Homosexuali convertiti

[Mihnea Dragomir]

Henry Gheon tine un jurnal, in care noteaza, la data de 24 decembrie 1915, ziua confesiunii sale generale si a actului de pocainta:


"Dumnezeule al meu, am fost luxurios dincolo de orice limita; nu am intemeiat un camin si nu am stiut sa indrum dorintele mele pe calea permisa a casatoriei. O fatalitate a naturii in spatele careia, totusi, nu pretind stergerea raspunderii mele personale m-a indepartat mereu de femei si m-a purtat, ma poarta inca, irevocabil, spre tineri. Doamne, dintre toate pacatele, acesta este cel mai grav, cel mai frecvent, cel mai spontan. Nu e vorba ca de fiecare data actul necurat a urmat gandul, ci e vorba ca gandul este constant si am trait zilnic in dorinta impura".

In acel ajun al Craciunului ia hotararea dee a-si schimba viata, hotarare necesara pentru a putea primi iertarea lui Dumnezeu: "Voi duce, de acum incolo, viata unui frate laic, care zambeste lumii fara a se murdari".

Gheon duce o adevarata lupta, despre care jurnalul sa intim da marturie. Iata ce noteaza dupa doua zile:

"Incep sa stiu sa imi intorc privirea. (...) De-abia o privire nu foarte apasata asupra cuiva al carui chip ma bulverseaza si alung deindata gandul rau. Dar cand voi avea ochii purificati si despartiti de senzualitatea carnii mele ?"

Notatiile se succed zi dupa zi. Uneori, victorioase, cand Ghéon a stiut sa invinga dorintele patimase, dar aproape disperate cand ochii sai l-au tradat, intarziind spre cineva cu gand necurat. Rapid, victoriile se indesesc, iar infrangerile se raresc in lupta cu necuratia gandului.

Gheon isi face publica convertirea prin eseul autobiografic "Omul nascut din razboi". Dar, in mod ciudat, toate aceste aspecte ale luptei interioare zilnice cu propriile ganduri si priviri necurate sunt eliminate din eseu, pesemne ca sa nu scandalizeze un public pudibond.

André Gide incaseaza greu lovitura convertirii prietenului sau. Pe vremuri, tatonase si el ideea convertirii, dar acum nu putea ierta ca "acesti catolici" i-au "rapit tovarasul de placeri".

Dupa razboi, decorat cu crucea de onoare pentru activitatea sa eroica de medic militar, facut membru al Legiunii de Onoare, Gheon va scrie peste o suta de piese de teatru. Teatrul sau este explicit catolic, motiv pentru care nu are prea mare trecere intr-o Franta farmazona. Dar are un imens succes de public. In 1931 presedintele Republicii vine sa asiste la una dintre piese, iar in 1938, la Quebec, piesa "Jocul Sfantului Laurentiu" este privita de 200 000 de spectatori. Teatrul sau este o expresie a bucuriei de a trai, este un amestec de burlesc si mistic, asa cum nu se mai crease din Evul Mediu.

In 1921, medicul si scriitorul Henry Gheon devine tertiar dominican (calugar in lume), luand numele de "fratele Petru Dominic": era prenumele lui Dupuoey, cel care isi oferise moartea convertirii lui. Peste ani, in 13 iunie 1944, intr-o Franta preocupata de actualitatea eliberarii, vestea mortii servului lui Dumnezeu, Henry Gheon, va trece aproape neobservata. Va fi inmormantat in Cavoul Fratilor Dominicani din Cimitirul Montparnasse.

In testamentul sau, Gheon scrie despre homosexuali:
"Gandul meu se indreapta spre acesti frati nefericiti, pe care societatea ii alunga si care, prin reprobarea ipocrita a oamenilor, se afunda inca si mai mult in pacatul lor. Trebuie ca ei sa stie ca exista un recurs, ca exista o societate din care niciun pacatos, niciun paria al carnii nu este exclus: este societatea Bisericii".

[Ioan_Cezar]

Boemă
- fantezie -

Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
Şi chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, şi-ţi eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!

Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
Dar înşiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi foşneau pe cer, încântătoare.

Le ascultam, pe margine de drum şezând,
În serile acelea de septemvre, când
Simţeam pe frunte roua – vin ameţitor,

Şi când, rimând prin întunericul fantastic,
Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!

*

Ars Poetica

Ci numai muzica s-o desmierzi.
Precumpănească, deci, vers impar,
Mai vag în aer, fără habar,
Uşure ce-i, tot uşor îl pierzi.

Nu te-avânta cuvântul să-l alegi
De nu ţi-e arma puţin dispreţ:
Cântul de-i tern e cel mai de preţ;
Precisu-i nepresis: privilegi.

Priviri ascunse după-un voal,
Ziua ce tremură-n amiezi,
Stelele limpezi care le vezi
În cerul serii, autumnal!

Că numai Nuanţa e de folos.
Iată Culoarea. Nu – nicidecum!
Singură Nuanţa, mai ştie-acum
De vis să lege vis sfiicios!

Fugi dar de crima ce-o Poantă e,
Spiritul crud şi Râsul impur,
Lacrimi smulg ele şi din Azur,
Astă fiertură de be-he-he!

Ia elocinţa, strânge-o de gât!
N-ar strica – tot eşti în formă azi–
Rima în ape cuminţi s-o scalzi,
Că nu-şi face iar de cap – dar cât?!

De-atâta Rimă, zău că mi-e silă!
Ce copil surd sau care nebun
Ne-a dat veriga asta drept bun,
Vădit fier vechi de-o freci cu-o pilă?!

Ci numai muzică, tot mereu!
Stihul tău fie-acel zburător
Ce-şi ia avânt din cei ce mor
Spre noi iubiri, spre-un nou empireu.

Versul tău fie o aventură,
Vântului soră-n zori şi-n perind,
Mentă şi cimbru, câmp înflorind…
Să ştii că restu-i literatură!

[Dalian]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Henry Gheon devine tertiar dominican

Pai ori s-a convertit ori a cazut din lac in put, la ereticii papistasi?

În prealabil postat de Dalian

Pai ori s-a convertit ori a cazut din lac in put, la ereticii papistasi?

:)))

In loc sa apreciezi ca omul a facut un efort, tu tot il imupusti.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Dalian

Pai ori s-a convertit ori a cazut din lac in put, la ereticii papistasi?

Nu-i exclus ca tocmai unele fapte ale dreptmăritorilor să-i împingă ori să-i menţină pe unii dintre semeni în boală, păcat, schismă, erezie. Iar faptele unor samarineni să îi întoarcă din necazuri foarte mari.
Unii oameni sunt foarte sensibili, gingaşi, vulnerabili emoţional în ciuda unei platoşe de apărare care îi arată impecabili, puri sau chiar duri, la o adică....
Puţină atenţie, frate.... O informaţie nu-i totuna cu mesajul. Poate că uneori, într-o formă camuflată (cât să treacă de spinii răutăţii, superficialităţii, prostiei şi nebuniei noastre), cineva cere (şi oferă la schimb un alt fel de) ajutor.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Nu-i exclus ca tocmai unele fapte ale dreptmăritorilor să-i împingă ori să-i menţină pe unii dintre semeni în boală, păcat, schismă, erezie.

Cu siguranţă. :)

[Ioan_Cezar]

Singură Nuanţa, mai ştie-acum
De vis să lege vis sfiicios!
zice niţel mai sus Verlaine...