Cugetari din Dharma

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Sfinteasca-se "Numele" Tau

O cerere întru deplinătate. Râvnirea la simplitate, la neamestec. Ruga pentru smerenia cea mai adâncă.
Cine o poate purta?
*
Îmi amintesc din lecturi: cum Sfântul Siluan, încercat prin retragerea Harului, s-a surprins pe sine rugîndu-se cu un fel de rânjet interior... Monahul Siluan, omul marii simplităţi, avea să se cunoască pe sine în ipostaza cea mai bicisnică cu putinţă: un râs neserios, de drac, îl seconda lăuntric la rugăciune... Îl lua peste picior pe Dumnezeu, în sufletul său, acest mare bărbat... Sau, poate, doar se dezicea, cumplit, de sine însuşi...
Şi atunci mă întreb: suntem, oare, dispuşi cu adevărat să Se sfinţească Numele Domnului în noi?
Experienţa marelui Siluan mă sperie, mărturisesc. Mă copleşeşte. Meditaţia la întâmplarea Sfântului e una din formele mele, minoră şi meschină, de deznădejde - dacă îmi e îngăduit să folosesc la propriu acest măreţ cuvânt, rezervat, îmi pare, doar marilor bărbaţi ai lui Dumnezeu.