Drama crestinilor din Siria - tragedia sec. XXI

[Ioan_Cezar]

Ah, unde-i Trăienel
să îşi arate niţel
muşchii şi priceperile de comandor, trimiţînd două sute de războinici neînfricaţi în miezul evenimentelor (un fel de parodie de oi în mijlocul unora mult mai răi decât lupii) pentru a înclina (vechi obicei românesc), cu o armie mică dar vitează, soarta marelui măcel!
Nu de alta, dar mi-e dor "să ne amuzăm oleacă" cu bancuri noi, din acelea care încep cu "un rus, un american şi un român...". După cum, că tot începu anul bisericesc, sunt curios să aud noile discursuri mieroase despre pace, despre iubirea dintre oameni, despre întrajutorarea aproapelui ş.a.m.d. Şi să strângem, odată cu roadele pământului de anul acesta, noi şi minunate colecte pentru nenumăratele victime...
Şi toate să se încheie, desigur, în acelaşi duh româno-creştino-triumfalist în care ne-am obişnuit, până la măiestrie naţională, să vieţuim.

Oare profu de fizică e aşa de serios încât anu ăsta n-o să avem parte de bancuri noi? Mira-m-aş...
P.S. "Nu mai daţi atâta însemnătate întâmplărilor din afară..."