citat:
1) Dezbinata si dezbinatoare era mintea mea, cum e dealtfel mintea multor oameni. Dezbinata fiind, mintea isi proiecta conflictele si vederile partiale (dar care se voiau absolute, depline) asupra lumii si, desigur, asupra Bisericii. Principala dezbinare, care imi dadea anxietate si multe simtaminte negative (de care eu ma feream prin "faceri de bine", felurite distractii si alte activitati aducatoare de placere si confort), era cea dintre mintea mea analitica dinafara si mintea din adancuri (inima) despre care nu stiam nimic intrucat nu o accesasem. Abia dupa ce pojghita mintii mele s-a aventurat inlauntrul inimii mele (cum s-a intamplat asta e o poveste aparte), abia atunci am cunoscut pacea, linistea si bucuria dupa care tanjeam de foarte multi ani. Si inlauntrul acestei paci noi am aflat ca este Dumnezeu si ca Biserica e locul unde nu doar ca ma aflam fara sa stiu dar de acum e locul unde vreau sa si raman, constient si prin propria alegere. 2) Membrii diverselor grupari confesionale aloca bani si alte resurse pentru a-si pastra locasurile de cult precum si pentru alte servicii. E firesc sa fie asa, dupa cum daca noi doi si inca vreo cativa facem un grup de pescari, sa zicem, vom aloca o serie de resurse pentru a ne pastra comunitatea si activitatea. Desi se pare ca se fac mereu unele abuzuri, in orice activitate unde lucreaza oameni nu ingeri, acesta nu e un argument decisiv pentru a ne indoi cu totul de acel lucru. Da, se fac si abuzuri. Ei si? Mai raman destule lucruri care functioneaza bine, slava Domnului! De ce sa nu ne concentram pe ele, pentru a obtine folosul pe care il dorim? Apoi, nu din pricina unor fonduri alocate cultelor sufera sanatatea. Ci din motive pentru care cei din sanatate ar trebui sa cam dea socoteala. Daca in Romania sistemul de sanatate merge prost, cred ca mai intai trebuie sa ne spuna lucratorii din acest domeniu de ce merge prost. Si sa isi asume raspunderea pentru asta si sa indrepte lucrurile. Ca nu pot sau ca nu vor sa o faca ... asta e alta discutie. 3) Nici la mine nu aveau efect obiceiurile si practicile bisericesti. Le dispretuiam, repetam ca un papagal ce invatasem la scoala de la atei: superstitii, minciunele, hipnoze si alte bazaconii. Dar puterea experientei, atunci cand inima mea s-a deschis catre Hristos, mi-a aratat deindata cat ma inselasem. Stii ce faceam de fapt? Imi puneam singur ziduri (formate din ganduri si simtaminte ostile) intre mine si Dumnezeu. Cand eram tanar ma bucuram de aecste ziduri, ma simteam bine intre ele, dar dupa ani si ani de autoclaustrare am inceput sa ma usuc pe dinlauntru cum se usuca o floare tinuta intr-un borcan fara aer. Daca Domnul nu ar fi facut o spartura in mormantul de piatra al gandurilor mele nezdravene, azi stiu ca nu as mai fi fost. Dar, asa cum aveam sa simt si sa inteleg cu uimire prin propria descoperire subiectiva mai intai, Domnul S-a milostivit si de mine si, desi nu meritam asta, mi-a spart cochilia de piatra si m-a eliberat. E drept ca m-a durut un pic, dar ce am descoperit mai apoi a depasit cu mult stropul de durere trecatoare. Lumina blanda a credintei pe care mi-a daruit-o Bunul Dumnezeu e cel mai frumos dar pe care l-am primit, constient, vreodata. Si pentru acesta, crede-ma, ma simt mereu mahnit ca nu-I pot multumi inedajuns. Nu pentru ca El ar avea nevoie de multumirile mele, ci pentru ca sufletul meu tanjeste sa se apropie de El prin recunostinta, aceasta fiind o sursa aparte de bucurie deplina. Toate cele bune, Roxana! (Sper ca marturisirea mea, asa succinta cum e si neindemanatica, iti va arata ca si alti oameni care au fost ca tine se pot bucura de credinta si de Biserica. E o bucurie pe care o alegi singura sau o refuzi. Eu, care am refuzat-o atatia ani, doar ma rog sa o cunosti intr-o buna zi...)
|
|
#10
07.05.2016, 23:59:24
|
|||
|
|||
|
Si uite ce intamplare, Roxana!
Chiar in clipele cand eu scriam mesajul de mai sus pentru tine, pe un alt topic colegul Cristiboss transcria urmatorul poem: Pune inima Pune inima să cânte Psalmul sfânt al regăsirii, Pe altarul de speranță Să-nflorească trandafirii. Pune ceasul să vegheze Timpul ce-n risipa lui A pierdut minute bune, Pe tărâmul nu știu cui... Pune lacrima să plângă În chilia unui gând, Eu de cer senin și soare Sunt atâta de flămând. Pune mugurii de floare Pe tărâmul meu de dor, Curcubeu de după ploaie Vesnicia s-o măsor. Pune suflet în poeme Să dau pasnic bucurii, Când gonit de întâmplare Pe tărâmul meu vei fi... Pune inima să cânte Într-o coardă de vioară De atâta frumusețe, Gândul bun se înfioară. Timpul să rămână-n loc Poate doar vreo trei secunde, Două inimi la un loc Bat acum pe nu știu unde... Camelia Cristea
|
|
|
Mod hibrid