Partea mai putin discutata a lui Hristos

[Copacel]

În prealabil postat de Misuar

De ce nu raspunzi la intrebarea mea concret? :)

Ti-am raspuns destul de concret

[Misuar]

În prealabil postat de Copacel

Ti-am raspuns destul de concret

Aceia despre care Hristos spune "iarta-i Parinte, caci nu stiu ce fac" (soldatii romani, multimea iudeua care l-a condamnat, arhiereii, etc), ce fel de relatie crezi ca aveau cu Dumnezeu?

[Copacel]

În prealabil postat de Misuar

Aceia despre care Hristos spune "iarta-i Parinte, caci nu stiu ce fac" (soldatii romani, multimea iudeua care l-a condamnat, arhiereii, etc), ce fel de relatie crezi ca aveau cu Dumnezeu?

Asta o stia fiecare din ei.Dar se poate intuii dupa actiunile lor cam care au fost
relatiile.

[CristianR]

În prealabil postat de Misuar

Aceia despre care Hristos spune "iarta-i Parinte, caci nu stiu ce fac" (soldatii romani, multimea iudeua care l-a condamnat, arhiereii, etc), ce fel de relatie crezi ca aveau cu Dumnezeu?

Hristos se roagă pentru iertarea tuturor, inclusiv a celor care Îl răstigneau. Le găsește scuze: nu știu ce fac. Și era adevărat că nu știau pe Cine răstigneau, pe Cine huleau și, mai ales, nu știau de Cine se lipseau.

Dumnezeu iartă orice, însă nu te poate împiedica să-I întorci spatele, să-L hulești, să-I refuzi dragostea, jertfa, mântuirea. Nu te poate împiedica să te autodistrugi, să te sinucizi, să mergi în iad. Suferința Lui pe cruce nu este pentru Sine, ci pentru noi și mai ales pentru cei care-L răstignesc.

Rugăciunea Lui acolo, răstignit fiind, arată că mai mare decât chinurile fizice pe care le îndura este această durere pentru cei care nu cred în El, pentru cei care se pierd.

[Misuar]

În prealabil postat de CristianR

Hristos se roagă pentru iertarea tuturor, inclusiv a celor care Îl răstigneau. Le găsește scuze: nu știu ce fac. Și era adevărat că nu știau pe Cine răstigneau, pe Cine huleau și, mai ales, nu știau de Cine se lipseau.

Dumnezeu iartă orice, însă nu te poate împiedica să-I întorci spatele, să-L hulești, să-I refuzi dragostea, jertfa, mântuirea. Nu te poate împiedica să te autodistrugi, să te sinucizi, să mergi în iad. Suferința Lui pe cruce nu este pentru Sine, ci pentru noi și mai ales pentru cei care-L răstignesc.

Rugăciunea Lui acolo, răstignit fiind, arată că mai mare decât chinurile fizice pe care le îndura este această durere pentru cei care nu cred în El, pentru cei care se pierd.

Ce intelegeti prin iertare? Care sunt consecintele iertarii?

[CristianR]

Să ierți înseamnă să continui să-l iubești pe cel care ți-a greșit, care ți-a făcut vreun rău. Nu ții seama de acel rău.
Totuși, nu-l poți face pe celălalt să te iubească, nu-l poți face mai bun. Asta ține de el, dacă răspunde iubirii tale, părându-i rău pentru că te-a rănit.

Răul este în inima celui care-l produce, măcinându-l și omorându-l sufletește, ca un vierme. El e de plâns mai mult decât cel asupra căruia se exercită acest rău, dacă acesta din urmă nu-l primește în inima sa, iertând.

[Misuar]

În prealabil postat de CristianR

Să ierți înseamnă să continui să-l iubești pe cel care ți-a greșit, care ți-a făcut vreun rău. Nu ții seama de acel rău.
Totuși, nu-l poți face pe celălalt să te iubească, nu-l poți face mai bun. Asta ține de el, dacă răspunde iubirii tale, părându-i rău pentru că te-a rănit.

Corect. Dar te intreb din perspectiva "datoriei" celui ce ti-a gresit. Daca tu il ierti, el va mai fi judecat pentru greseala respectiva, chiar daca nu ii pare rau? Sau iertarea ajuta doar pe cel care iarta, nu si pe cel iertat?

[CristianR]

Nu a zis tot Cel care s-a rugat pentru iertarea lor că judecata i-a fost dată lui de către Tatăl? Deci va fi o judecată. Dar va fi dumnezeiască, nu după cum gândim noi. Ea ar putea să însemne pur și simplu a fi pus față în față cu propriile pacate, in lumina extrem de limpede a Dumnezeirii, pe care poate ai refuzat să o cunoști în această viață.

În prealabil postat de CristianR

Să ierți înseamnă să continui să-l iubești pe cel care ți-a greșit, care ți-a făcut vreun rău. Nu ții seama de acel rău.
Totuși, nu-l poți face pe celălalt să te iubească, nu-l poți face mai bun.

Asta ține de el, dacă răspunde iubirii tale, părându-i rău pentru că te-a rănit.

Iertarea cu siguranţă va produce o schimbare şi în inima/sufletul celui iertat, nu neapărat imediat, ci în veşnicie. Iertarea devine lucrătoare, nu doar asupra celui care iartă, ci şi asupra întregului Adam din care face parte. Iertarea opreşte propagarea răului.

[CristianR]

Da, așa cum spunea Mihailc: Nu pocăința atrage iertarea, ci iertarea declanșează pocăința (metanoia). Deci așa ne schimbă Dumnezeu și ne trece de la moarte la viață: iertându-ne. Și tot așa oricare dintre noi poate fi de folos duhovnicesc celui care-i greșește.

Însă Misuar mi se pare că ar înțelege că dacă Hristos iartă necondiționat, atunci n-ar mai fi loc de pedeapsă. Or, pedeapsă e clar că va fi. Dar cred că noi înșine ne pedepsim, nu Dumnezeu. Dumnezeu n-a făcut nici moartea și nici iadul; și nu vrea ca cineva să se chinuiască, indiferent de păcatele pe care le-a făcut. Dar suferința veșnică e o consecință inevitabilă a depărtării și neascultării de Dumnezeu.