Partea mai putin discutata a lui Hristos

[alia28aa]

În prealabil postat de Misuar

De ce punem in fata numai judecata aspra a lui Dumnezeu.

Nu punem in fata numai ceva sau altceva, ci cate cineva face din confuzie,propria sa proiectie. Eu am crezut multa vreme ca e distant, rigid si aspru, cum era in copilaria mea tata, despre care nu stiam ca e chinuit de o mare neputinta. Acum dupa ce Dumnezeu mi-a aratat cat de mult ma iubeste si ma ocroteste, e opusul imaginii tatalui meu si nu mai fac confuzie intre cele doua chipuri, fiindca am incetat sa proiectez aiurea.
In urma cu niste ani, am asistat la un program sustinut de biserica ortodoxa si o etapa a acestui program era descoperirea lui Dumnezeu. Suna ciudat, dar s-au descoperit atatia Dumnezei, cati participant erau :) . In sensul ca Dumnezeu evident ca era considerat a fi unic, dar fiecare I se adresa diferit si simtea ca primeste raspunsuri de la acea fateta a lui Dumnezeu, care corespundea starii sale. Cei cu stima de sine si respectul de sine foarte scazute se autoflagelau cel mai tare, iar cei senini in inima se bucurau de iubire.

În prealabil postat de Misuar

De ce ne facem ca nu vedem si latura sa intelegatoare, toleranta, compatimitoare?

Cum sa nu? Caut-o pe net pe maica Siluana Vlad. Ea vede iubirea lui Dumnezeu in toate.

Cand am fost in pelerinaj la Meteora, avand avantajul de a merge cu monahi, am stat poate un pic mai mult de vorba cu o maicuta romanca stabilita acolo, care ne-a “tradus” arhicunoscuta pictura reprezentand scena Judecatii de Apoi. Acolo in josul scenei, e balanta in care pe de o parte pun pergemente ingerii, iar in celalalt taler pun dracii pergamentele lor. In talerul cu fapte bune erau vreo 4 pergamente, in cel cu pacate erau vreo 8 si totusi talerul pozitiv era mai jos, mai greu. De ce?-ne-a intrebat maica si tot ea a dat si raspunsul: Fiindca la faptele bune se adauga mila si iubirea lui Dumnezeu pentru om, iar aceasta inclina in final balanta, dupa reguli de El stiute.
Am mai vazut si alte fresce cu Judecata de Apoi, dar talerul ingerilor era mereu gol, ceea ce iarasi spune ceva, de data asta despre intentia de a controla privitorii ...

În prealabil postat de Misuar

Vedem clar ca pe aceia care Îl rastigneau ii iertase fara ca aceia sa se caiasca, spunand cuvintele "iarta-i, caci nu stiu ce fac", cumva le intelege nestiinta.

Isus intelegea micimea in duh a acestora si regreta neputinta lor si de aceea nu doar ca i-a iertat, ci l-a rugat si pe Tatal sa fie milostiv cu ei, fiindca doar atata pot. Eu inteleg asa, la modul simplu, felul in care parintii inteleg ceva ce copilul nu-i copt sa priceapa: cand copilul e bebelus, parintii au zero pretentii de la el si il iubesc, dar cand poate mai mult, ei continua sa il iubeasca, insa pretentiile cresc pentru binele lui si uneori ii aplica si pedepse ca semnale de alarma ca se abate de la drumul bun, insa de iubirea lor nu il lasa sa se indoiasca vreodata. Acum, daca copilul e frustrat si zice ca tata e rau ca l-a certat cand a spart geamul vecinului, asta deja tine de judecata copilului, nu de cea a tatalui care a vrut doar sa-i arate ca nu face bine.

Multumesc pentru subiect, am citit postari foarte frumoase despre iubire si iertare.
Eu insa raman la ceea ce simt de o vreme si anume ca ar fi o trufie din partea mea sa iert pe cineva. Ca sa iert, trebuie sa judec mai intai si sa vad daca a gresit si cat de mult a facut-o, ori eu nu sunt cladita la masurile astea, ci la unele mult mai modeste. Iertarea cred ca e treaba lui Dumnezeu, iar treaba mea e sa ma rog pentru acea persoana si sa ma intreb de ce m-a deranjat, sau mai exact, ce aspect urat al propriei mele fiinte a scos la lumina acel om.

Doamne ajuta !

În prealabil postat de alia28aa

Iertarea cred ca e treaba lui Dumnezeu, iar treaba mea e sa ma rog pentru acea persoana si sa ma intreb de ce m-a deranjat, sau mai exact, ce aspect urat al propriei mele fiinte a scos la lumina acel om.

12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;