26 de ani de la revoluție!

[bob2909]

În prealabil postat de cristiboss56

Am trăit 32 de ani in fostul regim si 26 de ani in actualul regim , dar asa cum e actualul , il prefer pe acesta cu mana pe inimă.

Nu e vorba de fostu' sau de actualu'... doar de vremi randuite de Nemuritoru'... poate pe vremea Antihristului pentru trup va fi bine, dar pentru spirit ... ?



Shit gets deeper... You get the picture?

Asa ca un sistem cat mai bun ar fi unul care sa combine elementele pozitive din ambele. De pilda, cum era in Polonia sau Ungaria in anii 89-90. Dar de, te pui cu "licuriciul"?...Of...
Si nu, nu violenta e solutia. Cel putin, cu siguranta nu violenta fizica, exterioara. Ci cea interioara, asura pacatelor, indiferentei si lenei, mai ales lenei si coruptiei. Care indiferenta, lene si coruptie sunt tot pacate. Iar acest razboi interior are un inceput, un punct de initiere, care se cheama ...metanoia.

Problema este: cum sa faci un popor cu o fisa ca a poporului roman sa purceada la metanoia? Prin puterea exemplului personal.
Daca macar nu ar avea unii neobrazarea sa arunce cu pietre si cu venin in Biserica, ar fi un inceput bun.

[Florinvs]

De mentionat ca toate restrictiile impuse populatiei au aparut dupa anii 1982-1983, când Ceausescu a luat decizia fatala de plata fortata a datoriei externe. Asta desi Ioan Totu i-a spus- Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci.

Sa le analizam pe rand.

-Restrictiile la curent electric s-au datorat nefunctionarii la capacitatea proiectata a unor grupuri energetice de la Turceni sau Rovinari, care au produs un deficit de cca 1000 MW, la un consum cifrat la cca 10.000 MW zilnic.
Desi acele grupuri energetice (turbine, generatoare) fusesera importate din RF Germana in anii 1970 (ori produse in tara la IMGB sau Resita, dupa licente vest-europene), si calitativ erau destul de bune, din pacate calitatea combustibilului folosit (lignitul trebuia amestecat cu pacura ca sa arda) era slaba (puterea calorica), asa cum a aratat Silviu Curticeanu (fostul sef al cancelariei prezidentiale de atunci).

-Restrictiile la energie termica.
In cazul acelor CET-uri (care functionau tot pe baza de carbuni), problema a fost acceiasi- calitatea slaba a carbunilor.
In cazul centralelor termice de cartier (functionand pe baza de CLU- combustibil lichid usor), puterea calorica a combustibilului folosit era net superioara lignitului, insa neaprovizionarea in canditati suficiente a facut ca aceste centrale termice de cartier sa nu poata functiona la capacitatea proiectata.
Apoi- mai ales in cazul CET-urilor- lungimea retelelor termice de distributie era destul de mare, generând pierderi pe trasee. De exemplul la Vaslui chiar daca agentul termic pleca din CET (situat la marginea orasului) la 70-80 de grade, pana ajungea in caloriferul unui apartament din cartierul 13 Decembrie (situat in capatul opus al orasului), nu depasea o temperatura de 30-40 grade.

-Restrictiile la gaz metan si butelii
Mare parte din gazul metan era utilizat in industrie, iar la populatie ajungea ce mai ramanea. Apoi începând din anul 1979 Romania a trebuit sa importe gaz metan din URSS, productia interna nemaiacoperind necesarul.
Iar sovieticii cereau plata in avans, in valuta, pentru gazul care-l luam de la ei.

-Restrictiile la aprovizionarea cu alimente.

DEsi agricultura romaneasca producea arhisuficient (e adevarat- nu productiile fantasmagorice raportate oficial- de genul 7000 sau 8000 kg porumb sau grau la hectar. Productia reala se situa in jur de 4500- 5000 kg/hectar), s-a fortat exportul de alimente, pentru plata datoriei externe.
De la Comtim plecau garnituri intregi de tren , incarcate cu carne de porc, la export.

Apoi in mediul rural, in cadrul CAP-urilor, aparea o serie de disfunctionalitati.
Desi CAP-urile (conform statului UJCAP) erau proprietatea privata de grup, si desi retributia membrilor cooperatori trebuia sa fie decisa numai de Adunarea generala, totusi acest principiu (inscris in statut) nu se respecta.
Intai erau date produsele la fondul de stat, apoi erau platite muncile SMA (tot in produse) si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori.
Apoi sistemul de plata- pe baza de zile-munca- nu era tot timpul exact si riguros, lasand posibilitatea brigadierilor sa faca unele abuzuri.
In plus, de multe ori, veneau indicatii de la directiile agricole judetene (privitoare la sectorul zootehnic, specificul culturilor, etc), care erau in contradictie cu realitatea din teren.


In privinta comertului, aici va pot spune mai multe amanunte (tata a lucrat atunci ca sef grup depozite la cooperatia de consum - Grup Depozite Husi, UJCC Vaslui).

Existau doua tipuri de comert

-Comertul de stat. Desfasurat prin unitatile de comert en-gros (ICRA, ICRTI, ICRM), si cu amanuntul (ICSM).

-Comertul cooperatista, desfasurat prin cooperatia mestesugareasca (UJCM) si cooperatia e consum (UJCC). Comertul cooperatist era proprietate privata de grup, beneficind astfel de o mai mare libertatea de miscare.
Aici desi cererea de produse (alimentare, metalo-chimice, electrocasnice, textile-incaltaminte, etc) era destul de mare, totusi marfurile se achizitionau conform planului, iar prin contractari cu industria se putea obtine mult mai putine produse decat necesarul si cererea (prioritatea fiind exportul).
De aceea, sefii unitatilor de comert cooperatist erau obligati sa apeleze la metode mai putin ortodoxe pentru a obtine mai multa marfa la contractari, peste plan. Daca te duceai la contractari si se afla ca vii din judetul Vaslui- obligatoriu trebuia sa te inarmezi cu celebrul pe atunci coniac Vasconi, cu vin de Husi si alte produse locale, pentru a obtine ceva peste plan.
Apoi aparea problema transportului pe CFR. Cum necesarul de vagoane de marfa era imens atunci, trebuia sa te ai bine si cu seful statiei CFR (tot cu argumente locale), pentru a obtine un vagon-doua, cu care sa aduci sa zicem frigidere de la Gaesti.

Apoi cooperatia de consum aveea si obligatia de a realiza achizitiile de produse agricole din mediul rural. Aici preturile de achizitii oferite taranilor erau relativ mici, producandu-se greutati in respectarea planului.

In mediul rural, cum singurele unitati comerciale erau cele a cooperatiei de consum, gestionarul acesteia capatasera un anumit renume in sat (deoarece toti trebuiau sa apeleze la el- si preotul, si seful de post, si profesorul, si taranul), si din pacate, de multe ori, se comporta cu mai putina rabdare fata de clienti.

-Apoi conta mult si cat de bataios era primul secretar al judetului, cum stia sa se impuna la centru, cum stia sa-si creeze niste relatii ca sa obtina investitii mai mari pentru judetul respectiv.
Numai fosti prim-secretari ai judetului Vaslui (Gheorghe Tanase, Ion Fratila si Ioan Pavel) si regretatul director al IAS Husi (Ioan Neamtu) stiu cate canistre cu vin, carne, brânzeturi, etc au luat drumul Bucurestiului ca sa se aprobe niste investitii. Dar se mergea pe idee ca era de unde.

[DragosP]

Era bini di tăt, ăi, ce să mai zic?
Şi acum e la fel.

[cristiboss56]

În prealabil postat de DragosP

Şi acum e la fel.

Pentru putori si puturosi , căci atunci P.C.R.-ul avea grijă si de "semenii" tăi din această categorie :))))

[Florinvs]

-In industrie in anii 1960- 1970, s-au achizitionat licente vest-europene, foarte performante la aceea vreme.
Mentionez licenta elvetiana Sulzer pentru locomotive diesel-electrice, licenta suedeza ASEA pentru locomotive electrice, licenta vest-germana Saviem si MAN pentru motoare diesel, licenta franceza Renault pentru autoturisme, licenta italiana Pirelli pentru petrochimie, etc.

Din pacate, pe parcursul anilor 1980, din cauza sistarii aproape complete a importurilor, aceste licente si produse nu ai mai fost imbunatatite, ramanand in general tot la stadiul tehnic a anilor 1960-1970, in timp ce in vestul Europei acestea se imbunatateau.

Apoi Romania si-a construit o mare capacitate de rafinare a petrolului, care insa in 1989 in proportie de 40% nu era utilizata, datorita lipsei materiei prime (petrolului). Cel romanesc aproape se epuizasera, cel sovietic era din ce in ce mai greu de obtinut, astfel ca trebuia sa ne bazam pe petrol obtinut din tarile arabe (Irak, Egipt, Libia).

Asa cum a spus Silviu Curticeanu, existau solutii de rezolvare a acestei crize energetice, fara a impune populatiei acele restrictii severe.

Insa Ceausescu, inconjurat de lingaii sai de profesie, devenisera complet rupt de realitate, traind intr-un univers imaginar.

Desi multi oameni de buna-credinta din jurul lui (Theodor Stolojan sau Nicolae Vacaroiu de la directia valutara a ministerului de finante, de la Comitetul de stat al planificarii, fostul prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, Ion Iliescu, chiar seful securitatii Iulian Vlad si multi altii), au incercat sa-i atraga atentia asupra directiei gresite in care se indreapta tara, asupra problemelor economice, asupra starii de nemultumire din ce in ce mai mare a populatiei, Ceausescu ramanea surd la toate aceste avertismente, prins in mrejele sotiei sale si ascultând orbeste de aceasta.
S-a ajuns pana acolo incat Nicu Ceausescu i-a reprosat in plina sedinta a CPEx lui Constantin Dascalescu- Cum puteti sa-l mintiti in halul asta pe tata ?!.

Ultima sansa a lui Ceausescu a fost in aprilie 1989. Dupa plata integrala a datoriei externe, toata lumea se astepta ca restrictiile sa dispara, sa se dea drumu din nou la curent, caldura, program TV, mancare, etc.
Insa Ceausescu nu a vrut sa faca asta, semnandu-si astfel sfarsitul.

[DragosP]

Păi şi eu, mai concis, ce-am zis?

Era bini di tăt, ăi, ce să mai zic?
Şi acum e la fel.