Ce minuni vi s-au intamplat

[jerycho]

Betiv, drogangiu, blasfemitor si cred ca-mi mai scapa cateva. In urma cu aproximativ 2 ani, 2 ani si ceva...fiind in transa, aproximativ 15 minute am fost intins pe jos, in urma consumului de alcool si droguri, am avut urmatoarea traire: Se facea ca eram in mijlocul universului, si eram atotstiutor, mi se parea ca inteleg tot ce se intampla in univers, mi se parea nu mai exista nimic sa nu pot sti....m-am trezit marcat de ceea ce traisem, poate pare pueril, dar am fost marcat cateva zile despre trairea aceea. Am mai continuat o perioada, dupa aceea, sa pacatuiesc in felul acela, dupa care m-am oprit...nesperat de usor, nesperat de repede. Am fost la mormantul Sf. Parinte Arsenie Boca, m-am rugat decat sa nu-mi dezamagesc familia, sa nu o fac sa sufere din cauza mea. Sotia mi-a spus apoi ca si ea s-a rugat pentru mine, sa ma indrept, si m-am indreptat. Acum nu pot sa va spun cat de multumit ma simt, cat de impacat ma simt cu mine insumi. Pacatos mai sunt, nu va inchipuiti ca altceva, dar nu ma mai ascund de nimeni, sunt alt om. Acum nu-mi mai cumpar droguri , acum imi cumpar carti duhovnicesti, acum imi cumpar hrana pentru suflet! Sper si ma rog lui Dumnezeu, sa ma indrepte si sa-mi ierte pacatele, cele multe, pe care le-am facut cu sau fara voie, graite sau negraite!
Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

[DAE.MED]

Buna ziua,

Doresc sa va povestesc o intamplare petrecuta in viata mea in urma cu cativa ani,completand, pe scurt, cu cateva secvente din copilaria mea in care Dumnezeu m-a ajutat pe mine si pe familia mea foarte mult.

M-am nascut la 7 luni cu foarte mari probleme la nastere. Nimeni nu imi oferea nici o sansa de supravietuire, dar Dumnezeu m-a ajutat dandu-mi si mie si familie putere sa fac tratamente si sa ma insanatosesc.Totul a durat pana in jurul varstei de 6-7 ani. Parintii mei nu si-au pierdut speranta.

La varsta de 14 ani am ajuns in spital iar, in alt oras, departe de parinti, descurancandu-ma aproape singura ca nu erau posibilitati ca ei sa ma viziteze saptamanal. Am stat la pat aproape 8 luni si Dumnezeu din nou m-a ajutat.

Dupa asta am avut mari probleme cu acneea,dar m-am rugat si Dumnezeu mi-a dat puterea de a depasi problema , durerile si nesiguranta, privirile si cuvintele celor din jur si sa suport tot acel proces care m-a vindecat.

Dupa acea perioada, a mai aparut un obstacol in viata mea-dezechilibrul emotional cu care se confrunta o mare parte din adolescenti. Am uitat sa ma mai rog, chiar aveam impresia ca Dumnezeu ma iubeste si are mila si ma ajuta chiar daca il neglijez. Toate acestea pana cand m-am lovit din nou si destul de tare si m-am reintors la Domnul si m-am rugat sa ma ierte si sa ma primeasca in bratele lui si sa imi arate, sa imi ofere un semn. Eram foarte afectata.

Atunci, intr-o zi oarecare, veneam spre casa. Dar, instinctiv, m-am intors din drum pe o alta cale pe care nu prea o alegeam spre casa. In drumul meu am intalnit o persoana cu care nu prea vroiam sa stau de vorba asa ca am traversat. Am ales din nou, instinctiv, un drum ocolitor si in cale iar mi-au iesit niste persoane pe langa care nu doream sa trec si asta m-a determinat sa cotesc brusc, pe o straduta care speram ca va taia drumul. Era o straduta murdara,plina de gunoi. Trecand am fost sesizata de 2 caini foarte mari-unul alb si unul negru- care au inceput sa alerge spre mine violent,latrand si gata sa ma insface. Atunci m-am uitat in jos si am vazut o icoana cu Domnul nostru Iisus Hristos pe care am ridicat-o si am strans-o la piept si am tipat de frica! Cand am tipat si am alergat cu icoana ,cainii s-au oprit in loc!!! Nu ma mai urmareau, nu mai latrau. Se uitau la mine. ATAT!

Tremuram.

De atunci am acea icoana si cand simt nevoia o iau si cu mine. Ma simt in siguranta avand-o langa mine.

Dumnezeu ne ajuta in fiecare zi, ne ofera sansa de a mai incepe o noua zi, sanatate, putere. Dumnezeu ne ajuta prin mijloace pe care nici noi nu le realizam pe moment, ci de multe ne dam seama si cu timpil privind in urma. El ne iubeste si ne asculta, dar uneori, chiar daca nu pare, nu trebuie sa ne pierdem nadejnea, dragostea si increderea in Dumnezeu caci el are caile Lui, uneori El nefacand ceva evident pentru noi ne ajuta sa fim mai insistenti in rugaciunile noastre, de a ne pocai si mantui astfel.Cel putin asa a fost si este in cazul meu. Dupa un timp am inteles sa am incredere si sa ma bazez in caile Domnului.