Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Punem pariu că 90% dintre ortodocsi nu sesizează diferenta între cinstirea icoanelor si închinarea la icoane? Ca să nu mai amintim că a te târî în genunchi, a săruta cu evlavie, a face cruce, a aprinde candelă și a tămâia icoana, numai a ”cinstire” nu arată. E închinare în toată regula!

Lui Dumnezeu, desigur, lui Dumnezeu! Care Se arată şi lucrează în sfinţii Lui.
Nu ştiu de ce faceţi aşa o ruptură şi o prăpastie între Dumnezeu şi omul lui Dumnezeu. Sau între obiectele sfinţite şi Cel Sfinţitor. Noi le vedem în legătură, ca să spun simplu, fără pretenţii.
Oare frăţia voastră nu se gândeşte că Harul este întrepătruns cu sufletul (fiinţa) în care lucrează? Ori cu obiectul asupra căruia Se aşază? Cum concepeţi relaţia creaţiei cu Ziditorul? O alăturare mecanică, obiectualistă?.....
Aşa cum nu putem despărţi, decât prin lama rece a unui exerciţiu analitic, sufletul de corp (acestea două fiind îngemănate organic în om, deşi natura lor e radical diferită), aşa nu putem despărţi (decât dacă ţinem morţiş) Harul de zidirea pe care o modelează neîncetat.
Că nu putem spune explicit cum se face legătura aceasta, că nu putem explica, e una. Dar să negăm faptul acesta evident pe care ni-l dezvăluie ochii credinţei şi suspinul inimii, e deja altceva.
Sfântul şi icoana lui ne sunt trepte vii în drumul sufletului spre Dumnezeu ori, poate, sunt (iertaţi-mi metaforele neputincioase) ca un cordon ombilical cu Maica noastră din Ceruri, Biserica (Maică din care fac parte, ca un fel de "organe" ale Ei, şi sfinţii la care ne închinăm).
Harul din sfânt şi din icoană ne poartă mintea şi inima în atmosfera Împărăţiei - reculegere, căinţă, nădejde, simţământul păcătoşeniei şi nimicniciei proprii, uimire, cutremur, bucurie ...... şi alte minunate daruri lăsate nouă prin toate cele ale Bisericii lui Hristos.
Poate că şi dvs. aveţi astfel de trăiri şi experiaţi asemenea stări şi daruri. Dvs. o faceţi fără bogăţia la care noi ne alipim. Poate că, în definitiv, v-aţi obişnuit cu sărăcia, într-un fel curios de asceză. Ei da, noi ne bucurăm, mărturisesc, de un anumit soi de voluptate! Unul foarte aparte.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Nu ştiu de ce faceţi aşa o ruptură şi o prăpastie între Dumnezeu şi omul lui Dumnezeu. .

Pentru că între Creator și creatură, între Dumnezeu și regnul uman (chiar în starea lui necăzută) este o adevărată prăpastie, o distanță incomensurabilă. Cu cât mai uriașă poate fi distanța între Dumnezeu Cel venerat și regnul... mineral (din care face parte icoana)!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

sfinţii la care ne închinăm)..

Sincer, nu mă asteptam că să vă autoincludeți în cei 90%... dar poate a fost doar formulare nefericită...

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Poate că şi dvs. aveţi astfel de trăiri şi experiaţi asemenea stări şi daruri. Dvs. o faceţi fără bogăţia la care noi ne alipim. Poate că, în definitiv, v-aţi obişnuit cu sărăcia, într-un fel curios de asceză. Ei da, noi ne bucurăm, mărturisesc, de un anumit soi de voluptate! Unul foarte aparte.

Vă admir fervoarea cu care faceti apologia închinării la sfinti si reprezentările lor, însă nu pot fi de acord. Iertati-mă!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Pentru că între Creator și creatură, între Dumnezeu și regnul uman (chiar în starea lui necăzută) este o adevărată prăpastie, o distanță incomensurabilă. Cu cât mai uriașă poate fi distanța între Dumnezeu Cel venerat și regnul... mineral (din care face parte icoana)!
Sincer, nu mă asteptam că să vă autoincludeți în cei 90%... dar poate a fost doar formulare nefericită...
Vă admir fervoarea cu care faceti apologia închinării la sfinti si reprezentările lor, însă nu pot fi de acord. Iertati-mă!

Vă iert, cum de nu....:) Şi Dumnezeu să ne ierte pe toţi!
Dar poate vă mai gândiţi că prăpastia de care vorbiţi, deşi se manifestă într-un plan, este uşor de trecut în alt plan.... De fapt nu mai este deloc despărţitură. În fine....
P.S. Aveţi grijă, frate, că prăpastia aceasta o întreţine, de obicei, însăşi mintea noastră!

[GMihai]

Centesime, ceea ce este caracteristic crestinismului, spre deosebire de alte religii, este tocmai faptul ca Dumnezeu a ales sa construiasca o punte peste prapastia de care vorbeai.

[cristiboss56]

În prealabil postat de GMihai

Centesime, ceea ce este caracteristic crestinismului, spre deosebire de alte religii, este tocmai faptul ca Dumnezeu a ales sa construiasca o punte peste prapastia de care vorbeai.

Frumos si adevărat spus !

[AlinB]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Pentru că între Creator și creatură, între Dumnezeu și regnul uman (chiar în starea lui necăzută) este o adevărată prăpastie, o distanță incomensurabilă.

Ce tragic este ca un pretins crestin al Noului Testament sa spuna lucrul asta..

Cu cât mai uriașă poate fi distanța între Dumnezeu Cel venerat și regnul... mineral (din care face parte icoana)!

Apropierea nu este una de natura, pentru ca naturile sunt total diferite, ci este una care tine de Creatie (care e opera Lui) si intentie.
Intentia lui Dumnezeu a fost si ramane aceea de a sfinti Creatia, prin om si pentru om.

Vă admir fervoarea cu care faceti apologia închinării la sfinti si reprezentările lor, însă nu pot fi de acord. Iertati-mă!

A fi de acord inseamna a intelege, a intelege tine de o deschidere care vine o data cu practica spirituala (sanatoasa) ceea ce iti si urez sa afli..candva.