Capodoperele din curtea Bisericii

[Mihailc]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Ce sens gasiti in dialogul final? Cand juratul cel credincios se adreseaza pasarii, deschizindu-i fereastra si lasindu-i libertatea alegerii personale.

Secvenţa finală este epilogul ontologic al filmului. Dincolo de multiplele teme atinse pe parcurs - justiţia, politica, psihologia, critica societăţii, tragedia războiului şi câte or mai fi - sau, mai bine zis, deasupra tuturor acestora se află taina libertăţii omului, marele dar oferit naturii umane şi, deopotrivă, marele ei blestem.
Nu pot să-mi dau seama cât înţelege Mikhalkov din creştinism în general, ce trăieşte şi de unde i-a venit să strecoare în partitura din "12" cel puţin două momente de mare adâncime şi fineţe duhovnicească: prima în mărturisirea juratului credincios, iar a doua în vorbirea lui cu vrăbiuţa de la final. Adică declanşarea cutremurului metanoetic şi tâlcuirea lui.