Ei m-au mintit toata viata

[delia31]

În prealabil postat de GMihai

N-am să dau verdictul (nu în ultimul rând, deoarece avocaţii nu dau verdicte), dar am să vă spun care ar fi încadrarea juridică a faptelor lui Avraam, dacă le-ar fi săvârşit astăzi: art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. a şi b Cod penal, art. 188, 189 alin. 1 lit. a, şi art. 199 Cod penal, cu aplicarea art. 32 Cod penal, 38 alin. 1 Cod penal, adică, pe scurt. lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, tentativă la omor calificat în formă agravată, împotriva unui membru de familie, săvârşite în concurs real.

Am să vă pun o întrebare:

Doamnă Delia, spuneţi-mi, vă rog, ce credeţi dumneavoastră că s-ar întâmpla, în zilele noastre, dacă cineva s-ar apuca să-şi lege copilul de un altar şi s-ar pregăti să-l omoare ? Dacă acest cineva ar afirma, sus şi tare, că Dumnezeu este cel care i-a poruncit să-şi omoare copilul, şi deci nu este vinovat ? Ce părere aţi avea despre respectiva persoană şi despre faptele ei ?

Înainte de a răspunde luaţi în considerare următoarele două premise: a. Dumnezeu are libertatea de a vorbi şi astăzi cu oricine doreşte el şi deci nu putem exclude apriori faptul că omul în cauză spune adevărul; b. Dumnezeu, fiind principiul absolut al moralităţii, are dreptul şi astăzi de a solicita de la un om să facă, practic, orice, inclusiv să ucidă, şi deci nu putem opune moralitatea sau legislaţia noastră edictului divin pe care l-a primit acest om.

In zilele noastre, ziceti? Ar fi incadrat juridic, and rightfully so, conform art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. a şi b Cod penal, art. 188, 189 alin. 1 lit. a, şi art. 199 Cod penal, cu aplicarea art. 32 Cod penal, 38 alin. 1 Cod penal, adică, pe scurt. lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, tentativă la omor calificat în formă agravată, împotriva unui membru de familie, săvârşite în concurs real.

Chestia e ca in zilele noastre, singura porunca de la Dumnezeu de a ucide, e aceea de a ne ucide propriile patimi si pacate. Acuma, va rog sa nu dati exemple din Vechiul Testament, inainte de legea lui Moise, fiindca acelea au un regim separat.

Spre deosebire de vremea lui Avraam, cand Dumnezeu isi pregatea poporul ales din care sa se nasca, si cu care graia in meta-limbaj, prin prefigurari puternic sugestive, pentru a fi recunoscut si de generatiile viitoare, in zilele acestea mai de pe urma, comunicarea om-Dumnezeu trebuie inteleasa dupa alte repere. Faptul ca in zilele noastre, cineva aude "voci in cap de la Dumnezeu poruncindu-i sa-si omoare copilul", e caz patologic si trebuie tratat ca atare.

Sa va intreb si eu ceva. Incadrarea juridica de care ziceati, s-ar fi aplicat lui Avraam (daca ati fi trait dvs. pe vremea aceea si v-ati fi ocupat de speta respectiva :)). Glumesc, stiu ca ati precizat , daca ar fi trait el azi. Dar asa, sa intelegem atitudinea dvs. fata de Dumnezeu si in contextul de atunci, imi dati voie sa va pun urmatoarea intrebare:
Dar fapta lui Dumnezeu unde ati fi incadrat-o juridic? Instigare la crima? Manipulare? Terorism? Ca ziceati anterior

În prealabil postat de GMihai

Nu am aparat pe nimeni; l-am acuzat pe Dumnezeu, in principal, si pe Avraam in subsidiar.

Ce corectie credeti ca ar (fi) merita(t)? Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte? Adica ce ceri tu altuia doar ca sa-i testezi nervii, anduranta ori poate nealipirea de pamantesc, sa ti se intample chiar tie? Pe scurt… legarea Fiului Lui inocent, de un altar in forma de cruce, dar nu cu sfoara, ci cu piroane si… moartea. Nu? Ba mai mult. Condamnarea la iad. But this has already happened and is still happening! And guess what?

Acest Al-doilea-Isaac-mai-inocent-decat-toti-inocentii, ajuns in temnita iadului, plina ochi de ocnasii lumii, i-a preluat in propria umanitate si i-a scos la lumina pe partea cealalta a prapastiei iadului.

Si tot nu-i bine? Nici suficient? Ok, sa fie aruncat din nou si din nou la iad de fiecare data cand cineva trece prin suferinta! Si o va face cu tot dragul de dragul fiecarui intemnitat de-acolo. Nici asa nu-i bine?
Ce obiectii mai sunt onorata instanta suprema?

Mai sunt unii, ce-i drept, care se ataseaza atat de tare de iadul despartirii de Dumnezeu, inca din viata asta, ca nu vor cu nici un chip sa iasa de acolo. Din nefericire, sunt destui avocati care le sustin cauza in loc sa le arate mana intinsa a Singurului care ii poate scoate din nebunia de acolo.