Propovadirea Evangheliei

[DragosP]

Dragule, sufletul e nemuritor DUPĂ ce-l face Dumnezeu. Sufletele copiilor mei neconcepuți încă nu există, dar vor fi nemuritoare de îndată ce Dumnezeu va îngădui începerea proceselor biologice respective.

În prealabil postat de DragosP

Dragule, sufletul e nemuritor DUPĂ ce-l face Dumnezeu. Sufletele copiilor mei neconcepuți încă nu există, dar vor fi nemuritoare de îndată ce Dumnezeu va îngădui începerea proceselor biologice respective.

"Aud pe nenascutii caini cum latra..", zicea Poetul.
E drept insa si ca, nu/i asa, cainii nu au suflet...:)

[DragosP]

Ba au. Vrei o poză cu labradorița mea? Nu se poa' să n-aibă...

În prealabil postat de DragosP

Ba au. Vrei o poză cu labradorița mea? Nu se poa' să n-aibă...

Dar poate este, nu trebuie sa aiba ... la fel as spune si despre frati crestini.

Si orice vietate din mine face parte!
De pe Pamant sau de pe Marte.
Si Adam cuprinde totul din creatie.
De la atom, o stea si putrefactie.

Bine ti se potriveste fabula lui Grigore Alexandrescu.

Câinele şi căţelul

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

[bob2909]

În prealabil postat de DragosP

Dragule, sufletul e nemuritor DUPĂ ce-l face Dumnezeu. Sufletele copiilor mei neconcepuți încă nu există, dar vor fi nemuritoare de îndată ce Dumnezeu va îngădui începerea proceselor biologice respective.

CE intelegi prin nemurire? Indestructibilitate?

În prealabil postat de bob2909

CE intelegi prin nemurire? Indestructibilitate?

Imi cer scuze ca raspund inainte s-o faca Dragos. Ma pasioneaza subiectul.

Antropologia crestina, ca invatatura intemeiata pe Revelatia divina, are printre temele sale majore si pe aceea privind constitutia fiintei omenesti. Omul este o fiinta cu natura dubla: trup material si suflet spiritual. Pornind de aici, indraznesc sa formulez asa (sa fiu iertat!):

1) Nemurire inseamna exact ce zice termenul: a nu muri, a ramane in viata, a fi mereu (pururea) viu prin impartasire de viata (si Viata).
2) Deoarece natura sufletului, spre deosebire de cea a corpului, nu este materiala, imi pare firesc sa nu gandim sufletul in termeni obiectuali (marime, greutate, distrugere), decat, eventual in sens metaforic - de exemplu "mi-a rupt inima/sufletul", "mi-a sfasiat inima/sufletul", "un om distrus sufleteste" etc.
3) A distruge, respectiv indestructibilul, sunt notiuni si termeni specifici gandirii obiectualiste. Gandirea meta-fizica nu opereaza, in mod obisnuit, cu astfel de termeni, in primul rand din pricina naturii imateriale, spirituale a "obiectelor" asupra carora se apleaca.
Nu putem distruge o senzatie, un gand, un efort, un motiv etc. Nu la sensul propriu.
4) Sufletul este duh, spirit. Este imaterial, indefinibil in esenta ci doar in manifestari, este simplu, este invizibil ochilor trupesti. Prin imaterialitatea lui transcende trupul, dar elementul cheie pentru nemurirea lui este, dupa opinia mea, unul dual: pe de o parte originea divina si simplitatea (ca natura unica, spirituala, de sorginte divina), pe de alta parte menirea lui care tine de impartasirea vesnica de Viata, de Dumnezeu.
Reiau ideea ca sufletul nu se transforma, in sens analitic/obiectual de descompunere si recompunere, de diviziune si rearanjare etc. E drept ca noi il putem analiza, enumerindu-i de pilda componentele, ca metoda de cunoastere intelectuala bazata prin trecerea de la cunoasterea partilor la cunoasterea intregului. Dar acesta e doar un demers cognitiv prin care doar ne apropiem de obiectul investigatiei, la infinit, asimptotic, fara insa a-l epuiza cognitiv.
5) Sufletul nu se transforma, nu se supune categoriei distructibilitatii, deoarece este simplu. Astfel ramane pururea ceea ce este. Asadar este nemuritor. Iar aceasta este o insusire sau capacitate a lui, data de Dumnezeu la crearea omului.
6) Cand judecam nemurirea, putem vedea si scopul sau sensul acesteia. Este perspectiva teleo/logica. Sufletul tinde la deplinatate prin comuniunea cu Dumnezeu. Sufletul e nemuritor, tocmai pentru ca lucreaza la nesfarsit deplinatatea in vesnicia comuniunii cu Dumnezeu. Evident, e o lucrare inceputa in viata pamanteasca si continuata in Imparatia lui Dumnezeu.
7) Teologic, sufletul e nemuritor nu doar in sensul ca e simplu, ci mai mult de atat, e simplu pentru a fi pe masura relatiei indestructibile cu Dumnezeu Cel Vesnic Viu. Sufletul e facut asa, simplu si nemuritor, pentru ca Dumnezeu il vrea in relatie vesnica, neintrerupta, de comuniune cu El. Sufletul traieste nu prin el insusi, pentru ca ar fi viata, ci pentru ca se impartaseste necontenit din viata. De ce? Pentru ca Dumnezeu vrea ca el, sufletul, sa traiasca. Pentru ca "El da tuturor viata si suflare si toate" (FA 17,25).

[DragosP]

>....................

[Ionel28]

În prealabil postat de DragosP

Dragule, sufletul e nemuritor DUPĂ ce-l face Dumnezeu. Sufletele copiilor mei neconcepuți încă nu există, dar vor fi nemuritoare de îndată ce Dumnezeu va îngădui începerea proceselor biologice respective.

Pai nu numai ,,sufletul,, Adam era nemuritor ci el ca intreg deci si trupul daca nu intorcea spatele lui Dumnezeu si asculta de el nu mai murea evident. Satan a fost cel care le-a vorbit printr-un sarpe primei perechi umane . Si tocmai el le-a spus ,,Mancati , ca nu VETI MURI,, Dar Dumnezeu le-a zis tocmai ca daca vor manca , vor muri. Si asa a si fost , dupa un timp ei au vazut ca imbatraneau. Si tocmai ca Biblia numeste moartea un ,,DUSMAN,, care in final va fii invins , si nu o trambulina spre cer. Daca Lazar era mort de 4 zile fiind tocmai un prieten a lui Iisus Hristos , de ce nu a vorbit dupa ce l-a inviat Iisus nimic ca,,,sufletul a fost in ceruri sau cer,,,?

[AlinB]

Si tu dupa ce multime te-ai luat?
Adventista?
Iehovista?

[GMihai]

Iehovista, v-a mai spus.