Parintele Tadei, staretul Manastirii Vitovnita din Serbia (1914 - 2003)

[Ioana-Andreea]

Insa staretul primea cu multa usurinta orice vedenie ca fiind de la Dumnezeu, chiar daca dovezile privind provenienta lor demonica erau evidente.

La pg 65-68, staretul ne povesteste despre un tanar care fusese adus la manastire, pentru ca “pricinuia multa tulburare” si era “sarac la minte, fugind tot timpul de langa familia sa”. Acestuia ii era frica sa doarma singur, drept pentru care staretul l-a dus in chilia unui calugar. Acest calugar s-a plans staretului Tadei: „Stii, Parinte, sa-l muti altundeva, cu alt frate. Eu sânt batrân, aproape de sfârsitul vietii. El, de cum se întuneca, începe sa vada ceva si atunci îmi vorbeste fara oprire, iar eu nu am trebuinta de povetile lui, eu vreau sa ma rog.”

Din toate aceste detalii, ne dam usor seama ca acel tanar avea descoperiri dracesti, nu dumnezeiesti – frica, deranjarea altora de la rugaciune, fuga.

In Pateric, un cuvios caruia i se arata un inger in timpul rugaciunii i-a raspuns astfel: “De ai fi tu ingerul lui Dumnezeu, n-ai veni la mine noaptea, sa-mi smintesti rugaciunea, ci ai veni ziua. Deci, eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu, desi esti asa de stralucitor, ci mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea te arati tu noaptea, nu ziua. Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut suferi nici nu a putut sa mai zica ceva, decat atat : o, calugar rau fii blestemat, si aceasta zicand, s-a facut nevazut”. (Despre naluciri, pilda 4)

Din pacate, staretul Tadei nu a avut acelasi discernamant duhovnicesc ca cei doi calugari, care si-au dat seama imediat de ispita. Astfel, staretul se ducea sa doarma in camera tanarului, pentru a-i tine companie. Se observa, din cele ce urmeaza , ca parintele Tadei nu numai ca nu-si punea problema provenientei acelor vedenii, ci le asculta cu uimire si naivitate copilareasca, dupa care s-a aratat doritor de a-si cunoaste viitorul, prin mijlocirea tanarului!

“Cum se stingea lumina, începea sa vorbeasca:
„Vezi, parinte?” îmi spune.
„Nu vad nimic,” îi raspund.
„Vezi, se savârseste slujba în biserica.”
„Nu vad.”
„Dar cum nu vezi?”
„Tu vezi, dar eu nu vad” - si vorbea mult asa…
O vedea pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu sau vedea îngeri si duhuri rele si se temea de ele, era foarte înfricosat de ele. Si atunci eu l-am îndemnat - depusesem deja cerere sa merg în Sfântul Munte - sa o roage pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, sa o întrebe daca voi merge în Sfântul Munte. Voiam sa întreb. Si stii ce i-a spus Preasfânta Maica? „Iubitul meu, tu vezi astea pentru ca esti fara judecata (!!!!!), îti este dat sa vezi, iar altora nu.” Pentru ca el e lipsit de judecata, simplu ca un copil… L-am rugat sa o întrebe pe Maica Domnului daca voi ajunge în Sfântul Munte si mi-a raspuns: „Stii ce zice Sfânta Maica? Vrei sa mergi în Sfântul Munte, vrei?”
Si într’o zi îmi zice:
„Vezi, parinte, doi îngeri l-au adus pe unul negru, unul de o parte, altul de cealalta. Acela…vai, este diavol. Nu este ca îngerii, este negru. Sa vad ce zic acestia, pentru ce l-au adus aici. Priveste, asculta…Tu îi vezi, parinte?”
„Nu vad!”
„Dar cum nu-i vezi, priveste!” Simplu ca un copil… „Stii, diavolul acesta vrea sa se pocaiasca.”
Asadar, si printre duhurile viclene se afla unele care se pocaiesc, dar pentru ca orânduirea lor, în care sânt strâns legati laolalta, nu îngaduie pocainta, ei nu îndraznesc nici sa se gândeasca la asa ceva pâna ce nu gasesc un grup de îngeri si sa intre între acestia, ca sa-I pazeasca de duhurile viclene…si spune:
„Cu adevarat, vrea sa se pocaiasca. Cu adevarat, este diavol. Iata, vezi, acum vine o roua, ca o ploaie cade peste el din înaltimi, nu vezi asta, parinte?”
„Nu vad.”
„Dar cum nu vezi, priveste!”
„Privesc, însa fara folos.”
„Acum s’a facut alb, pierde negreala aceea care-l acoperea. Îl curateste, îl spala…acum este si el alb precum îngerii aflati de-o parte si de alta, care-l tin. Acum îl duc în biserica.”

Toate acestea dovedesc lipsa dreptei socotinte, atat de apreciate de Sfintii Parinti. Cum poate crede un om duhovnicesc ca descoperirile ceresti se dau celor “fara judecata” si, mai ales, ca asta a marturisit Maica Domnului? Oare nu trezvia mintii e telul calugarilor? De cand descoperirile ceresti li se dau celor fara de minte, care nu duc o viata de asceza deosebita?

[Ioana-Andreea]

Dar nu sunt singurele cuvinte mincinoase puse pe seama Maicii Domnului.
La pg 161, citim o alta marturie, pe care staretul a crezut-o negresit:

Un cuvios, caruia i s’a aratat Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, a dorit sa stie care este iutimea duhului. Si a zis: „Când cautam ajutor, adesea îl primim în acea clipa, mai cu seama când sântem într’o stare grea, într’o împrejurare de viata si de moarte - în clipa aceea dobândim ajutor, însa doar daca omul se roaga din inima.” Iar Preasfânta Nascatoare i-a raspuns ca duhul se misca precum gândul (si mai iute), iar gândul are doar jumatate din iutimea duhului. Gândul se muta de îndata, indiferent de departare. Nici nu gândeste omul, si ajutorul a si venit. Este o viteza de neînchipuit. Mintea omeneasca trece, dintr’odata, prin vesnicie.

Si-o poate imagina cineva pe Maica Domnului vorbind in astfel de termeni?! Si cum ar fi ajutat aceste descoperiri la mantuirea sufletului acelui cuvios?

In concluzie, ideile eretice din invataturile parintelui Tadei provin din religiile orientale si au la baza inselarea duhovniceasca in care acesta se afla, dovedita pe deplin de Filocalie: “Cel ce crede visurilor şi nălucirilor din somn este cu totul necercat. lar cel ce nu crede nici unora este fîlosof” (vol. IX, Cuvântul 3, p. 76).
Mai mult decat atat, exista si o erezie prin lipsa. In cele doua carti, nu se vorbeste deloc despre importanta Trupului si Sangelui lui Hristos, nici nu se dau sfaturi concrete in dobandirea mantuirii. Duhul cartilor este, in intregime, strain de Ortodoxie. Staretul pune accent pe elemente SF, in loc sa vorbeasca despre viata launtrica.

In “Cum iti sunt gandurile”, la pg 225, fiind intrebat de Apocalipsa, staretul adduce in discutie practica teleportarii:

“Tesla a lăsat multe însemnări ştiinţifice. El a ajuns la o descoperire şi a văzut că e o armă groaznică, pe care a spus că o va lăsaSerbiei, pentru a se putea apăra de întreaga lume. Unul dintre oamenii noştri de ştiinţă, un anume S., profesor la facultate, a venit la mine în mai multe rânduri. Tesla nu a vrut să ducă la capăt această descoperire pentru că a văzut că e o armă groaznică şi a lăsat-o aşa. Acest profesor a continuat cercetarea încă 20 de ani. A ajuns la concluzia că se poate folosi acea energie de care vorbea Tesla. Dacă vom folosi acea energie în scopuri paşnice, nu vom avea nevoie de mijloace de transport – nici pe pământ, nici în aer. E vorba de o viteză neînchipuită. Dacă ar fi folosită în cantităţi mici, totul ar fi bine. Dar acel domn S. a fost atenţionat să nu facă aceste lucruri cunoscute oamenilor, pentru că experţii militari vor lua invenţia şi o vor folosi în interes militar – este o energie nemaipomenită”.

Acestea fiind spuse, sa ascultam de sfatul Sfantului Ignatie Briancianinov:
“Fereste-te de citirea unor asemenea carti, fereste-te de a urma povetele celor ce s-au amagit pe sine”. (Despre inselare, pg 138)

[Ioan_Cezar]

Încă unul bun de stuf!!
P.S. Cât priveşte energia respectivă, ea se foloseşte deja - o fi sau nu bine, eu nu ştiu.....

[ffflorina]

Ioana Andreea
Nu gasesc nimic eretic in ceea ce spunea pr Tadei,am citit cartea Pace si bucurie in Duhul Sfant,sunt descrise poate intr-o maniera personala anumite trairi duhovnicesti ,exact ca si la pr Arsenie Boca,la sf Paisie,Porfirie,fiecare vine cu ceva aparte.Ceva ce a experimentat,sunt atatea exemple frumoase din care avem ce invata si noi.