Ce carti am mai citit....

[Marcel_Ionut]

Doamne ajuta ! vreau sa citesc carti despre oameni de alta credinta care s-au convertit la ortodoxie, ce imi recomandati? :D

[amatyyy]

Intr-o zi am avut prilejul de a-mi cumpara o carte ortodoxa dintr-un magazin bisericesc.
Atunci, nu ma puteam decide, fiindca imi atrase atentia titlul a patru carti.
Stand asa pe ganduri, m-am gandit ca doar Unicul Dumnezeu stie ce imi trebuie la moment.
M-am rugat Lui Dumnezeu sa ma ajute, sa aleg cartea de care am nevoie, sa fie spre folos duhonicesc( nu zic ca celelate nu ar fi), si doar m-am rugat si am crezut din tot sufletul meu, ca Dumnezeu o sa ma lumineze.

Cartea o am si acum, scrisa de Arhimandritul Serafim Alexeiev "Nu judeca si nu vei fi judecat. Cea mai scurta cale catre Rai".

V-o recomand cu drag, din suflet.
Am ales acesta carte fara sa ezit.

[ioan67]

Scrisa de Arsenie Monahul, calugar sarb, degustator (in tineretile sale imprastiate) al tuturor desertaciunilor... Pana i S-a facut mila Domnului de el si i-a daruit pocainta.
Omul a facut parte din alaiul nomenclaturistilor sarbi. A trait, laolalta cu odraslele marilor fruntasi ai patriei socialiste, promisiunea omului nou - acela, stim noi, mai egal decat cei cu care zicea ca este egal...

Sunt pagini extrase din Jurnalul monahului. Convorbirile lui cu Dumnezeu, scrisorile lui de dragoste catre Domnul, ajung iata sub ochii cititorilor de pretutindeni. Toata cartea e o rugaciune. Arsenie marturiseste Domnului cate a vazut, a facut, a trait... O face cu amar, in duh de iubire. Cand povesteste despre cel mai iubit prieten al sau din tinerete, pictorul Dusan "Ghera", indracitul, monahul o face parca rugindu-se Domnului sa il ierte pe "Ghera".
Mare e puterea iubirii!
Desi intelege bine ratacirile si tradarea celui pe care inima lui o iubea cel mai mult, Arsenie continua sa se roage lui Dumnezeu. Prin asta ne arata ca iubirea este participare (chiar si vinovata!) la viata aproapelui. Spre deosebire de Adam din vechime, acest nou Adam al prieteniei originare nu da vina pe cel ratacit, pe Eva inimii lui omenesti. Dimpotriva, intelegind caderea fratelui si caindu-se, in numele lui, pentru aceasta, Arsenie roaga pe Domnul sa aduca pacea in sufletul celui cazut intre spini. Implicit si in sufletul nostru!

In carte, fata in fata, insotind textul sunt puse doua serii de opere plastice si totodata doua manifestari ale unor duhuri contrarii: picturile marelui Ghera si ale altor mareti artisti (Dali, Fr. Bacon) versus icoanele noastre, umilele, ortodoxe... Doar privind fotografiile acestor picturi si cunosti dintr-odata, deosebirile duhurilor dinlauntru... Textul se ingana cu poza.

Este un text simplu si puternic despre: comunism, heroina, tradare, iubire, rock'n'roll, satanism, mantuire....

Retin un cuvant al autorului:
"Muzica la care-ti salta inima, aceea-i patria ta."

P.S. Cartea a aparut la Editura "Predania", cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului.

[GMihai]

Si ce zice despre rock'n'roll ?

[ioan67]

Autorul prezinta rock/ul asa cum l-a trait, in experientele amestecate ale acelor ani de trista amintire. Si l-a trait, ca majoritatea tinerilor, laolalta cu drogurile (desi el nu a consumat droguri majore cum ar fi heroina, a trait insa intre heroinomani), cu promiscuitatea, cu tot felul de aventuri nefericite, pe care avea mai apoi sa le regrete, sa le deplanga.
Prezinta asadar un intreg mod de viata, fara a analiza in mod special vreuna dintre componente, separat. Le evoca impreuna, intr-un intreg inspaimantator care avea sa faca numeroase victime printre tineri, in special printre artisti.

Totusi, in carte sunt si cateva aprecieri distincte referitoare la rock, asa cum era ea in anii 80 la Belgrad. Iata cateva spicuiri din text, reformulate succint:
Ei, artistii belgradeni care fondasera cateva trupe rock, traiau in primul rand o incantare aparte, intrucat erau perceputi de catre fani ca "idoli de neatins".
Printre manifestele sau lozincile acestui mod de viata erau si la ei arhicunoscutele: "Sex, droguri si rock'n'roll" sau "Sa traiesti vijelios, sa mori de tanar si sa lasi in urma un cadavru care sa arate bine".....
Pune apoi problema raportului dintre Ortodoxie si muzica rock, aratind ca belgradenii aveau doua pozitii distincte: unii credeau ca pot lega muzica rock de Ortodoxie, "sfintind" astfel rock-ul; altii gaseau o incompatibilitate categorica intre rock si Biserica, considerind ca Lumina nu poate fi unita cu intunericul, nici dulceata mierii cu amaraciunea otravii... In locul sfintirii rockului se ajunge in fapt numai la prihanirea si batjocorirea Ortodoxiei si a vietii mantuitoare.
Mai spune autorul ca singur si numai ritmul rockului este "nelinistitor si nimicitor". Tristetea si deznadejdea care raman dupa euforia momentului sunt cautate din nou in acelasi ritm anesteziant si asa la nesfarsit, fara iesire, lucru tipic si pentru narcomanie. Or, rugaciunea si toate lucrarile vietii crestine au ca rod tocmai inversul acestor stari, adica linistirea/pacea sufleteasca.
Ca alternativa, autorul propune apropierea tinerilor de artele duhovnicesti, purtatoare ale valorilor vesnice, netrecatoare (iconografia, cantarea psaltica, poezia-rugaciune).

In prefata gasim si o interesanta remarca privind implicarea politicului in afacerea rockului.
"Rockul autohton a fost acceptat de puterea comunista ca sa canalizeze convenabil revolta tineretului, care astfel, din interiorul sistemului, putea fi mai usor de controlat." Dar in fapt a ramas "doar jucarea rolului de revolta, adica o forma goala, lipsita de orice continut".
Rockul a devenit, dintr-un gen de muzica (curent muzical, revolta tinereasca, mod de distractie), ideologie. Propunind un nou mod de viata si o noua conceptie asupra vietii, rockul a produs multor oameni o ruptura fata de morala traditonala, propunind o viata fara responsabilitati fata de casatorie/familie, o viata plina de usuratate care avea sa erodeze grav persoana - si toate acestea sub stindardul castigarii unui sens existential superior...

O parte buna, insa, trebuie amintita: autorul crede ca lucrul valoros cultivat in lumea rockului, pana la a ajunge o ideologie dezumanizanta, este nemultumirea tinerilor in fata raspunsurilor superficiale pe care lumea le da celor mai importante intrebari despre viata, despre sens/rost si alte dileme ale omului dornic sa isi traiasca viata intru implinire. Dar lesne s-a constatat ca adevaratul raspuns la aceste nazuinte onorabile ale rockerilor "sinceri" nu il poate da rock'n'rollul ci doar "gasirea unei asezari duhovnicesti si a unei comuniuni de dragoste".

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Doamne ajuta ! vreau sa citesc carti despre oameni de alta credinta care s-au convertit la ortodoxie, ce imi recomandati? :D

Caută "Jurnalul fericirii".

[Bucuriepedrum]

Anul acesta am citit "Despre nesfinţii sfinţi şi alte povestiri", mi-a plăcut enorm, o recomand. De vreo lună am început "Sf. Serafim de Sarov, o biografie spirituală", dar m-am ocupat mai mult de beletristică.
Astăzi citesc "Mă numesc Roşu" de Pamuk şi "Calitatea luminii" de Mircea Pricăjan.

[Marcel_Ionut]

Daca nu e prea mare deranjul, ce parere aveti despre urmatoarele carti : Camasa lui Hristos, Ben Hur si Quo Vadis?

[forever...]

Dragi forumişti, bine v-am regăsit!

Deşi se pare că sunt din ce în ce mai puţini "veterani" ai forumului :-)

Am citit recent "Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos" a părintelui Ioachim Parr, monah la New York. Cartea, în două volume, este o colecţie de convorbiri duhovniceşti purtate în principal la mănăstiri din Rusia. Lait-motivul cărţii este acela că suntem stăpâniţi de iubirea de noi înşine, care ne împiedică de la îndeplinirii celor două porunci, de a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul nostru, din toată inima noastră şi din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Din cauza iubirii de noi înşine ni se par grele fie viaţa în mănăstire, fie diversele noastre îndatoriri.

Am mai citit "Tâlcuire la Sfântul Maxim Mărturisitorul - Capete despre dragoste" de arhimandritul Emilianos Simonopetritul şi am prins gustul scrierilor sale (am început acum şi "Despre rugăciune - Tâlcuire la Avva Evagrie").

Dar unul din sfaturile pe care l-am regăsit în lecturile recente este acela că este important să ajungem să trăim cărţile duhovniceşti pe care le citim. În Pateric, mi se pare, se povesteşte că ucenicii din trecut mergeau la părintele lor duhovnicesc rar, dar aveau grijă să împlinească cuvântul pe care îl primeau de la acesta. Eu una merg des la părintele duhovnic, dar...

[Iorest]

În prealabil postat de forever...

Dragi forumişti, bine v-am regăsit!

Deşi se pare că sunt din ce în ce mai puţini "veterani" ai forumului :-)

Am citit recent "Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos" a părintelui Ioachim Parr, monah la New York. Cartea, în două volume, este o colecţie de convorbiri duhovniceşti purtate în principal la mănăstiri din Rusia. Lait-motivul cărţii este acela că suntem stăpâniţi de iubirea de noi înşine, care ne împiedică de la îndeplinirii celor două porunci, de a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul nostru, din toată inima noastră şi din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Din cauza iubirii de noi înşine ni se par grele fie viaţa în mănăstire, fie diversele noastre îndatoriri.
.

Hmm, am vreo 4 volume de Joachim Parr în casă și totuși cea mai bună carte a lui mi s-a părut „Când cei doi devin una”.

Problema la cărțile lui e că nu știi ce e exagerare, ce e pură fabulație în istorisirile sale, personal nu aș mai da bani încă o dată pe traducerile sale, după ce am văzut că e și contestat de către foști membri din parohia lui pe motiv că și-ar fi falsificat o parte din biografie, iar Patriarhia Moscovei l-a oprit de la slujire de acum 2 ani pe motive disciplinare.

Cred că ajunge să citești un singur volum de-al lui și e ca și cum ai citit totul din gama „convorbiri pe tărâm străin”, ideile sunt repetitive, mai degrabă publicarea cărților sale face parte din graba concurențială de a tipări în exclusivitate cărți traduse de afară fără o verificare.

În afară de volumul Când cei doi devin una, după ce am citit Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos vol.1 și 2 și Convorbiri pe pământ rusesc, nu aș recomanda și nici măcar nu aș da în dar nicio altă carte din gama Joachim Parr.