Cugetari din Dharma

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Scopul suprem al efortului spiritual in budhism nu se limiteaza doar la salvarea proprie din oceanul suferintei samsarice, ci il reprezinta eliberarea si iluminarea deplina a tuturor fiintelor, fara exceptii.

Nu exista in crestinism "suferinta samsarica" ci "pacatul".

In "budhismul" tau dimpotriva, pacatul nu are granite bine delimitate, exista doar notiunea generica de "atasament".
Si binenteles ca s-au gasit "destepti" gen MISA & Co care sa sustina ca nu exista efecte rele daca "pacatuiesti" fara "atasament"

Aceasta motivatie care anima toate miscarile interioare si exterioare ale budhistului se numeste bodhicitta.
Bodhicitta este o stare de rugaciune neincetata, patrunsa de o dragoste adanca, in forma compasiunii, pentru toate fapturile samsarice.

Fiind binenteles o stare de sentimentalism si nu o autentica stare spirituala, se naste printr-un efort personal de autoconvingere, hipnoza interioara.

Unde este conceptul e Har aici? Unde este Dumnezeu Duhul Sfant?
Nicaieri, in concluzie,nu este nimic autentic duhovnicesc in chestia asta.

Un factor determinant pentru aprinderea, formarea acestei stari volitive interioare exceptionale, il reprezinta meditatia cu privire la bunatatea tuturor fiintelor.

Vezi ce prostii ajungi sa spui daca urmezi aiureli cu pretentii spirituale?

Nu exista "bunatatea tuturor fiintelor".
Exista fiinte mai bune, mai putin rele sau complet diabolice (diavolul) sau desavarsit de bune (sfintii, ingerii)
Exista liber arbitru. Si unii aleg rautatea si cu ea merg in vesnicie.

Sau tu nu crezi ca exista diavol sau ca diavolul este si el "bun" in esenta lui?