Ce faci atunci cand nu mai gasesti sens ?

Unul dintre cele mai paradoxale mesaje ale Noului Testament este acesta si este de fapt un dublu mesaj: poate fi voia lui Dumnezeu ca cei drepti sa treaca prin incercari, unele foarte dureroase, sii cu toate acestea exista o bucurie crestina in mjlocul acestor incercari. Imaginati-va o ca sunteti impreuna cu alti credinciosi care sufera de boli incurabile, sau care nu isi gasesc un loc de munca, sau care sunt singuri, sau a caror casnicie este un cosmar, sau care sunt nedreptatiti, supusi abuzurilor sau violentei,sau care au pierdut in aceasta lume pe cineva foarte drag.

Poti sa le spui multe, sa le tii predici, sa le dai citate. Ei iti pot spune: ,,Multumesc dar ai trecut prin ce trec eu? Stii ce simt? Cum ma intelegi, chiar intelegi ce simt sau doar imi dai un sfat pur teoretic? Sa fiu bucuros in asemenea clipe? Ai trait ce imi spui mie? Daca ma uit la tine voi gasi in tine bucuria, credinta si speranta despre care imi vorbesti?"

Think about.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

poate fi voia lui Dumnezeu ca cei drepti sa treaca prin incercari, unele foarte dureroase, sii cu toate acestea exista o bucurie crestina in mjlocul acestor incercari.

Think about.

“The hardness of God is kinder than the softness of men, and His compulsion is our liberation.”
C.S. Lewis

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

“The hardness of God is kinder than the softness of men, and His compulsion is our liberation.”
C.S. Lewis

Deuteronom 32.39. Plangerile lui Ieremia 3.22-23

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Unul dintre cele mai paradoxale mesaje ale Noului Testament este acesta si este de fapt un dublu mesaj: poate fi voia lui Dumnezeu ca cei drepti sa treaca prin incercari, unele foarte dureroase, sii cu toate acestea exista o bucurie crestina in mjlocul acestor incercari. Imaginati-va o ca sunteti impreuna cu alti credinciosi care sufera de boli incurabile, sau care nu isi gasesc un loc de munca, sau care sunt singuri, sau a caror casnicie este un cosmar, sau care sunt nedreptatiti, supusi abuzurilor sau violentei,sau care au pierdut in aceasta lume pe cineva foarte drag.

Poti sa le spui multe, sa le tii predici, sa le dai citate. Ei iti pot spune: ,,Multumesc dar ai trecut prin ce trec eu? Stii ce simt? Cum ma intelegi, chiar intelegi ce simt sau doar imi dai un sfat pur teoretic? Sa fiu bucuros in asemenea clipe? Ai trait ce imi spui mie? Daca ma uit la tine voi gasi in tine bucuria, credinta si speranta despre care imi vorbesti?"

Think about.

Se întâmplă şi aşa, cum bine spui.
Mi s-a întâmplat să experimentez şi altă ipostază: anume, că atunci când îţi expui atât experienţa similară, ori, poate, chiar mai cruntă şi apoi dezvălui şi soluţiile care te-au izbăvit (de pildă rugăciunea ori ajutorul semenilor ori, poate, vreo minune), cel aflat în necaz arată un apetit uimitor pentru suferinţă, iar faţă de tine ... multă invidie. Cândva, un cunoscut mi-a mărturisit fără reţinere că mă urăşte şi că îmi vrea răul. Şi nu doar mie, ci tuturor celor care pot păşi încrezători într-o nouă zi şi mai ales celor care iubesc. Motivul? Eu eram fericit, după cum i se părea lui, eu trecusem peste câteva pierderi majore, în timp ce el încă se mai adăpa din apa durerii. I se părea nedrept ca eu să mă bucur de viaţă iar el să sufere... Voia să sufăr împreună cu el, musai! (deşi, culmea, sufeream deja, înţelegînd bine prin ce trece...) Ce poţi face în asemenea situaţii?
Am constatat că unii oameni tind să împărtăşească bucuria şi vitalitatea lor, în timp ce alţii vor să tragă pe toţi în noroiul unde ei se îndestulează neîncetat şi unde se vaită că nu le e bine.

Ioan, in situatia prin care ai trecut cu acel om, experienta descrisa de tine, ce ai facut vazand reactia lui?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ioan, in situatia prin care ai trecut cu acel om, experienta descrisa de tine, ce ai facut vazand reactia lui?

Sincer? M-am crucit. Chiar în faţa lui.
Apoi l-am rugat să aleagă dacă voieşte să mai trudim împreună la nodul gordian al suferinţei sau ne despărţim şi merem fiecare la ale lui. Avea nevoie, ce-i drept, să îi vorbesc despre experienţele mele asemănătoare cu a lui (uneori fabulam, ca să îi fac pe plac) şi să îi hoc rolul de învingător-model. Voia să crească prin initaţia unui model, din păcate (acesta nu e singurul mod de a creşte ca om! Mai există, de pildă, şi descoperirea prin implicarea în experienţă! Şi altele...).
Din fericire a ales să ne mai vedem şi, după vreo doi ani de chin, pe care l-am tras şi eu (iar o experienţă de genul ăsta n-o să se mai repete!), s-a dumirit singur că drumul lui de folos era altul. Acum e bine merci şi ...nu mă mai urăşte...:) În general nu mai urăşte pe nimeni, din câte ştiu. Rulează pe drumuri mai vesele şi mai împăciuite, slavă Domnului!

In virtutea faptului ca ne stim bine :) o sa fac intrebarea mai grea: daca ai introdus si fictiune in sfaturi, pentru a-i face lui cumva pe plac/a-l ajuta consideri ca ai procedat corect? Un sceptic ar putea spune ca l-ai amagit putin, intr-un scop nobil, dar putin pacalit. Exista o alta varianta sau ai considerat-o pe aceasta drept cea mai buna? Daca ar fi stiut ce faci te-ar mai fi ascultat?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In virtutea faptului ca ne stim bine :) o sa fac intrebarea mai grea: daca ai introdus si fictiune in sfaturi, pentru a-i face lui cumva pe plac/a-l ajuta consideri ca ai procedat corect? Un sceptic ar putea spune ca l-ai amagit putin, intr-un scop nobil, dar putin pacalit. Exista o alta varianta sau ai considerat-o pe aceasta drept cea mai buna? Daca ar fi stiut ce faci te-ar mai fi ascultat?

....:) Eu nu sunt omul corectitudinii, Pelerinule!
Cu adevărat, când eram puternic, am manipulat multe suflete. Şi mulţi din ei ştiau că asta fac. Şi s-au lăsat manipulaţi, slavă Domnului!
De ce? Pentru că o păcăleală se şterge deseori prin altă păcăleală. Cui pe cui se scoate.
Cu dracul nu joci cinstit, Pelerinule!....:) Nici cu boala, nici cu prostia, nici cu moartea. Să mă ierţi, dar eu aşa cred, cu tărie.

Suntem multi asezati la coada asta Ioane, unii in fata ta, mult mai pacatosi ca tine :) Din punct de vedere al invataturii Mantuitorului gresim profund, din punctul nostru de vedere ne gasim circumstante atenuante. Oricum sinceritatea, macar in ultimul ceas, va cantari putin in fav noastra :)

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Se întâmplă şi aşa, cum bine spui.
Mi s-a întâmplat să experimentez şi altă ipostază: anume, că atunci când îţi expui atât experienţa similară, ori, poate, chiar mai cruntă şi apoi dezvălui şi soluţiile care te-au izbăvit (de pildă rugăciunea ori ajutorul semenilor ori, poate, vreo minune), cel aflat în necaz arată un apetit uimitor pentru suferinţă, iar faţă de tine ... multă invidie. Cândva, un cunoscut mi-a mărturisit fără reţinere că mă urăşte şi că îmi vrea răul. Şi nu doar mie, ci tuturor celor care pot păşi încrezători într-o nouă zi şi mai ales celor care iubesc. Motivul? Eu eram fericit, după cum i se părea lui, eu trecusem peste câteva pierderi majore, în timp ce el încă se mai adăpa din apa durerii. I se părea nedrept ca eu să mă bucur de viaţă iar el să sufere...

Am vazut cu cativa ani in urma un film cu Robert de Niro.Nu imi amintesc cum se numeste, am cautat pe net, dar nu am reusit sa dau de el.Este vorba despre o familie cu 3-4 copii: sotul(Robert de Niro) - workoholic;ea-sotie si mama devotata ideii de familie unita si fericita, cu orice pret, chiar daca asta insemna sa ascunda si sa denatureze partile mai putin placute ale vietii, de ceilalti, si mai ales de sot.Copii au crescut mari,fericiti, au urmat scoli bune si si-au luat "zborul", fiecare in orase diferite.Pareau sa aiba tot ce si-ar dori cineva: profesau ceea ce isi doreau, fiind bine platiti, unii isi intemeiasera familii etc.
Imaginea idilica se sfarseste cand unul dintre acesti frati moare in urma unei ...supradoze.Treptat, incep sa iasa la iveala toate necazurile acelora : una din fete avea un copil fara sa se fi casatorit/logodit, nemaifiind cu tatal copilului(asa cum spusese familiei), o alta era lesbiana, iar un alt frate, nu imi mai amintesc ce patise si el(oricum, nu ceva bun).E un film bun, merita vazut.

Legatura cu discutia de fata: intr-o noapte, tatal a vazut intr-un pasaj subteran de metrou un tanar drogat.Amintindu-si de fiul sau, care sfarsise din aceeasi cauza , s-a apropiat de el.Tanarul i-a cerut bani.Era in sevraj, parca imi amintesc ca tremura.Tatal i-a dat, nu prea multi, cat sa isi cumpere ceva de mancare, insa care nu ii ajungeau de droguri.Nu mai stiu cum s-a intamplat, insa batranul, cred ca puternic afectat de scena, si-a scos pastilele de inima, simtindu-se rau, pe care insa le-a scapat langa tanar. Si asta m-a impresionat enorm: acela,nemultumit de suma primita, desi batranul i-a explicat ca era bolnav, le-a aruncat pe jos si le-a sfaramat.In urma altercatiei, care a urmat, i-a rupt acestuia si ochelarii de vedere.

M-am gandit atunci: de ce cineva, care e pe cale sa fie ajutat, ar face rau celuilalt?Nu reuseam sa inteleg.Acum, ma gandesc ca e din cauza sevrajului.Un om aflat intr-o forma severa de sevraj(care poate aparea nu doar in lipsa unor substante, ci si in lipsa unor persoane importante in viata personala, a unor conditii de viata etc) se descarca pe ceilalti.Si poate e o reactie normala, in prima faza.E ca si cum ai manca o bucata de paine, in fata unui om infometat.Cum sa mai simta cineva recunostinta, care poate a fost privat/furat(in formele cele mai grave) de ce e mai important in viata(siguranta unui camin, dragostea unui parinte, copilaria, familia, demnitatea de a fi om etc), chiar si fata de cel care vrea sa il ajute mai tarziu?Mai ales cand acesta poate are o familie, o slujba stabila, o "plasa" de siguranta, pe care celalalt nu a avut-o niciodata.