Cazul Bodnariu si solidaritatea crestina.

În prealabil postat de AlinB

Nu ti se pare dubios ca desi acum s-a creat o oportuniate mediatica si pentru ei, nu prea au iesit in fata?
Au fost destul de zgariciti in declaratii.

Nu te intrebi de ce?

Frica? E ceva bizar aici.

[AlinB]

Se pare ca in cursul investigatii sunt pusi sa semneze tot felul de declaratii inclusiv cu clauze care le pot aduce dezavantaje vizavi de un eventual proces.

Si binenteles probabil si amenintari verbale, ca e in dezavantajul lor sa faca declaratii publice vizavi de cele intamplate si etc.

Se pare ca legea la ei e de asa natura incat au puteri discretionare, si inclusiv avocatii le spun lucrul asta, deci tot ce le ramane este sentimentl de neputinta si speranta ca intr-un stat pe care ei l-au vazut civilizat, li se va face dreptate, mai ales daca stiu ca n-au gresit cu nimic,

Din pacate tu ca roman nu-ti dai seama ce inseamna sa traisti intr-un stat in care si o palma data la fund copilului te pune ca parinte intr-o postura legala similara cu a unuia care aproape ca l-a omorat in bataie sau l-a folosit pentru prostitutie.

Si daca ar fi doar palma la fund, a se vedea lista postata mai in urma cu cateva pagini, cu cele 60 motive sau mai bine pentru care poti ramane in Norvegia fara copii.

http://adevarul.ro/locale/timisoara/...822/index.html

Au spus si ei saracii povestea lor dar poate s-a auzit mai greu, stateau mai in spate, la sectiunea ,,si pentru ei" si au fost auziti mai putin. Oricum acum daca tot a auzit lumea si de ei poate se fac eforturi si pentru ei.Mi-am pus multe intrebari dar nu as dori sa spun tot ce-mi trece acum prin cap, voi vedea daca viitorul va confirma sau nu ceea ce cred eu.Dumnezeu sa-i ajute pe familia Nan, sa fie iar toti impreuna.

Am si eu o intrebare: poate spune cineva de ce autoritatile romane,desi stiau, nu au reactionat cu aceiasi promtitudine, implicare vizibila si in cazul Nan desi, cronologic vorbind, lor li s-a intimplat mai intai? Dar media, de ce in cazul lor a fost atat de discreta? Oricum macar a auzit acum lumea si despre drama lor,datorita unei alte drame.Nu pot sa nu ma intreb ceva, retoric si inutil bineinteles: daca nu li s-ar fi intimplat sotilor Bodnariu aceea drama...cati macar ar fi auzit macar de drama familiei Nan?

[AlinB]

Se pare ca ei n-au apelat nici la presa, nici la autoritati.

Abia acum si foarte lapidar a aparut cazul lor in presa.
Si nu se stie daca macar la initiativa lor.

De ce au procedat asa (probabil) am spus deja.

Scrie asta chiar din articolul de pe link -ul dat de tine:
"În mass-media au apărut informaţii şi despre alte cazuri, dar părinţilor le-a fost teamă să-şi facă publică situaţia."


In ceea ce priveste autoritatile din Romania - nu-ti fa iluzii, se misc doar impinsi de la spate, de presa de cele mai multe ori.

Nu-mi fac iluzii, cunosc foarte bine situatia.Stii de ce le-a fost teama? Pt ca ei, si multi romani din lumea asta, sunt obisnuiti sa fie lasati singuri la greu.Si atunci speriati, de multe ori abandonati, tac, isi pleaca capul si spera,cumva, sa rezolve in tacere lucrurile.Nu toti reusesc.Am vazut prea multi romani umiliti,lasati in voia sortii, ca sa inghit povesti despre grija unei autoritati la adresa lor, sau a multora dintre semeni lor.

[AlinB]

Neajutorarea e una, teama e altceva.
Incearca sa faci distinctia.
Dar probabil ca si dl. avocat, inca nu poti concepe adevarata fata a "statului de drept".

Merci pt sfat, nu ma intereseaza.In general daca simt nevoia unui sfat il solicit eu. Opinii accept,sfaturi doar cand si de la cine consider.Tine cont de asta cand simti nevoia sa conversam, ca sa nu ne irosim timpul inutil.La revedere.

Inapoi la topic: ultimele evolutii in cazul Bodnariu

http://stirileprotv.ro/stiri/actuali...ra-copiii.html

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

adevarata fata a "statului de drept".

Eu cred ca mai curand ar trebui sa vorbim de dreptul de stat. Suntem in fata unor atacuri impotriva familiilor care au la baza o filozofie sucita: aceea care pune statul inaintea si deasupra familiei. De la principiul "statul apara familia", principiu just, care sugereaza ca statul este in slujba familiilor se ajunge la ceva opus: la ideea ca familia ar fi subiect al statului. Or, vedem in Biblie, familia a existat inaintea statului. Familia, ca legatura dintre un barbat si o femeie in vederea nasterii si cresterii copiilor apare in epoca paradisiaca a lumii. Despre familie e vorba inca din partea de inceput a Genezei. Iar Exodul nu e altceva decat istoria luptei dintre stat si familii. De o parte avem un stat egipean totalitar: cel mai centralizat si autocratic stat din acea vreme. De cealalta parte avem familii reunite in triburi (tot in baza unor legaturi familiale). Poporul Familiilor pleaca de la Poporul Statului si ajunge sa prefere sa o ia prin desert vreo patruzeci de ani, spre o tara pe care nu o vazuse nimeni si pe care o vor vedea numai vreo doi insi cu ochii lor.

Anii trec si, cu ei, lumea ce veche. In mod curios, dar nu fara legatura cu ceea ce vorbim, vedem, peste ani, o alta familie care isi ia talpasita: Sfanta Familie. Care este prima actiune notabila a Pruncului Isus, dupa aceea de a se fi nascut ? Sa se apere, fugind, de un alt stat totalitar, care isi aroga puteri discretionare contra familiilor. Fugii DIN Egipt din Exod ii corespunde o fuga IN Egipt din Evanghelie. In ambele cazuri, avem aceeasi cauza: statul contra familiilor. Si, cu precadere, contra copiilor care sunt viitorul, incununarea si ratiunea de a exista a familiilor. Intr-o carte aflam de un copil urmarit de stat: copilul Moise. In cealalta aflam de un copil urmarit de stat: Il Bambino Gesu.

Povestea amestecului statului in viata familiilor este, asadar, lunga. Totusi, in Roma antica, vedem familia ridicata la valoarea ei de celula de baza a societatii. Nu a statului, ci a societatii. E interesant ca sintagma "Pater familias" este, gramatical, gresita. In latina clasica, ar trebui sa-i spuna "pater familiae". Dar, romanii au pastrat acest genitiv exceptional, regasit numai in aceasta sintagma care dateaza din proto-latina. Unii spun ca au facut-o ca sa arate vechimea acestei institutii, dar eu cred ca prin asta ne arata caracterul intangibil, sacru, al familiei. Oricat de puternic a fost, inca de la inceputuri, statul roman, a avut mereu constiinta ca familiile sunt de neatins. Pater familias avea puteri discretionare si putea, in principiu, sa isi si omoare copiii. Dar stralucitii juristi ai Romei au inteles un lucru: oricate abuzuri ar face Pater Familias asupra familiei, vor fi mai mici decat abuzurile pe care le-ar putea face statul.

In statele crestine medievale, nici nu s-a pus problema ca parintii sa fie separati, prin forta, de copiii lor sau sa fie separati copiii intre ei. Pentru eventualele conflicte intrafamiliale, statul nu se considera misionat. Culmea e ca un "consiliu de familie" exista si azi in Codul Civil francez, ca instanta de reglementare a conflictelor intrafamiliale. E un fel de dinozaur juridic, de care nu mai tine nimeni cont. Oricat de autocrati au fost regii celei mai vechi dinastii din Europa, nu i-a trecut niciunuia prin cap sa desparta familiile. Nici Ludovic al XIV-lea, acela cu "statul sunt eu!" nu a facut ceea ce face "Protectia Copilului" din Norvegia.

Sunt semne ca ne intoarcem la neobarbaria paganismului. Ceea ce e se intampla in Norvegia sa va intampla si in Romania. Si in Franta. Odata de mult, Iosif a fost prim-ministru in tara lui Faraon. Odata, ceva mai incoace, Richelieu a fost prim-ministru in tara lui "Statul sunt io". Dar vine vremea in care fiii Patriarhilor pierd orice posibilitate de a opri alunecarea statelor. Vine vremea in care familiile Poporului Ales a lui Dumnezeu vor trebui sa aleaga, din nou: sau vor intra in robia strainului, sau vor lua calea desertului. Dar, sa nu ne temem: la capatul acestei cai ne va arata Domnul Tara Fagaduita.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Am si eu o intrebare: poate spune cineva de ce autoritatile romane,desi stiau, nu au reactionat cu aceiasi promtitudine, implicare vizibila si in cazul Nan desi, cronologic vorbind, lor li s-a intimplat mai intai?

Incerc eu un raspuns: pentru ca nimeni nu a iesit in strada sa faca o manifestatie in favoarea lor.

Cand a aparut stirea despre cazul Bodnariu pe blogurile evanghelice, bisericile au facut ceea ce stiau deja sa faca: s-au rugat. La un moment dat doi pastori romani din America au tot scris si tot indemnat comunitatile penticostale: dom'le iesiti si la o adunare de protest in fata Ambasadei Norvegiei la Bucuresti!

Acest indemm a aparut ca ceva extrem de lumesc, aproape a blasfemie pentru multi pastori din Romania. Presedintele Comunitatii Penticostale din Bucuresti a scris ca "a iesi la proteste publice este o rusine si un semn de necredinta in Dumnezeu". Cam asa ceva. Mai tarziu si-a cerut scuze, tot publice.

Apelul la iesire pentru un protest pasnic a gasit ecou la un pastor dintr-o biserica mare din Bucuresti: Daniel Bodnariu, fratele celui din Norvegia. Omul a facut o cerere la prefectura si a primit aprobare pentru un miting de maximum 60 de persoane in fata Ambasadei. S-au strans peste 450 de oameni acolo.
Mai tarziu a fost demonstratie la Washington. Si bolovanul a inceput sa se rostogoleasca...

Dupa ce s-a mai facut un protest in Bucuresti, concomitent cu altele in Timisoara, Constanta si Cluj, cazul a intrat in atentia presei, politicienilor, etc.

Biserica Penticostala NU are cultura protestului public. Am mai avut cateva palide iesiri la marsul pro-familia. Si cam atat.
A fost o surpriza uriasa faptul ca oamenii din biserici au raspuns in numar asa mare. Probabil facebookul a avut aportul lui. Nu stim.
Toate confesiunile crestine au intins o mana si s-au mobilizat exemplat. Comunicate de presa, prezenta la proteste, luari de cuvant...

Poate daca si in cazul familiei Nan sau a altor familii s-ar fi demarat proteste publice cazul lor ar fi intrat mai repede in atentia autoritatilor.

Eu sunt sigur ca, daca nu ar fi existat mitingurile, niciun politician roman (in afara de cei de la Ambasada Norvegiei) nu ar fi cunoscut numele Bodnariu. Si nici Nan.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

http://adevarul.ro/locale/timisoara/...822/index.html

Au spus si ei saracii povestea lor dar poate s-a auzit mai greu, stateau mai in spate, la sectiunea ,,si pentru ei" si au fost auziti mai putin. Oricum acum daca tot a auzit lumea si de ei poate se fac eforturi si pentru ei.Mi-am pus multe intrebari dar nu as dori sa spun tot ce-mi trece acum prin cap, voi vedea daca viitorul va confirma sau nu ceea ce cred eu.Dumnezeu sa-i ajute pe familia Nan, sa fie iar toti impreuna.

Am si eu o intrebare: poate spune cineva de ce autoritatile romane,desi stiau, nu au reactionat cu aceiasi promtitudine, implicare vizibila si in cazul Nan desi, cronologic vorbind, lor li s-a intimplat mai intai? Dar media, de ce in cazul lor a fost atat de discreta? Oricum macar a auzit acum lumea si despre drama lor,datorita unei alte drame.Nu pot sa nu ma intreb ceva, retoric si inutil bineinteles: daca nu li s-ar fi intimplat sotilor Bodnariu aceea drama...cati macar ar fi auzit macar de drama familiei Nan?

De ce? Probabil pentru ca, in lumea noastra, unde nu e paine (a se citi fripturi, ciolane si toate "bunatatile", la nesfarsit) si (mult) circ - nimic nu este...(

Hai sa ne reamintim pe ce lume traim: https://www.youtube.com/watch?v=lGgu6trAdjk
Intr-o lume care creaza si gusta astfel de productii, ce asteptari ai Pelerinule?