26 de ani de la revoluție!

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Stateam intr-o zi si ma uitam la tv la imagini, declaratii, interviuri cu asasini precum Visinescu. Nici o urma de regret, de curaj de a-si asuma faptele, de un dram de demnitate umana, de pocainta macar la final. Niste asasini lasi. Il urmareau cameramanii cand era la tribunal, fugea aproape, cu o privire de bestie haituita, cu gesturi din sedintele de partid, acum spasmodice, brazand vazduhul cu degetul in directia unui dusman de clasa fantomatic. Stiind ce au facut cei ca el poti simti nevoia sa-i urasti dar efectiv nu reusesti. Iti inspira mila.Imi aduc aminte de un evreu care supravietuise Holocaustului si care batran fiind, a fost intrebat cum priveste in urma. A spus: ,,I-am invins, Au vrut sa disparem si am supravietuit, am avut copii,nepotii, ne-am pastrat credinta, am putut sa iubim si sa ne bucuram in continuare, nu ne-au ucis sufletul.". Asa si cu cei care au supravietuit unor asemenea calai.

Oameni ca el au mare cautare.
Orice sistem are nevoie de el.

Actualul nu, ca e batran si neputincios. Si trebuie sa dea un exemplu, sa arate ca ar fi chipurile, altfel.

Daca maine s-ar declansa o prigoana ca cea comunista, s-ar gasi ca el cu sutele si miile, chiar din interiorul sistemului care cu drag zel si initiativa sa-si indeplineasca "atributiile de serviciu", chiar si peste cat li se cere.

Crima cu sange rece in sediul SRI: Trei angajati condusi de-o femeie, acuzati ca au omorat un om

http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_o...eie-omorat.htm

De restul de zeci si sute de mii care i-ar urma fara cracnire, nu mai vorbim, ca stil deja de la MIilgram si acelasi recent caz.

[AlinB]

În prealabil postat de iuliu46

Ma alatur si eu multumirilor.
Dracul de azi e mult mai rau si mai perfid decat dracul ceausist.

E ca dracul ala din pilda par. Cleopa care zicea "fa binele, dar nu azi, maine".

Dracul de azi zice: ai libertate. Poti sa te duci la biserica.
Dar poti sa faci si niste bani, mai degraba. Sau sa pleci intr-o excursie. Sau uite ce e la TV.
Sau ce a fost cu o noapte in urma si esti prea obosit. Omul trebuie sa se si distreze.

Dracul de azi zice: ai libertate de exprimare. Spune-ti nemultumurile. Voteza.
Dar nu-ti spune: oricum nu conteaza. Ca si inainte.

Dracul de azi zice: esti liber, poti sa te duci oriunde in lume.
Dar nu-ti spune ca pe salariul minim si 2 copii cu greu ajungi si pana in Bulgaria.

Mai ramane sa spui ca saracele avortau care pe unde apuca, in loc sa se bucure de conditiile de top pe care le avem astazi.

Pai asta se intelege :)
Dracul de ieri: control ginecologic obligatoriu (de ce, in ce context, scopul, nu zice - eu n-am auzit de asa ceva, dar in fine).

Dracul de azi: esti liber, poti sa faci ce vrei. Nu te mai aduce nimeni obligatoriu la control, desi ti se spune ca de la o anumita varsta ar trebui sa faci macar o vizita la 6 luni si investigatii (cancer, etc.). Dar ajungi tu oricum, niste anticonceptionale, verificari pentru BTS dupa niste nopti de libertate, ceva avorturi..

[Florinvs]

De mentionat ca toate restrictiile impuse populatiei au aparut dupa anii 1982-1983, când Ceausescu a luat decizia fatala de plata fortata a datoriei externe. Asta desi Ioan Totu i-a spus- Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci.

Sa le analizam pe rand.

-Restrictiile la curent electric s-au datorat nefunctionarii la capacitatea proiectata a unor grupuri energetice de la Turceni sau Rovinari, care au produs un deficit de cca 1000 MW, la un consum cifrat la cca 10.000 MW zilnic.
Desi acele grupuri energetice (turbine, generatoare) fusesera importate din RF Germana in anii 1970 (ori produse in tara la IMGB sau Resita, dupa licente vest-europene), si calitativ erau destul de bune, din pacate calitatea combustibilului folosit (lignitul trebuia amestecat cu pacura ca sa arda) era slaba (puterea calorica), asa cum a aratat Silviu Curticeanu (fostul sef al cancelariei prezidentiale de atunci).

-Restrictiile la energie termica.
In cazul acelor CET-uri (care functionau tot pe baza de carbuni), problema a fost acceiasi- calitatea slaba a carbunilor.
In cazul centralelor termice de cartier (functionand pe baza de CLU- combustibil lichid usor), puterea calorica a combustibilului folosit era net superioara lignitului, insa neaprovizionarea in canditati suficiente a facut ca aceste centrale termice de cartier sa nu poata functiona la capacitatea proiectata.
Apoi- mai ales in cazul CET-urilor- lungimea retelelor termice de distributie era destul de mare, generând pierderi pe trasee. De exemplul la Vaslui chiar daca agentul termic pleca din CET (situat la marginea orasului) la 70-80 de grade, pana ajungea in caloriferul unui apartament din cartierul 13 Decembrie (situat in capatul opus al orasului), nu depasea o temperatura de 30-40 grade.

-Restrictiile la gaz metan si butelii
Mare parte din gazul metan era utilizat in industrie, iar la populatie ajungea ce mai ramanea. Apoi începând din anul 1979 Romania a trebuit sa importe gaz metan din URSS, productia interna nemaiacoperind necesarul.
Iar sovieticii cereau plata in avans, in valuta, pentru gazul care-l luam de la ei.

-Restrictiile la aprovizionarea cu alimente.

DEsi agricultura romaneasca producea arhisuficient (e adevarat- nu productiile fantasmagorice raportate oficial- de genul 7000 sau 8000 kg porumb sau grau la hectar. Productia reala se situa in jur de 4500- 5000 kg/hectar), s-a fortat exportul de alimente, pentru plata datoriei externe.
De la Comtim plecau garnituri intregi de tren , incarcate cu carne de porc, la export.

Apoi in mediul rural, in cadrul CAP-urilor, aparea o serie de disfunctionalitati.
Desi CAP-urile (conform statului UJCAP) erau proprietatea privata de grup, si desi retributia membrilor cooperatori trebuia sa fie decisa numai de Adunarea generala, totusi acest principiu (inscris in statut) nu se respecta.
Intai erau date produsele la fondul de stat, apoi erau platite muncile SMA (tot in produse) si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori.
Apoi sistemul de plata- pe baza de zile-munca- nu era tot timpul exact si riguros, lasand posibilitatea brigadierilor sa faca unele abuzuri.
In plus, de multe ori, veneau indicatii de la directiile agricole judetene (privitoare la sectorul zootehnic, specificul culturilor, etc), care erau in contradictie cu realitatea din teren.


In privinta comertului, aici va pot spune mai multe amanunte (tata a lucrat atunci ca sef grup depozite la cooperatia de consum - Grup Depozite Husi, UJCC Vaslui).

Existau doua tipuri de comert

-Comertul de stat. Desfasurat prin unitatile de comert en-gros (ICRA, ICRTI, ICRM), si cu amanuntul (ICSM).

-Comertul cooperatista, desfasurat prin cooperatia mestesugareasca (UJCM) si cooperatia e consum (UJCC). Comertul cooperatist era proprietate privata de grup, beneficind astfel de o mai mare libertatea de miscare.
Aici desi cererea de produse (alimentare, metalo-chimice, electrocasnice, textile-incaltaminte, etc) era destul de mare, totusi marfurile se achizitionau conform planului, iar prin contractari cu industria se putea obtine mult mai putine produse decat necesarul si cererea (prioritatea fiind exportul).
De aceea, sefii unitatilor de comert cooperatist erau obligati sa apeleze la metode mai putin ortodoxe pentru a obtine mai multa marfa la contractari, peste plan. Daca te duceai la contractari si se afla ca vii din judetul Vaslui- obligatoriu trebuia sa te inarmezi cu celebrul pe atunci coniac Vasconi, cu vin de Husi si alte produse locale, pentru a obtine ceva peste plan.
Apoi aparea problema transportului pe CFR. Cum necesarul de vagoane de marfa era imens atunci, trebuia sa te ai bine si cu seful statiei CFR (tot cu argumente locale), pentru a obtine un vagon-doua, cu care sa aduci sa zicem frigidere de la Gaesti.

Apoi cooperatia de consum aveea si obligatia de a realiza achizitiile de produse agricole din mediul rural. Aici preturile de achizitii oferite taranilor erau relativ mici, producandu-se greutati in respectarea planului.

In mediul rural, cum singurele unitati comerciale erau cele a cooperatiei de consum, gestionarul acesteia capatasera un anumit renume in sat (deoarece toti trebuiau sa apeleze la el- si preotul, si seful de post, si profesorul, si taranul), si din pacate, de multe ori, se comporta cu mai putina rabdare fata de clienti.

-Apoi conta mult si cat de bataios era primul secretar al judetului, cum stia sa se impuna la centru, cum stia sa-si creeze niste relatii ca sa obtina investitii mai mari pentru judetul respectiv.
Numai fosti prim-secretari ai judetului Vaslui (Gheorghe Tanase, Ion Fratila si Ioan Pavel) si regretatul director al IAS Husi (Ioan Neamtu) stiu cate canistre cu vin, carne, brânzeturi, etc au luat drumul Bucurestiului ca sa se aprobe niste investitii. Dar se mergea pe idee ca era de unde.

[DragosP]

Era bini di tăt, ăi, ce să mai zic?
Şi acum e la fel.

[Florinvs]

-In industrie in anii 1960- 1970, s-au achizitionat licente vest-europene, foarte performante la aceea vreme.
Mentionez licenta elvetiana Sulzer pentru locomotive diesel-electrice, licenta suedeza ASEA pentru locomotive electrice, licenta vest-germana Saviem si MAN pentru motoare diesel, licenta franceza Renault pentru autoturisme, licenta italiana Pirelli pentru petrochimie, etc.

Din pacate, pe parcursul anilor 1980, din cauza sistarii aproape complete a importurilor, aceste licente si produse nu ai mai fost imbunatatite, ramanand in general tot la stadiul tehnic a anilor 1960-1970, in timp ce in vestul Europei acestea se imbunatateau.

Apoi Romania si-a construit o mare capacitate de rafinare a petrolului, care insa in 1989 in proportie de 40% nu era utilizata, datorita lipsei materiei prime (petrolului). Cel romanesc aproape se epuizasera, cel sovietic era din ce in ce mai greu de obtinut, astfel ca trebuia sa ne bazam pe petrol obtinut din tarile arabe (Irak, Egipt, Libia).

Asa cum a spus Silviu Curticeanu, existau solutii de rezolvare a acestei crize energetice, fara a impune populatiei acele restrictii severe.

Insa Ceausescu, inconjurat de lingaii sai de profesie, devenisera complet rupt de realitate, traind intr-un univers imaginar.

Desi multi oameni de buna-credinta din jurul lui (Theodor Stolojan sau Nicolae Vacaroiu de la directia valutara a ministerului de finante, de la Comitetul de stat al planificarii, fostul prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, Ion Iliescu, chiar seful securitatii Iulian Vlad si multi altii), au incercat sa-i atraga atentia asupra directiei gresite in care se indreapta tara, asupra problemelor economice, asupra starii de nemultumire din ce in ce mai mare a populatiei, Ceausescu ramanea surd la toate aceste avertismente, prins in mrejele sotiei sale si ascultând orbeste de aceasta.
S-a ajuns pana acolo incat Nicu Ceausescu i-a reprosat in plina sedinta a CPEx lui Constantin Dascalescu- Cum puteti sa-l mintiti in halul asta pe tata ?!.

Ultima sansa a lui Ceausescu a fost in aprilie 1989. Dupa plata integrala a datoriei externe, toata lumea se astepta ca restrictiile sa dispara, sa se dea drumu din nou la curent, caldura, program TV, mancare, etc.
Insa Ceausescu nu a vrut sa faca asta, semnandu-si astfel sfarsitul.

[DragosP]

Păi şi eu, mai concis, ce-am zis?

Era bini di tăt, ăi, ce să mai zic?
Şi acum e la fel.

[CristianR]

Citind mesajele de pe topic, înțeleg că e o problemă de nuanțe, până la urmă: că un drac e mai negru, că ăla dinainte era puțin mai gri și cine pe care îl preferă.
Dar cred că ne pierdem în detalii. Alea în care îi place lui Sarsailă să se ascundă. Atât sistemul dinainte cât și cel de acum nu erau construite de necuratu', ci de oameni fără Dumnezeu.
Condiționările lumii exterioare se pare că nu-l pot împiedica pe om nici să-L caute pe Dumnezeu, nici să-L refuze.
Diavolul se simte la fel de bine în constrângerile aplicate omului cât și în libertate. Ispitește enorm și prin una, și prin cealaltă.
Deci ar fi o falsă problemă, zic eu, și ar însemna să cădem într-o nouă ispită demonizând-o fie pe prima, fie pe cea din urmă. Poate de aceea Hristos nu ne-a lăsat vreo învățătură cu privire la politică.
Că de ne-am pocăi (cum zicea Dragoș mai sus), ar străluci lumina Lui Hristos în lume și am construi un sistem politic cum n-a mai fost vreodată în istorie: cu iubire de Dumnezeu și de oameni.

În prealabil postat de CristianR

Citind mesajele de pe topic, înțeleg că e o problemă de nuanțe, până la urmă: că un drac e mai negru, că ăla dinainte era puțin mai gri și cine pe care îl preferă.
Dar cred că ne pierdem în detalii. Alea în care îi place lui Sarsailă să se ascundă. Atât sistemul dinainte cât și cel de acum nu erau construite de necuratu', ci de oameni fără Dumnezeu.
Condiționările lumii exterioare se pare că nu-l pot împiedica pe om nici să-L caute pe Dumnezeu, nici să-L refuze.
Diavolul se simte la fel de bine în constrângerile aplicate omului cât și în libertate. Ispitește enorm și prin una, și prin cealaltă.
Deci ar fi o falsă problemă, zic eu, și ar însemna să cădem într-o nouă ispită demonizând-o fie pe prima, fie pe cea din urmă. Poate de aceea Hristos nu ne-a lăsat vreo învățătură cu privire la politică.
Că de ne-am pocăi (cum zicea Dragoș mai sus), ar străluci lumina Lui Hristos în lume și am construi un sistem politic cum n-a mai fost vreodată în istorie: cu iubire de Dumnezeu și de oameni.

Perfect spus! subscriu din toata inima!

[Florin-Ionut]

Democraţia?
Da, sigur. Păi Bergson spune despre democraţie..., nu v-am spus nimic despre democraţie?


(Petre Ţuţea, în ’83-’84, în atelierul pictorului Sorin Dumitrescu. Fotografie de Mihai Oroveanu)


Mi-aţi spus, dar după aceea aţi renunţat să spuneţi pentru televiziune. Eram în perioada electorală (n.a. – înainte de alegerile din 20 mai 1990) şi n-aţi vrut să creaţi confuzii...
Aşa, să creez confuzii. Eu, în materie de democraţie n-am nicio părere personală. Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon şi pe Aristotel. Platon susţine că trei sunt formele de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democraţia este sistemul în care fiecare face ce vrea. Şi eu am spus: după cum se vede. Iar Bergson, filozof modern, declară acest lucru: „Democraţia e singurul sistem compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu: nu are niciun criteriu de selecţiune a valorilor de conducere“.


http://www.historia.ro/exclusiv_web/...-te-un-mare-ef
https://www.youtube.com/watch?v=TlrH42G2Q8c

[CristianR]

Până la urmă, cred că despre limite e vorba.
Înainte regimul punea unele limite și răului, în măsura în care valorile pe care le-a adoptat (cum ar fi protejarea familiei), chiar dacă din alte rațiuni decât cele creștine, se suprapuneau peste acestea. Dar punea limite și binelui, în sensul că Hristos nu putea fi mărturisit pe față.

Acum parcă orice limitare a fost înlăturată și răul moral se poate desfășura în toată puterea și întinderea lui. Se poate „dezvolta“ ca un cancer, corupând, întinând și omorând tot ce atinge.
Pe de altă parte, oricine vrea să facă binele este liber să o facă: să trăiască dacă vrea ca un sfânt, să-L mărturisească pe Hristos; Biserica este liberă să sporească credința oamenilor, lucrând cât de mult poate.

Ridicarea limitărilor, însă, îi sperie pe oameni. Nu părem a fi maturi pentru libertatea care ni se oferă; nu știm ce să facem cu ea, suntem debusolați. Asta cred că i-a speriat și pe iudei atunci când Hristos le-a dăruit tuturor libertatea. Asta îi sperie probabil și acum pe musulmani vizavi de libertatea pe care și-o permit creștinii.

Și frica asta pare îndreptățită dacă te uiți la decăderea în care am ajuns; pentru care se dă vina pe libertate. Dar ea este darul lui Dumnezeu. Și omul are nevoie de ea ca să crească, să se îndumnezeiască, căci Dumnezeu este liber în mod absolut.

De un singur lucru trebuie să nu se lipsească, însă, omul liber: de ajutorul lui Dumnezeu. Nu suntem în stare să pășim în lume fără El. Ne împiedicăm imediat, cădem, ne murdărim, ne îmbolnăvim ș.a.m.d. Și El ne-a spus-o clar: „Fără Mine nu puteți face nimic”.