Of of, unde am ajuns cu discutia...Acum va spun parerea mea, tot din experienta proprie...Am scris ca mama mea a trecut pe la vreo 60 preoti pana sa ajunga la Prislop, cautandu-s i linistea...eu asa am crescut, nu m-a carat dupa ea prin toata tara, ca eram mica, dar stiu experientele ei, pt ca povestea deschis in casa. E drept ca cei la care a fost erau oarecum cunoscuti, adica cutare sau cutare dna ii zicea mergi si la parintele de la....Sihastria, Dates, Miercurea Ciuc, etc.pt ca e bun...Altfel spus, nu aveau cu sa fie chiar din cei care refuza slujbele, desi nu ma indoiesc ca exista si asa, mai apar si la stiri uneori. Daca a adunat 60, nu inseamna ca pana la Prislop, toti au fost "rai" ci doar ca niciunul nu i-a gasit o rezolvare definitiva si nu i-a dat un raspuns complet, care sa-i linisteasca sufletul pe deplin. Ce cred eu? Si preotii, la un anumit punct sunt tot oameni, si ei gresesc, de aceea ca si noi au duhovnic, se spovedesc, nimeni de pe pamant nu e fara pacat..insa noi nu putem trai fara preot, nu fiindca ar fi sau nu pacatos, ci fiindca Dumnezeu i-a dat Harul sau de a dezlega pacatele prin Taina Spovedaniei, fara de care nu se mantuieste nimeni. Citisem undeva ca daca vezi preotul chiar mort de beat in sant, sa mergi sa te spovedesti chiar si la el, pt ca nu el, preotul iti asculta si dezleaga pacatele, ci insusi Hristos. Preotul isi va primi mustrarea si judecata cand si cum va hotara Dumnezeu. Eu, din pacate, nu imi simt duhovnicul de aici din It, tocmai pe sufletul meu, exista o nepotrivire pe undeva, as avea mare nevoie de un duhovnic adevarat pt mine, din fericire am un astfel de preot in tara, cu care ma consult prin tel, dar e mult prea putin, as avea nevoie de dumnealui aici, din cauza distantelor, nu pot nici sa caut un altul, asa ca merg, ma spovedesc, fac canonul primit, iar in chestiuni in care nu ma linistesc cu sfatul dansului, cer un sfat si de la cel din tara. Nu e ideal, dar e solutia mea in acest moment. Si va mai spun ceva...duhovnicul care iti e pe suflet, il simti la un moment dat ca si pe parintii naturali, reprezinta acasa, eu spre ex, am un sentiment de liniste si siguranta, cand ma gandesc ca orice s-ar intampla, ma pot intoarce acasa, la mama, ca il mai am si pe parintele, si intr-un fel sau altul cu ajutorul lor voi merge inainte si voi depasi orice greutate. Nu e intrutotul corect sa-ti pui nadejdea in oameni, unui om cu adevarat credincios i-ar ajunge Dumnezeu, dar pana sa ajung acolo, inaintez cum pot. Nu va obliga nimeni si nimic sa credeti in preoti, dar e important zic eu, sa credeti macar in unul, si sa incercati sa nu-i judecati pe ceilalti, chiar daca gresesc. Daca insusi Dumnezeu le ingaduie sa faca parte dintre slujitorii lui, si ii rabda, cu toate ca stie vatamarea ce o aduc oamenilor, cine suntem noi ca sa ne impotrivim. Judecatile Lui nu ne sunt noua cunoscute, in iconomia intregii lumi, or fi avand si astfel de situatii rolul lor. Auzisem un caz in care in 2 ani, intr-o famile care erau preoti din tata in fiu, au murit 4 preoti in accidente.Cum ingaduie Dumnezeu asa ceva? O fi fost vreun blestem pe familie zic unii, cine stie, dar daca Dumnezeu a ingaduit un rost o fi avand. Parintele Arsenie zicea ca daca vrem preoti mai buni, sa-i nastem, ca avem preotii pe care-i meritam. Si mai citisem undeva ca preotii sunt mai ispititi de catre diavol decat noi, pentru ca prin ei de Dumnezeu lucreaza mantuirea oamenilor.
Despre atacul de panica nu va spun nimic, se gasec usor informatii pe net, pentru ca nu vreau sa-mi fac rau gandidu-ma la el.
Doamne ajuta!
Last edited by Carina Laura; 12.03.2016 at 11:51:35.
|
12.03.2016, 11:24:51
Mod hibrid