Proba Admitere

[TomaAlexandru]

Poate ca nu stiu inca la ce ma inham, insa e meseria care mi se potriveste cel mai bine, cred eu. De aceea sunt nedumerit in legatura cu admiterea, pentru ca nu vreau sa ratez aceasta sansa. Ani la rand, adolescent fiind, am facut bani de buzunar reparand computere, dar am inteles ca nu e ceea ce vreau. Pur si simplu simt ca asta este ceea ce trebuie sa fac.

În prealabil postat de sophia

Nu ma pricep, dar raspund

Just. Ar trebui să ţi-o treci la semnătură, că e singurul lucru esenţial pe care l-ai rostit despre tine.

*
Proba de muzicăî nu e cum vrea Sophia, ci aşa cum e. Eu am trecut-o cu 10, de două ori (am dat două admiteri în ani succesivi), am stat acolo în sală cu alţi candidaţi, până mi-a venit rândul. Am ascultat ce cţntau colegii, m-am amuzat împreună cu ceilalţi ori am fost încântat - după caz.
Unii sunt behăitori absoluţi - rar am auzit oameni să cânte atât de prost. Totuşi, părinţii profesori le dau şansa să reia, să cânte eventual un colind, o doină, orice... Trag de ei să îi treacă, deoarece spre desoebire de opinia ta, un student la Teologie nu e musai să fie cântăreţ bun. Doar o mică parte dintre studenţi ajung să fie preoţi. Majoritatea vor avea după absolvire diverse slujiri în Biserică, după nevoile acesteia.

*
Pe de altă parte, în teren există multe feluri de preoţi: unii oratori, alţii cântăreţi etc. Există preoţi care cântă execrabil, după cum alţii cântă excepţional. De aici putem înţelege unele lucruri, dacă voim...

*
Părintele Nicu Steinhard răgea ca un măgar. Era spaima slujbelor. Cu toate acestea din vocea lui se simţea cât iubea el pe Hristos şi îi emoţiona pe cei care îl auzeau cîntînd, pardon - răcnind. Părintele nu se sinchisea de meteahna asta a lui, el credea că muzica bisericească nu tre să fie operă... Nu mergem la biserică să auzim pe Caruso. Psaltica, de fapt, se psalmodiază încet, nu se interpretează histrionic precum marile arii de operă sau operetă.

*
În general modul în care se cântă în biserici astăzi este profund greşit. Profesorii noştri de la Teologie ne explicau pe îndelete ce înseamnă asta şi ne învăţau, pe ăia de puteam prinde şpilu, cum trebe făcut de fapt.
Esenţial însă, în muzica bisericească, este să cânţi cu inima nu cu glandul.

*
Examenul psihologic există deja de câţiva ani. Este un text sintetic, o compilaţie de câteva probe proiective şi de atitudini, precum şi câteva probe de abilităţi de relaţionare interumană.

Dar tu nu ştii nimic despre toate acestea, ca de obicei. Nu ai trăit aceste experienţe, nu ai studiat, nu ai văzut şi nici auzit. Admiterea e una, iar slujba din biserică e alta, dar pentru tine nu contează distincţiile realităţii ci doar ce proiectezi tu, din egofilia ta, asupra lumii.
Să fii sănătoasă şi să nu mai răspunzi dacă nu te pricepi!
Mai degrabă să întrebi, cu bun simţ - dacă nu cer prea mult. (Ştiu că cer prea mult)

P.S. Regret deja că mi-am pierdut vremea să îţi dau iarăşi informaţii. Nu numai că nu-ţi vor folosi dar le vei suci şi pe astea cum îţi porunceşte hachiţa şi orgoliul, ca de obicei. În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.

În prealabil postat de TomaAlexandru

Poate ca nu stiu inca la ce ma inham, insa e meseria care mi se potriveste cel mai bine, cred eu. De aceea sunt nedumerit in legatura cu admiterea, pentru ca nu vreau sa ratez aceasta sansa. Ani la rand, adolescent fiind, am facut bani de buzunar reparand computere, dar am inteles ca nu e ceea ce vreau. Pur si simplu simt ca asta este ceea ce trebuie sa fac.

Fii liniştit, învaţă manualul de Dogmatică pentru că acesta e decisiv (alături de nota de la Bac).
*
E bun orice cântec, eu am luat 10 cu "Unul Sfânt...", respectiv cu Trisaghionul.
*
În ultimii ani nu s-a mai dat notă, ci doar admis ori respins. dar nu am auzit să fi fost cineva respins. Poţi să te interesezi la secretariatul facultăţii, ca să nu mai ai nici un dubiu pe tema asta.

*
Examenul psihologic e pentru depistarea nebunilor sadea. Dacă eşti şi tu un nevrotic ca mai toată lumea, e ok, vei trece. Dacă pici, totuşi, îţi vor mai da o şansă - vei repeta examenul, de data asta printr-o conversaţie, faţă în faţă, cu cei doi psihologi care asigură proba. Va fi o plăcere! (sunt băieţi de gaşcă)

*
Ai însă grijă la Dogmatică - nu e deloc uşor, multe întrebări sunt fine, cu capcane. Vezi probele date anii trecuţi, se găsesc pe net sau la secretariatul facultăţii şi pe ftoub.

Succes!

În prealabil postat de AlinB

Proba muzicala e ultima de care trebuie sa-ti faci griji.

Chiar aşa!
Deşi, dacă stai să te gândeşti, e un prilej de a face o mică mărturisire de credinţă...:)

În prealabil postat de sophia

Nu-l mai invata prostii.
Nu ma pricep, dar raspund din ceea ce-mi arata realitatea la biserica.
Proba de capacitati muzicale cred ca trebuie sa fie serioasa, pentru ca un preot are multe de cantat si cantarile bisericesti ortodoxe sunt foarte grele.

Ar fi bine sa se faca si control psihologic la admitere in anumite domenii, dar nu cred ca se face.
Un om care lucreaza cu alti oameni si are soarta lor (sufleteasca mai ales) in maini, trebuie sa aibe anumite calitati: preoti, medici, profesori, asistenti medicali etc.

Si cred ca cel mai important este sa vorbesti cu duhovnicul si el sa te "cantareasca" si sfatuiasca daca esti bun pentru acest drum.
Nu e usor sa fii preot si nu conteaza numai cartile ci chemarea, harul, caracterul, etc.

Oy vey....

Multumesc Cerului ca femeile inca nu sunt factori de decizie in Biserica.
Ce mai e nou pe Kamino, sophia?

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

Multumesc Cerului ca femeile inca nu sunt factori de decizie in Biserica.

Pardon?.............???

[AlinB]

În prealabil postat de TomaAlexandru

Poate ca nu stiu inca la ce ma inham, insa e meseria care mi se potriveste cel mai bine, cred eu. De aceea sunt nedumerit in legatura cu admiterea, pentru ca nu vreau sa ratez aceasta sansa. Ani la rand, adolescent fiind, am facut bani de buzunar reparand computere, dar am inteles ca nu e ceea ce vreau. Pur si simplu simt ca asta este ceea ce trebuie sa fac.

Trebuie sa fie si o decizie rationala, nu una cvasi-exclusiv sentimentala.

Adica sa constientizezi ca e o cruce mare care s-ar putea sa-ti aduca multe neplaceri si la toate sa poti spune si acum si peste cateva decenii "Da, Doamne".