Postul la musulmani

[tabitha]

Dar cu postul la musulmani cum rămâne? cum n-avem un musulman printre noi care să ne explice, am cules câteva informatii de pe wikipedia.

The predominant practice during Ramadan is fasting from dawn to sunset. The pre-dawn meal before the fast is called the suhur, while the meal at sunset that breaks the fast is the iftar. Considering the high diversity of the global Muslim population, it is impossible to describe typical suhur or iftar meals.

Muslims also engage in increased prayer and charity during Ramadan. Ramadan is also a month where Muslims try to practice increased self-discipline. This is motivated by the Hadith, especially in Al-Bukhari and Muslim, that "When Ramadan arrives, the gates of Paradise are opened and the gates of hell are locked up and devils are put in chains."

Ramadan of the poor people (1938) :

[Yasmina]

În prealabil postat de tabitha

Dar cu postul la musulmani cum rămâne? cum n-avem un musulman printre noi care să ne explice, am cules câteva informatii de pe wikipedia.

The predominant practice during Ramadan is fasting from dawn to sunset. The pre-dawn meal before the fast is called the suhur, while the meal at sunset that breaks the fast is the iftar. Considering the high diversity of the global Muslim population, it is impossible to describe typical suhur or iftar meals.

Muslims also engage in increased prayer and charity during Ramadan. Ramadan is also a month where Muslims try to practice increased self-discipline. This is motivated by the Hadith, especially in Al-Bukhari and Muslim, that "When Ramadan arrives, the gates of Paradise are opened and the gates of hell are locked up and devils are put in chains."

Ramadan of the poor people (1938) :

Mda,chestii elementare pe care le stim si noi din teorie.
Dar Hartford intreba daca cunosatem musulmani si daca si noua ni se pare ca se falesc cu postul lor!
Deci cam asta este tema topicului.

Hardfort a intalnit musulmani care se mandresc/falesc si la fel am intalnit si eu.
Daca mai sunt si alti useri care au intalnit musulmani prin Romania sa comenteze si ei ce opinie si-au facut despre ei.

[tabitha]

Da, să vedem ce useri se mai găsesc interesati de subiect -
preferabil din cei animati de ură pentru musulmani, într-o autentică trăire crestină !

[Yasmina]

În prealabil postat de tabitha

Da, să vedem ce useri se mai găsesc interesati de subiect -
preferabil din cei animati de ură pentru musulmani, într-o autentică trăire crestină !

Mai dar chiar o tii una si buna!
Ma si mir ce-i cu obsesia asta pt musulmani...
Nu te uiti in jurul tau? sau ai ochelari roz?
Spirit crestin sau nu,eu nu coalizez cu oamenii rai niciodata,nici nu-I inghit.

Asta este,eu o sa-mi iau plata mea dar nu ma mai judeca pt opinia mea ca-s statornica in opinii!

[Corinusha]

eu cunosc o familie de musulmaini, imi sunt chiar vecini. Oameni foarte de treaba cu care ma intalnesc aproape zilnic prin jurul blocului sau prin parc. Dar pan sa-i intreb ceva, nici macar nu au pomenit de ramadan sau ceva, iar pe copiii lor nu ii obliga sa tina ramadanul, decat daca vor ei, si cat timp pot si vor.

In jurul meu sunt si alti musulmani, dar inca nu a auzit nici unul sa se mandreasca ca tin ramadanul sau sa fac caz din asta.
Cumnata mea are prieteni musulmani (ea a lucrat in ungaria o vreme, unde i-a si cunoscut pe oameni), dar la fel, nu faceau mare caz din asta.

Unii fac caz, altii nu; ca si crestinii si postitul, de altfel; nu sunt toti la fel; unii se dau mari, se falesc, altii nu.

Yasmina, nu toti sunt teroristi, nu toti bombardeaza, nu toti se sinucid, nu toti ucid crestini, nu toti sunt la fel. Ca vezi in media doar cazurile nasoale si foarte grave e alta problema, dar nu sunt toti asa. Nu judeca un intreg popor, o intreaga religie, pe baza unor exemple negtive.

[sophia]

Cunosc si eu musulmani, dar nu i-am auzit/vazut cu postul.
Sunt si la ei mai habotnici si mai putin practicanti. Nu sunt toti la fel.
Pe unii nu-i stii ce religie au decat daca afli din ce tara vina.
Nu poarta nici basmale nici nimic.
Vad aici de toate felurile si infasurati (unele femei in negru si pana la nas) si copile de scoala cu basmale si imbracate etans si altii mai liberali.
Am vazut si preoti de-al lor cu imbracamintea speciala. Sunt de diverse feluri.
Sunt si oameni mai amarati si foarte bogati.
Fel si fel, ca si la la noi sau la alte credinte.

Da, stiam si eu ce scrie in articolul pus de Mirela.
Stiu ca ei fac milostenie in timpul Ramadanului. Sotul meu a a primit bunatati de la un coleg. Ce sarailie buna!

Intr-un an am serbat undeva la un curs putin sarbatorile de iarna cu traditiile noastre: dulciuri specifice, cantari, povestiri. Colegi de alte credinte au participat si ei lucru care m-a impresionat profund. Au adus si ei de acasa preparate de-ale lor si au servit. A fost o atmosfera deosebita. N-am sa uit.

[stefan florin]

În prealabil postat de tabitha

Da, să vedem ce useri se mai găsesc interesati de subiect -
preferabil din cei animati de ură pentru musulmani, într-o autentică trăire crestină !

sa traiesti intr-o tara musulmana si apoi sa vezi traire...

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Cu Ioan_Cezar am doar problema ca noi intelegem credinta pe de o parte cam la fel, pe de alta parte undeva drumurile se bifurca si unul cade intr-o extrema.

Da' de unde!! "Cat sunt de departe cerurile de pamant..."
Asa cum se vede de la mine, cea mai mare diferenta dintre cum intelegi tu credinta si cum o intelege Ioan Cezar, e ca tu nu (prea) vezi diferenta.

In veacul veacului, nu mi l-as putea inchipui pe Ioan Cezar punand acest gen de intrebare ca si cea de mai jos pusa de tine. Pe mine m-a dat gata. Mare mister cum ai ajuns la asemenea concluzie!!! Imi explica si mie cineva cum se alcatuieste in mintea cuiva asemenea inteles total opus? (eventual pe alt topic)

În prealabil postat de sophia

Mi se pare foarte curios si am mai intalnit ideea si pe alte fire de discutie, la alte persoane.
De ce unii oameni vad in Pasti si Postul Pastilor bucurie, iar in Craciun si Postul Craciunului nu. De ce nu avem voie sa ne bucuram de Carciun?
Craciunul este pentru mine bucuria suprema, pentru ca este sarbatoarea Nasterii Domnului. Atunci vine la noi (in lume) Fiul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa ne bucuram, oare pentru asta?
Nu ma refer acum la aspectul comercial, sau pomul impobodobit sau caoduri. O.K. si alea fac parte din bucuria omului. Dar ma refer la bucuria cu care asteptam si serbam aceasta sarbatoare. Colinde, anuntatul sarbatorii la portile oamenilor, pregatitul caselor si a bucatelor.
De ce nu avem voie sa ne bucuram de Craciun?

Care oameni zic asta? Or fi fost trolli.
In viata mea n-am auzit asa intelegere distorsionata. Cum sa pui asemenea intrebare, Sophia? Si de-ar fi vrut sa-si bata cineva joc de tine spunandu-ti ca e interzis sa te bucuri de Craciun, n-ar fi trebuit s-o iei de buna.

Pai, care-i mesajul Nasterii Domnului?
Ai citit vreodata Evanghelia? Spui ca e sarbatoarea suprema pt. tine si totusi pui intrebarea asta?
"Si îngerul le-a zis pastorilor: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor".

N-am auzit predica sau pastorala de Craciun care sa nu ne indemne la bucurie ca ni S-a nascut Dumnezeu-Omul care sa ne scoata din iadul in care zacem morti sufleteste! N-am auzit urare de Craciun, care sa nu transmita bucurie, pace si liniste..
Nu mai vorbesc de versurile colindelor si de cantarile liturgice ale slujbelor:
"Astazi S-a nascut Hristos...laudati si cantati si va bucurati (bis)!"

"...steaua sus rasare...care bucurie si la voi sa fie, de la tinerete pan' la batranete.."

Sa-mi dai si mie linkul catre acele "fire" ca-s tare curioasa cum de-ai inteles tu din spusele altora ca ar fi interzia bucuria de Craciun.


..nici nu mi-l inchipui pe Ioan Cezar facand asemenea afirmatie

În prealabil postat de sophia

Marturisesc: eu inca nu am gasit legatura intre asceza si credinta.

No comment. Ca au comentat alti forumisti magistral pe marginea subiectului, de multe ori.

Si inca ceva care arata cat de diferita e abordarea ta fata de a lui ( ca sa ma rezum doar la acest topic).

Uite ce subtilitati zice el...

În prealabil postat de Ioan_Cezar

.....:) Tocmai pentru că nu cunosc/înţeleg omul / oamenii, am ales psihologia. Credeam că mă va ajuta, cumva, să cunosc... Azi îmi dau seama că eram atât de tânăr, de naiv...:)
Pe măsură ce s-au scurs anii şi m-au încărunţit alegerile şi consecinţele lor,
s-a întâmplat taman invers: azi nu mai înţeleg şi nu mai cunosc aproape nimic din/despre "om". A început să mi se pară tot mai mult că omul este o taină - mare, necuprinsă taină. (Mă amuză uneori - alteori mă întristează foarte - când văd vreo carte care oferă "cunoaşterea omului" - tratate, lecţii despre alcătuirea şi funcţionarea omului, recomandări şi, oh, sfaturi! Sfaturi de la experţi! Sfaturi de la "cunoscătorii de oameni"!)
Şi, când mi se mai întâmplă să iau în serios lucrul cu vreun om, din postura de psiholog - cum ziseşi, mă străduiesc să cultiv ori mai bine zis să sporesc taina asta, a mea şi a clientului meu. Din păcate majoritatea oamenilor vor să cunoască explicit, să se cunoască, cică... Au auzit ei că dă bine aşa, că sună înţelept etc. Cică aşa-i la psiholog: "te cunoşti pe tine însuţi". (Şi au mereu treburi "urgente" de rezolvat - simptome, conflicte etc. Şi vor mereu o rezolvare "pragmatică", "eficientă".)
Zvonuri. Treburi mărunte.
Clişee care trec de la unul la altul în maşina colectivă de multiplicat prostia şi moartea; maşină care e lumea.

Pot spune că nu mă (mai) interesează, de-o vreme, să îi cunosc pe oameni. Mă interesează tot mai mult să îi necunosc.
Iar pe mine încerc să mă uit, pentru a putea privi în altă parte... Când reuşesc să privesc acolo mă zăresc şi pe mine, ca printr-o oglindă; sunt uneori undeva, cât de cât... Nu-i prea măgulitor ce văd prin oglinda asta vie dar privitul acesta funcţionează. Aduce, chiar, bucurie uneori.
Rareori.

...si uite ce intelegi tu

În prealabil postat de sophia

Pe de o parte il inteleg pentru ca vad ca spune in toate mesajele cat este de plictisit de oameni, de pacienti, ii critica si pe ei. O fi satul..

Si chiar in toate mesajele zice asa ceva? Mai, sa fie!! Eu de ce n-am sesizat asta niciodata?! Eu il simt ca sufera pt. ei, nu ca e plictisit.
Sophia, n-am nimic cu tine, nu vreau sa te supar, dar cred sincer ca ai o problema.
Din tot ce se intampla de Craciun, a intelege nu-stiu-prin-ce-mecanisme-ale-mintii, ca unii sau altii ar fi zis ca e interzisa bucuria de Craciun dar e permisa la Pasti, si a o lua de buna, mi se pare de necrezut.

(Daca te consoleaza cu ceva, eu am mai multe. Probleme... Bine.. de alt gen.)

mii de scuze pt. offtopic

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de delia31

Eu il simt ca sufera pt. ei, nu ca e plictisit.

Simt nevoia să meditez un pic pe tema asta. Nu pentru a vorbi despre mine, ca subiect major pe aici (cum tinde să se întâmple, din vina mea, desigur), ci pentru a meşteri un pic la (pe lângă?...:) tema care e taina.
Ar merita un topic aparte, bineînţeles, dar mă folosesc de prilej ca să scriu în trecere câteva gânduri, simţăminte, ce-or fi... Poate alţii mai vrednici ca mine s-or îndura să abordeze tema asta, cândva, că-i subiect cu totul demn de cugetarea creştinească, îmi pare...

Mai întâi, aş vrea să precizez că eu asociez termenul de taină cu liman. Cu odihnă, cu pace. Cu libertate a duhului. Cu împlinire. Evident, în Hristos, în deschiderea sufletului către Duhul, în căutarea Lui, în dorirea Lui, în iubirea Lui.
Or, limanul acesta, aşa cum îl cuget, e totodată oprire şi început. E oprire a unui tip de mişcare (anume cea căzută a minţii, cea întunecoasă, cea analitică/rece/raţionalistă/obiectualistă) şi saltul (prin răpirea care încununează dorirea) în altă mişcare. Aici s-ar putea să mă lovesc de obiecţia, bine argumentată, că saltul e în nemişcare. Trec peste asta acum.
Apoi, nu îmi pot închipui taina omului ca pe o însuşire individuală. Deşi se poate manifesta ceva din ea în mod individual. Însă eu văd taina ca pe proprietate de natură/ sorginte colectivă, relaţională, în care musai apare o deşertare care aminteşte (doar atât?) de perihoreză, iubire etc.
Aici voiam să ajung!
Confuzia dintre om ca mister (însuşiri ascunse, inexplorabile, de necuprins în maniera obişnuită a mişcării minţii şi voinţei) şi taina persoanei pe care o văd ca libertate de respirare în relaţie.
Un om este o taină în măsura în care un om este bun. Categoria aceasta are sens doar în relaţie cu alt om. Taina nu îmi pare deloc un termen absolut, ci unul relativ. Realitatea însăşi a tainei este relaţională. Poate nu întâmplător Biserica este Comuniune, mai întâi, şi încă o comuniune Euharistică.
O festă uriaşă, una perenă, ţine însă ochiul minţii în zbaterea pe patul lui Procust al narcisismului. Acest nenorocit de narcisism se exprimă în valuri repetate, nesfârşite parcă şi înghite orice mişcare născută întru taină, prefăcînd-o în bazaconia misterelor de tot felul, a enigmei şi a altor surogate sterile.
A cădea din taină în enigmă şi mister constituie, pentru mine, o jalnică şi lugubră schimonosire a menirii omului.
Persoana este taină, da. De aceasta îşi dă seama omul doar în relaţie vie, curată, adumbrită de Duhul Iubirii. Cum rar şi frumos se întâmplă (depun mărturie) în unele şedinţe de consiliere şi, cu mult mai puternic şi mai înălţător în minunatele adunări/petreceri laloaltă a sufletelor în Comuniunea Euharistică.
Când un om înfloreşte în alt om, reciproc aceasta, prin receptivitate şi dăruire simultan,
când un om înfloreşte în Duhul pe măsură ce Duhul înfloreşte în om,
eu numesc asta taină. Taina persoanei.
Aşa îmi pare, să fiu iertat că am scris cum mi-a venit...:)
Doamne ajută şi tuturor plecăciune.

[sophia]

Pentru Delia:

M-am straduit sa gasesc informatiile cerute:

1. Legat de Ioan_Cezar si oamenii:

".....:) Tocmai pentru că nu cunosc/înţeleg omul / oamenii, am ales psihologia. Credeam că mă va ajuta, cumva, să cunosc... Azi îmi dau seama că eram atât de tânăr, de naiv...:)
Pe măsură ce s-au scurs anii şi m-au încărunţit alegerile şi consecinţele lor, s-a întâmplat taman invers: azi nu mai înţeleg şi nu mai cunosc aproape nimic din/despre "om". A început să mi se pară tot mai mult că omul este o taină - mare, necuprinsă taină. (Mă amuză uneori - alteori mă întristează foarte - când văd vreo carte care oferă "cunoaşterea omului" - tratate, lecţii despre alcătuirea şi funcţionarea omului, recomandări şi, oh, sfaturi! Sfaturi de la experţi! Sfaturi de la "cunoscătorii de oameni"!)
Şi, când mi se mai întâmplă să iau în serios lucrul cu vreun om, din postura de psiholog - cum ziseşi, mă străduiesc să cultiv ori mai bine zis să sporesc taina asta, a mea şi a clientului meu. Din păcate majoritatea oamenilor vor să cunoască explicit, să se cunoască, cică... Au auzit ei că dă bine aşa, că sună înţelept etc. Cică aşa-i la psiholog: "te cunoşti pe tine însuţi". (Şi au mereu treburi "urgente" de rezolvat - simptome, conflicte etc. Şi vor mereu o rezolvare "pragmatică", "eficientă".)
Zvonuri. Treburi mărunte.
Clişee care trec de la unul la altul în maşina colectivă de multiplicat prostia şi moartea; maşină care e lumea.

Pot spune că nu mă (mai) interesează, de-o vreme, să îi cunosc pe oameni. Mă interesează tot mai mult să îi necunosc.
Iar pe mine încerc să mă uit, pentru a putea privi în altă parte... Când reuşesc să privesc acolo mă zăresc şi pe mine, ca printr-o oglindă; sunt uneori undeva, cât de cât... Nu-i prea măgulitor ce văd prin oglinda asta vie dar privitul acesta funcţionează. Aduce, chiar, bucurie uneori.
Rareori."

Si am gasit in alte mesaje pe care nu le am acum. Este ceva ciudat la el cu oamenii. Il deranjeaza cumva.

Spuneam ca ne potrivim in credinta, pentru ca suntem destul de profunzi. Anumite descrieri ale lui se potrivesc cu ale mele.
Numai ca el la un moment dat cade in extrema si scoate omul, refuza sa inteleaga si sa recunoasca neputintele lui. Si nu este singurul.

Aici am eu problema mare in credinta, cand multi compara pe om cu Dumnezeu si cred ca trebuie sa aibe puterile lui si ii refuza neputintele si partea umana.

Legat de Craciun si bucuria lui:

Aici:

"3) Crăciunul este o perioadă a bucuriei. Drept este, aşa se obişnuieşte.... Pentru mine e curios că oamenii împart timpul vieţii în perioade de bucurie sau de tristeţe, aşa, la comandă externă. Ori prin mecanisme de contagiune socială.
Mă întreb ce fel de bucurie trăiesc oamenii de Crăciun.
Am văzut că sunt două tipuri de bucurie: una exterioară, un pic cam ciudăţică şi parcă hrănită din contagiune şi raţiuni exterioare (tot lumescul participă la ea, e o adevărată tehnologie a fabricării acestei bucurii externe, bine comercializate, întreţinute), cu nevoi subiacente dintre cele mai de neînţeles pentru mine şi, mărturisesc, dintre cele mai stupide şi dăunătoare pentru suflet; şi una interioară, ca rod al unui demers care se poartă în toate cele fireşti - rugăciune, slujbe, postire, meditaţie etc."

...se intelege ca nu este inteleasa aceasta sarbatoare, ca este pusa la indoiala bucuria ei.

Poate ca am spus gresit ca se interzice.

Legat de celalalt mesaj cu bucuria de Craciun.
N-am sa dau numele autorului aici. Citez doar formularea:


"Dar nu trăiţi şi tristeţea evenimentelor?

Oricum îmi pare rău că nu pot fi prezentă la slujbe, dar asta e.

Ba DA,tristetea este acolo prezenta dar oricum am lua-o ,Invierea Domnului este o poveste cu sfarsit de biruinta.
Iar simtirile duhovnicesti din aceasta saptamana sunt incomparabil mai frumoase decat cele simtite in celelalte saptamani in sanul bisericii.
Dar desigur este o parere strict personala :)"

N-am gasit mesajul initial. Cu italice cineva se refera la el si intreaba.
Apoi vine raspunsul persoanei.

Vede bucurie in Invierea Domnului si restul nu le vede asa frumoase.

Iata si raspunsul meu dat acolo:

"Nu va inteleg...
Este o saptamana trista, plangem, Il inmormantam...
Drumul pe Golgota etse pentru mine ceva cumplit...

Oh, pentru mine nasterea Pruncului este mai frumoasa..."

Delia, nu vreau sa facem aici tribunal cu parerile si sentimentele oamenilor. Trebuie sa intelegem si sa toleram pe fiecare in parte cu ceea ce simte si intelege.
Am mai spus-o si o repet. Credinta este un lucru profund si foarte, foarte greu.

Nu stiu de ce imi luati la puricat fiecare cuvant si mesaj cautand greseli si necredinta.

Revin la ideea mea:
In general cam poti sa-ti dai seama de oameni de aici de pe forum din mesajele lor.
Nu e bine sa rupem mereu omul si cuvintele lui din context si sa-l tocam la fiecare ocazie.
Si de la Ioan_Cezar ma asteptam sa aduca mai multa intelegere pe forum, el putand descifra mai usor/bine omul pe ansamblu. Asta spuneam mai sus.

Ca sa intelegi: eu citesc mesajele tale si analizez cuvintele tale. Acolo vad lucruri bune, dar si greseli sau ciudatenii. Dar nu te stiu pe tine pe ansamblu si nu stiu ce motive ai sa scrii anumite lucruri sau sa simti anumite lucruri.
Poate imi pari mai dura, sau rautacioasa. Dar e posibil sa fii de fapt alfel si sa ai anumite motive pe moment sau in general sa judeci asa, sa fii asa.

Tu l-ai cunoscut pe Ioan_Cezar si personal, sau iti place numai prin mesajele lui?

Vezi, tu faci comparatie in mesajele tale intre mine si el. Pe ce baza? Ce stii despre noi? De unde stii ca in realitate nu ai avea surprize (mari)?

Eu nu am nimic cu nici unul din voi. Imi plac unele lucruri din mesajele voastre si altele nu.

Ma tot intreb daca m-as duce la el ca psiholog. Din felul in care scrie aici...nu.
Fiecare persoana se duce la cel cu care se potriveste mai bine, care corspeunde asteptarilor si nevoilor sale.