Preot bun Drobeta Turnu Severin

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Copacel

Dar preotul poate face ce nu poate nici o fiinta pe planeta asta:Invocarea Duhului Sfant.(Vezi rugaciunile preotului la spovedanie).

Una e să invoci pe Duhul, alta ca Duhul să şi vină ("vino şi Te sălăsluieşte întru noi") şi să ne curăţească,
alta ca omul să primească pe Duhul în împreună-lucrare întru cercetarea şi vindecarea lui.
Din cunoştinţele mele despre spitale, boli, bolnavi, psihopatologie (apropos: tu ce cunoştinţe ai? Studii, practică, formare, experienţă de ambele părţi ale relaţiei terapeutice, ceva...) am toate motivele să cred că majoritatea bolnavilor mintal din categoriile nozografice majore (şi nu numai) nu au dispoziţia interioară, înainte de tratamentul cu neuroleptice, pentru smerita cugetare care le-ar deschide drumul cooperării cu Duhul Sfânt. Nici pentru alte activităţi sanogene şi sfinţitoare, cum ar fi, de pildă, lepădarea de voia proprie, ascultarea de medic şi de preot, căinţă pentru faptele săvârşite, exersarea unui nou mod de a trăi etc. Toate acestea încep să mijească abia după tratament, unul adeseori îndelungat. Abia apoi, după o stabilizare a funcţiilor psihice în registrul normalităţii, vine şi momentul prielnic pentru ca bolnavul să intre în grija preotului şi a comunităţii euharistice.
Dar dacă în experienţa ta de "viaţă" ai întâlnit mai ales nebuni, analfabeţi din zorii precambrianului şi farseuri în lăcaşurile de cult, dacă ţi s-a spălat creierul (de-ai ajuns mai întâi oaie, apoi copac) şi ai pierdut cele omeneşti, dacă confunzi biserica cu laboratorul de ocultism şi prosteală pe faţă ale coanei omidee, atunci e de înţeles. Îmi pare rău!
Ar fi bine să înţelegi că preoţii nu sunt magicieni sau vraci; iar de sunt cumva, teme-te: dacă învie Rahan, ţi-i rade pe toţi! De barbă, vreau să zic, că el aşa proceda - revezi volumele 1-75, din colecţia oricărei grădiniţe mai răsărite.

[Copacel]

Toate acestea încep să mijească abia după tratament,

Si daca bolnavul nu vrea tratament ? Ce faci ? Nu faci nimic.Toata
stiinta ta nu-l poate ajuta.Deci pana la urma tot o chestie de alegere.
Unii aleg sa urmeze tratament altii nu.Unii aleg intai sa mearga pe
calea credintei si apoi pe calea tratamentului.Altii aleg invers.
Pana la urma tot bolnavul decide.Deci nu avem de-a face duhovnic vs
angajat cu halat alb, ci cu o probleme de alegere.Adica cu liberul-arbitru
al pacientului.

In plus de unde stii ca tipul ala chiar are schizofreniei paranoida ?
Pana nu-i i se face un consult , n-ai de unde stii.Aaa dar stai , mai este
o chestie: el trebuie sa vrea acest lucru.
This after That sau invers,
care este mai omenesc ?

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dar dacă în experienţa ta de "viaţă" ai întâlnit mai ales nebuni, analfabeţi din zorii precambrianului şi farseuri în lăcaşurile de cult, dacă ţi s-a spălat creierul (de-ai ajuns mai întâi oaie, apoi copac) şi ai pierdut cele omeneşti, dacă confunzi biserica cu laboratorul de ocultism şi prosteală pe faţă ale coanei omidee, atunci e de înţeles. Îmi pare rău!
Ar fi bine să înţelegi că preoţii nu sunt magicieni sau vraci; iar de sunt cumva, teme-te: dacă învie Rahan, ţi-i rade pe toţi! De barbă, vreau să zic, că el aşa proceda - revezi volumele 1-75, din colecţia oricărei grădiniţe mai răsărite.

N-are de face ce spu tu aici, din moment ce alegerea este a pacientului.
In plus, acum observ si eu cam ce este pe la tine prin cap.Eeeee....deranj
mare.Ce alegi:
This after That ?
PS:tu stii bancul cu pacientul care se credea nebun si cu nebunul care se credea medic ?

[Ioan_Cezar]

.......:) Când ai puţin timp, revezi postarea nr. 16.
".... şi nădăjduim că nu puţini vor fi cei ce vor afla folos din ea." - zice acolo.

[Copacel]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

.......:) Când ai puţin timp, revezi postarea nr. 16.
".... şi nădăjduim că nu puţini vor fi cei ce vor afla folos din ea." - zice acolo.

Cand ai ramas fara raspunsuri, da-i cartea sa caute el =))
Un simplu "nu stiu" era suficient.

[Ioan_Cezar]

Şi totuşi, mai pune şi tu mâna pe-o carte, mai lucrează şi tu la umanizarea ta. Hai că nu-ţi pică frunza, Evă mică şi peltică!

[maria32]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Una e să invoci pe Duhul, alta ca Duhul să şi vină ("vino şi Te sălăsluieşte întru noi") şi să ne curăţească,
alta ca omul să primească pe Duhul în împreună-lucrare întru cercetarea şi vindecarea lui.
Din cunoştinţele mele despre spitale, boli, bolnavi, psihopatologie (apropos: tu ce cunoştinţe ai? Studii, practică, formare, experienţă de ambele părţi ale relaţiei terapeutice, ceva...) am toate motivele să cred că majoritatea bolnavilor mintal din categoriile nozografice majore (şi nu numai) nu au dispoziţia interioară, înainte de tratamentul cu neuroleptice, pentru smerita cugetare care le-ar deschide drumul cooperării cu Duhul Sfânt. Nici pentru alte activităţi sanogene şi sfinţitoare, cum ar fi, de pildă, lepădarea de voia proprie, ascultarea de medic şi de preot, căinţă pentru faptele săvârşite, exersarea unui nou mod de a trăi etc. Toate acestea încep să mijească abia după tratament, unul adeseori îndelungat. Abia apoi, după o stabilizare a funcţiilor psihice în registrul normalităţii, vine şi momentul prielnic pentru ca bolnavul să intre în grija preotului şi a comunităţii euharistice.
Dar dacă în experienţa ta de "viaţă" ai întâlnit mai ales nebuni, analfabeţi din zorii precambrianului şi farseuri în lăcaşurile de cult, dacă ţi s-a spălat creierul (de-ai ajuns mai întâi oaie, apoi copac) şi ai pierdut cele omeneşti, dacă confunzi biserica cu laboratorul de ocultism şi prosteală pe faţă ale coanei omidee, atunci e de înţeles. Îmi pare rău!
Ar fi bine să înţelegi că preoţii nu sunt magicieni sau vraci; iar de sunt cumva, teme-te: dacă învie Rahan, ţi-i rade pe toţi! De barbă, vreau să zic, că el aşa proceda - revezi volumele 1-75, din colecţia oricărei grădiniţe mai răsărite.

Si cu vindecarea slugii sutasului cum ramane? De ce nu mai e suficient sa ai tu, el, ea, oricare credinta iar Dumnezeu sa vindece fara ca cel bolnav sa creada in El?