Violenta in familie?

[Carina Laura]

Multumesc pentru raspunsuri...va raspund pentru ca simt nevoia sa clarific, asa acum pot, pt a fi inteleasa si ajutata. Eu nu pretind ca sunt sfanta si ca respect indrumarile marelui meu duhovnic, daca as fi ascultat de dumnealui nu ajungeam aici...Nu sunt deloc o mare bisericoasa, cel putin nu in sufletul meu, am muuuult de lucru ca sa pot spune ca indeplinesc cu ceva legea crestina. Duhovnicul sotului e cel de aici, din It, al meu la fel, doar ca pentru mine mai mult din motive practice de locatie, sufletul si dragostea mea sunt pentru cel din Ro, insa cum acolo ajung o data pe an...Relatia cu sotul...daca de la inceput nu am fost pentru el sotia lui si in suflet, nu asa cum o cere relatia intre soti conform bisericii...nu, nu comunicam , nu ne facem planuri decat din cele materiale, nu ne suntem parteneri sufletesti, oricat am incercat....el acum e mai preocupat de emisiunile de politica si de meciuri...despre patimi...nu am avut raporturi toata sarcina si l-am "prins" pe filme din nou..dar stiti cum e..eu am incetat sa mai sper la o viata adevarata de sot sotie..mi-as dori sa putem macar sa ne crestem copilul in conditii decente pentru sufletelui lui, si atat. Despre provocari..ce sa zic, aseara a pornit de ex de la faptul ca bebe a vomat dupa ce i-am dat laptic si a murdarit patura..eu l-am rugat doar sa nu mai tipe sa nu sperie copilul, el a vrut sa-l ia in brate si cu el in brate a traniti usa cu putere...normal copilul s-a speriat mai tare, i l-am luat di brate, dupa care a dat doi pumni, unul in usa dulapului, si celalalt in usa de la hol, pe care a si spart-o...acum...l-oi fi provocat luandu-i copilul din brate..dar cum sa il-l fi lasat cand bb se speriase??? Nu stiu...nu sustin ca nu am vina deloc...sunt doar obosita psihic acum, si sincer stiu ca vine de la munca si pentru prima data mi-e teama...m-am gandit ca o fi de la epilepsie...se enerveaza si tranteste si daca repaa ceva si nu se potriveste o piulita de ex...Interesul meu nu e sa demonstrez cine e mai bun sau mai rau, stiu ca si copilul a fost o binecuvantare nemeritata pt noi...as vrea doar sa nu ne batem joc de el.