Camine de batrani sau ce facem cu parintii de care nu ne putem ingriji

[maria32]

În prealabil postat de AlinB

Repet intrebarea la care ai ocolit raspunsul: cat timp in ultimii 3 ani (sa zicem) a fost acea persoana buna si iubitoare?

A doua la mana, nu respins si dat in judecata, ci respins si inchis intr-o institutie psihiatrica, nu asta vreti pana la urma?

Datul in judecata (a Statului in special, pentru ca nu ia masuri pentru astfel de cazuri) era doar o metoda prin care puteti obliga Statul sa va acorde dreptul asta, pentru ca altfel se pare ca nu se poate.



Crede-ma ca stiu cel putin cat tine despre cum stau lucrurile cu cazuri de genul asta, nu e nevoie sa te ascunzi dupa deget.

In primul rand, or fi "persoane iubitoare" dar pline de nemultumiri, neimpliniri, frustrari care s-au acumulat si transformat in ura care arat timp cat le permite mentalul e tinuta in frau - nu sublimata prin iertare, ci doar tinuta in frau, clocotind - iar la un moment dat rupe barierele mintii si duce la manifestari care mai pot fi controlate doar medicamentos.

Cei din jur ori sunt indiferenti ori inconstienti (nu stiu cum sa procedeze) vizavi de problemele de ordin sufletesc care le are persoana respectiva, nu le intereseaza prea mult aspectele astea atat timp cat persoana in cauza e cat de cat cooperanta, doar atunci cand nu-si mai poate controla frustrarile si o ia razna devin brusc preocupate, dar nu de celalat ci de disconfortul care il provoaca.

In orice caz, si inainte sa se declanseze crizele, datorita problemelor sufletesti pe care le au (nu le numiti superficial "boala"!!!) sunt persoane cu care foarte greu te intelegi, deci e de inteles oarecum si distanta pe care o iau cei din jur, distanta care le sporeste si mai mult angoasele si ii impinge si mai aproape de crize, si tot asa, intr-un cerc vicios al distrugerii.

In ceea ce priveste "tratamentul" antipsihotic, psihic il transforma pe respectivul intr-o leguma si ii distruge atat sanatatea fizica cat si cea mentala, cel mai des provoaca sindrom extrapiramidal (tremuraturi, spasme, tensiune, agitatie, nervozitate etc) si depresie care impinge la sinucidere.

In mod normal se administreaza strict atunci cand se instaleaza episoadele maniacale, dar pentru asta trebuie o atenta observatie pentru care nimeni nu are timp, e mai usor sa i se administreze cvasi-permanent "tratamentul", cu forta sau pe ascuns.

E drept, de la o institutie privata poti astepta ceva mai multa responsabilitate, dar nu e obligatoriu sa se intample asta.

Pana la urma care e diferenta intre a fi internata cu forta printr-un ordin judecatoresc si internata prin persuasiune de rude de va declarati asa scandalizata?

Si daca tot veni vorba, ce va face sa credeti ca va accepta sa fie internata sau o data internata va fi de acord sa ramana acolo?
Atat timp cat legea e problematica la capitolul asta si nu o obliga sa ramana, poate sa plece oricand din institutia respectiva, sa vina acasa, sa dea chiriasii afara si etc.

Am sa-ti raspuns la intrebare, niciodata. Totusi asta nu sterge cu buretele fiinta ei interioara si nici faptul ca m-a purtat in pantece 9 luni si m-a nascut (natural nu prin cezariana). Poate ptr altii acest lucru poate parea banal si nu i-ar atribui niciun merit. Eu dupa ce am trecut prin experienta de a fi mama nu pot sa nu apreciez asa ceva. Ar fi avut optiunea de a nu ma naste dar si-a asumat responsabilitatea de a ma naste (chiar daca nu si pe cea de a ma creste ea personal singura).
Despre internarea fortata prin decizie a statului. E vorba de locul in care ar fi internata. Conditiile din acele locuri unde statul trimite bolnavii psihici sunt absolut inumane. Nu as putea face asa ceva mamei mele.
Spre deosebire de asta, intr-un camin decent, unde ar fi tratata omeneste si ingrijita bine (nu doar medicamentele conteaza ci si o vorba buna a celor din jur) sansele sa se mentina pe linia de plutire sunt mult mai mari.
Intr-adevar nu as avea niciodata garantia ca nu va vrea acasa la ea, insa in viata exista f putine garantii, si daca nici nu incerci sa rezolvi ceva ce ne ramane de facut?

[AlinB]

În prealabil postat de maria32

Am sa-ti raspuns la intrebare, niciodata.

Atunci sa mergem mai mult in timp, cu cati ani in urma ti-o amintitesti ca persoana aceea decenta, calduroasa, iubitoare de care vorbeati??

Totusi asta nu sterge cu buretele fiinta ei interioara

Nu exista "fiinta interioara" si "fiinta exterioara".
Un om este definit de comportamentul sau.
Inteleg pe cei care se nasc intr-un anumit fel dar altfel..

si nici faptul ca m-a purtat in pantece 9 luni si m-a nascut (natural nu prin cezariana). Poate ptr altii acest lucru poate parea banal si nu i-ar atribui niciun merit. Eu dupa ce am trecut prin experienta de a fi mama nu pot sa nu apreciez asa ceva. Ar fi avut optiunea de a nu ma naste dar si-a asumat responsabilitatea de a ma naste (chiar daca nu si pe cea de a ma creste ea personal singura).

Discutabil dar nu e subiectul topicului.

Despre internarea fortata prin decizie a statului. E vorba de locul in care ar fi internata. Conditiile din acele locuri unde statul trimite bolnavii psihici sunt absolut inumane. Nu as putea face asa ceva mamei mele.

Si totusi ai apelat la Stat in acest sens si inca mai cauti o institutie de Stat care sa faca asta.

Spre deosebire de asta, intr-un camin decent, unde ar fi tratata omeneste si ingrijita bine (nu doar medicamentele conteaza ci si o vorba buna a celor din jur) sansele sa se mentina pe linia de plutire sunt mult mai mari.

Chiar crezi ca exista bani, chiar si cu 2000ron pe luna sa li se acorde un ingrijitor cvasi-permanent sau sesiuni zilnice de terapie?

Intr-adevar nu as avea niciodata garantia ca nu va vrea acasa la ea, insa in viata exista f putine garantii, si daca nici nu incerci sa rezolvi ceva ce ne ramane de facut?

Pai ai discutat acum chestiunea internarii? Este de acord?