Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de The Willful One

Centesimus, voi cum procedati cu ce credeti voi ca ar fi un simbol al Trupului? O consacrati cumva, sau cum? Sau pur si simplu fiecare ia partea sa? Sunt curios privind ce ar putea fi un anume inceput de intoarcere, sau macar de marturie, la neoprotestanti, la un anume ritualism minimanl macar. Centesimus, ritualurile abunda in lumea vie. Si, needless to say, in orice religie importanta. Cred ca sunteti de acord cu mine ca Impartasirea nu o iei a-ritualic, adica, din punct de vedere crestin, cum ai hali la servici sandvisul dat de nevasta de cu seara, nu? Intotdeauna am crezut ca un fapt de la sine inteles ca actul inchinarii este inalt ritualic. Nu stiu daca intelegeti ce am vrut sa zic. Stiu ca discutabila Liturgie Novus Ordo a ajuns sa semene suspect de mult cu Liturgia la luterani sau calvini, dar eu intreb din sensul invers, nu al apostazierii, ci al intoarcerii P&NP la macar o minima consacrare a acelei azime si acelui vin.

Apreciez punctul dumneavoastră de vedere și consider că este unul pertinent. Era și cazul, după atâta discuție fără rost pe acest topic.
Aveți dreptate în ce priveste sacralitatea actului Cinei Domnului la neoprotestanți, totuși acesta (și mă refer acum în special la adventiști) nu este singura formă de închinare și nu are componente mistico-superstițioase întâlnite la iconodulii ”insuficient catehizați”.
Dacă vă referiți la Cina Domnului ca la un act ritual minimal, sacralitatea ei noi o percepem puțin diferit, în sensul că puterea sacramentului nu subzistă în însăși puterea semnului/simbolului administrat, deci nu în forma ex opere operato. Adventiștii nu cred că ”ritualul” Cinei, ori al botezului, conferă harul prin ele însele, ci ele asistă lucrarea harului care este experimentat și primit de participant prin credință.