Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

În prealabil postat de cristirg

De aici au apărut mai multe abateri.
De pildă:
– când susține în Cărarea Împărăției că sufletele au preexistat și s-au îmbrăcat într-un trup cu gene recesive la zămislire, afirmă origenismul;

Unde mai exact? Un citat, o pagină?

• "Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a Lui Dumnezeu." (pg. 236 Cărarea Împărăţiei - părintele Arsenie Boca)

În prealabil postat de cristirg

– tot acolo scriind că omul este determinat de destin, chiar și el genetic, susține protestantismul;

• "Viaţa o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mişcăm şi suntem. Adică Dumnezeu este izvorul, susţinătorul şi rostul sau destinul vieţii noastre. Dacă mergem aşa, potrivit acestora, avem viaţa asigurată de Dumnezeu, temelia ei; dacă nu urmăm aşa, ci încâlcim viaţa noastră în toate fărădelegile şi spurcăciunile, care îndrăcesc şi sufletul şi trupul şi o ducem aşa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu se desface din viaţa noastră." (pg. 98, Cărarea Împărăţiei )

În prealabil postat de cristirg

– în aceeași scriere susținând că Domnul că are natură teandrică (creştinismul are ca bază
dogma hristologică a naturii teandrice) se mărturisește monofizit;

O sursă, un citat?

În prealabil postat de cristirg

– în aceeași carte zicând că Mântuitorul s-a întrupat în persoană omenească își arată, poate fără să cunoască de fapt dogmele Ortodoxe, afiliația la nestorianism;

• "Iată ce mare e sfatul Sfintei Treimi: ca Unul din Treime să se facă om pentru noi şi pentru a noastră mântuire, ceea ce e totuna cu crearea firii din nou. Mântuitorul, omeneşte, a mers şi merge înaintea noastră, făcându-Se cărare de la om la Dumnezeu. Nu putem rămâne decât uimiţi de dragostea pentru înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu, personificate în Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul." (pg. 34, Cărarea Împărăţiei )

• "Dar Dumnezeu preamilostivul, din iubirea de oameni, a făcut totul din partea Sa, ca să-i întoarcă pe oameni din povârnirea pierzării într-o cale nouă, în calea mântuirii. De aceea Fiul, a doua Faţă a lui Dumnezeu, S-a făcut Om desăvârşit - afară de păcat - şi ne-a arătat Cărarea. Prin urmare, calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu însuşi ca Om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate şi dându-ne îndrăzneală. Pe cărarea mântuirii încă merg două feluri de călători, căci de-atunci... un Tovarăş nevăzut şi bun merge cu noi, cu fiecare, în toate zilele, cu fiecare rând de oameni, până la sfârşitul veacului: Dumnezeu însuşi şi cu sfinţii Săi, întovărăşind nevăzut pe oameni..." (pg. 14, Cărarea Împărăţiei )

• "Până aci se înţelege şi nu se prea înţelege drama desăvârşirii persoanei omeneşti. Şi fiindcă aceasta nu s-a prea putut înţelege, urmări şi realiza, a fost nevoie ca Dumnezeu să creeze omul a doua oară şi, prin creştinism, să-l facă în stare de această înţelegere şi realizare a desăvârşirii sale personale. Această desăvârşire urmărită şi aşteptată de Dumnezeu de la om, ni s-a revelat, ni s-a dat de model în persoana clară şi reală a lui Iisus Hristos, a Dumnezeu-Omului. De aceea El e Calea şi naturală şi supranaturală a desăvârşirii. Iisus Hristos nu avea nevoie de mântuirea Sa, dar fară pogorârea Sa, în trup de om recreat, născut afară de calea păcatului, mântuirea noastră ar fi fost cu neputinţă; ori noi eram şi suntem cei ce avem nevoie de mântuire. Deci pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu, simţită de noi ca o credinţă arzătoare de mântuire, ni s-a arătat şi ni s-a dat ca model de viaţă persoana reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El e pentru noi oamenii măsura desăvârşirii. Atât doar că modelul revelat trebuie urmat. Căci, dacă Dumnezeu a tăcut totul pentru mântuirea noastră, aceasta nu însemnează ca noi să ne dedăm lenei, pentru că a făcut Dumnezeu totul şi noi nu mai avem de făcut nimic. Dumnezeu a făcut totul din partea Sa, anume: S-a micşorat pe Sine şi S-a făcut om adevărat, întru totul asemănându-se nouă, afară de păcat, ca să ne arate cărarea cu lucrul şi cu persoana Sa. El era şi Dumnezeu adevărat, dar a mers omeneşte pe calea cea nouă. De aceea, calea mântuirii o numim calea lui Dumnezeu, pentru că, cel dintâi, El a mers pe ea."
[.....]
E bine de observat că Iisus Hristos, întrupat în om adevărat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; căci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din ceruri. Iisus a venit să se lupte cu diavolul, ca om adevărat, întrucât numai aşa ne putea împinge la toată îndrăzneala câtă trebuie; iar câştigând - ca om - o biruinţă desăvârşită asupra lui, biruinţa ne-a dat-o nouă, în dar, dar numai dacă ne luptăm şi noi ca El. Cu biruinţa Sa, Mântuitorul ne-a învăţat şi pe noi meşteşugul războirii, ne-a dat cunoştinţa şi ne-a dat şi puterea. Deci El e meşteşugul, cunoştinţa şi puterea; El e modelul de luptă, cât ţine cărarea. Mântuitorul de aceea a şi venit, ca să sfărâme lucrurile diavolului şi să surpe stăpânirea lui în care ţinea pe oameni. Astfel, când L-a ispitit, în Pustia Carantaniei, ca să facă din pietre pâini, căci flămânzise, El l-a bătut cu Scriptura, zicând: " Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu"! Dar diavolul n-a renunţat la luptă, ci L-a ispitit iarăşi cu strălucirea tuturor împărăţiilor pământului - cu slava puterii politice - zicând Domnului: "Ţie îţi voi da toată puterea şi strălucirea ei, căci mie-mi este dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă tu te vei închina mie, toată ţi-o dau Ţie". Privitor la aceste cuvinte semeţe ale ispititorului, Sf. Ciril al Ierusalimului se întreabă dacă a minţit Satana atunci, sau, silit de prezenţa lui Dumnezeu, a spus adevărul? Ci răspunzând Iisus, l-a bătut, grăind din Scripturi: "Scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai pe El unul să-L slujeşti". Când s-a văzut diavolul bătut din Scripturi a luat şi el Scriptura, căci ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui, fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, de vreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună. Aşa, îl duce pe Iisus pe aripa templului din Ierusalim, zicându-I: "Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos, căci este scris că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să Te izbeşti cu piciorul de vreo piatră". Atunci Iisus i-a tăiat scurt şi ispita aceasta, răspunzându-i: "S-a zis în lege să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!" Şi după ce sfârşi toată ispita, diavolul se duse de la El până la o vreme. Semn că a mai venit şi sub altă formă." (pg. 26-28, Cărarea Împărăţiei )

În prealabil postat de cristirg

Sfinția sa a scris în Cărarea Împărăției:
Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, într-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta îşi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale.

• "Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, intr-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta işi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale. Legile vieţii sunt legile Creatorului; păcătuieşti împotriva lor, nu scapi fără mustrarea lui Dumnezeu. Deci, nu ne mai tocmim, că Dumnezeu n-ar avea cuvânt în biologie şi că venirea lui Iisus la nuntă ar fi numai un simplu fapt divers, fără o semnificaţie neînchipuit mai largă pentru aducerea şi conducerea personală a fiecărui om ce vine în lume.

Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu.

De faptul că suntem oarecum anteriori faţă de forma noastră pământească, însuşi ne spune, învăţându-l pe Ieremia când acesta încerca să se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pământ:

Ieremia 1:
5. înainte de a te urzi în pântece... te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc printre popoare.

Suntem prin urmare de obârşie spirituală, făpturi spirituale, trimise vremelnic într-o închisoare de carne şi oase, şi împlinind un destin, între ceilalţi fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri." (Cărarea Împărăţiei, pg. 236-237)

• "Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, intr-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta işi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale. Luaţi aminte părinţilor, că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi aveţi sau vreţi să-i aveţi. Sunteţi răspunzători de ei şi de toată viaţa lor, căci cum le-aţi dat-o aşa o au! Şi copiii voştri vă vor judeca pe voi, după cum bine ştiţi şi bine plătiţi. Iar când te-or supăra fii cuminte şi nu-i blestema, ascultând pe diavolul până la sfârşit, ci dă-ţi seama că ei îţi aduc aminte de păcatele tale cele nemărturisite şi neispăşite. Roagă-te pentru ei şi roagă-te şi pentru tine – chiar când te-or blestema - să te ierte Dumnezeu (Cuvânt din 22 feb. 1942, Măn Brâncoveanu).

[Igor_Paslusnik]

Ovidiu B., tu îl ai pe părintele Arsenie Boca şi la poza de profil, e normal să-l ovaţionezi.

Tot aşa, în haine albe, specific monahale, nu? Doar umbla peste tot în haine albe. Specific Sfinţilor, nu?
Aranjat, pieptănat, îngrijit, mereu, ca un adevărat monah, următor al lui Hristos, nu?

Dar scrierile sale, din "cărarea împărăţiei", le are, în alte expresii şi părintele Cleopa, şi mai ales Sfântul Paisie Aghioritul şi Sfântul Porfirie Kavsokalivitul.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Tot aşa, în haine albe, specific monahale, nu? Doar umbla peste tot în haine albe. Specific Sfinţilor, nu?

Ţi-am mai spus că nu sunt albe, ci un gri spre alb. Dar fie cum spui tu, sunt albe. Apoi ţi-am postat şi o poză cu unul din duhovnicii săi, dar te faci că plouă şi preferi să repeţi ca o placă stricată aceleaşi idei (tu şi cristirg). Când vă pun în faţa adevărului vă faceţi că plouă, nu daţi nici un răspuns concret.

Părintele Arsenie împreună cu duhovnicul său, Părintele Stăniloaie:



În altă ordine de idei, crezi că părintele Arsenie nu a avut un îndrumător, nu facea ascultare? Cu riscul de a fi acuzat că fac comparaţii, deşi departe mi-e gândul, te invit să priveşti la poza (icoana) de la avatarul fratelui Cezar Ioan. Ce vezi tu acolo?

Apoi, poate ştia mai de dinainte ce urma să trăiască, o perioadă grea a unui monah în lume (în "alb"). În adâncul sufletului său, cu siguranţă, a rămas monah, chiar dacă a fost obligat de împrejurări să se poarte ca un mirean. Biserica, din iconomie, pentru lniştea acelor vremuri tulburi, i-a interzis să mai poarte haine călugăreşti şi să mai slujească, iar părintele a făcut ascultare. Comuniştii au făcut aceste presiuni speriaţi fiind de o eventuală revoltă ce ar putea fi pusă la cale de părintele Arsenie, acuzat fiind că ar fi de partea legionarilor. Dar nu a făcut-o, pentru că menirea lui era cu totul alta.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Aranjat, pieptănat, îngrijit, mereu, ca un adevărat monah, următor al lui Hristos, nu?

Da, mereu avea o ţinută impecabilă (mai puţin în perioada din închisoare), dar nu pentru a impresiona, cum mulţi cred.
Dar tu, ce spui, e greu să înţelegi un om care s-a străduit să trăiască mai presus de fire?

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dar scrierile sale, din "cărarea împărăţiei", le are, în alte expresii şi părintele Cleopa, şi mai ales Sfântul Paisie Aghioritul şi Sfântul Porfirie Kavsokalivitul.

Nu înţeleg ce vrei să spui. Poţi fi mai clar?

În prealabil postat de cristirg

Vă invităm să citiţi Taina lui Ilie şi Ioan, din Cuvinte Vii, să vedeţi câtă şovăială .şi neştiinţă avea sfinţia sa în legătură cu reîncarnarea, neştiind că, după Sfinţii Părinţi nici o persoană nu este alta, neştiind că şi îngerii sunt persoane şi întrebându-se, ca despre o mare taină, dacă nu cumva un înger s-a întrupat şi ca Ilie şi ca Ioan, sau aceştia s-au prefăcut în îngeri. Combate reîncarnarea hindusă la arătare, dar şovăie dacă nu cumva există o reîncarnarea şi prefacere om-înger "ortodoxă".

Vă invităm să citiţi, cu precizarea că concluzia se trage la final şi nu la mijlocul discursului:

"Reîncarnarea se referă la oameni, - şi deosebirea dintre om şi înger e o deosebire de natură, nu numai de desăvârşire -, deci oamenii, forţaţi de karma, trebuie să se renască în vieţi succesive, să-şi ispăşească, fără să ştie, vinovăţii din vieţile trecute, pânâ când, învăţând să se dezlipească de dorinţa vieţii, nu mai contractă legături care să-i reclame, prin karma, la ispăşiri. Purificarea aceasta, această "mântuire" indiană se face automat şi necesită pentru un suflet perioade de zeci de mii de ani. E o teorie a "mântuirii", dar nu e mântuirea.

Dacă doctrina aceasta ar exprima adevărul, toată iconomia mântuirii omului, descoperită nouă prin Hristos, ar fi inutilă. Mântuirea era automată. Însăşi venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost. Dar, fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema mântuirii omului, reîncarnarea - "mântuirea" automată - nu are nici o bază în Revelaţie. Mai spune ceva şi sfântul Pavel - deci tot Revelaţia -: "...", este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata"(Evrei 9,27), deci nu e rânduit să fie vieţi succesive întrerupte de moarte." (pg. 273, Cuvinte Vii)

ps: este clar că avem de a face cu comentarii răuvoitoare care nu încearcă decât să caute "greşeala" rupând idei din context şi refuzând să vadă concluzia, adevărul.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ţi-am mai spus că nu sunt albe, ci un gri spre alb. Dar fie cum spui tu, sunt albe. Apoi ţi-am postat şi o poză cu unul din duhovnicii săi, dar te faci că plouă şi preferi să repeţi ca o placă stricată aceleaşi idei (tu şi cristirg). Când vă pun în faţa adevărului vă faceţi că plouă, nu daţi nici un răspuns concret.

Părintele Arsenie împreună cu duhovnicul său, Părintele Stăniloaie

Părintele Dumitru Stăniloaie, era preot de mir. Preoţii de mir, au voie să umble şi în civil, dacă le dă binecuvântare ierarhul eparhiei de care aparţin. Şi deci în civil fiind, are voie şi în orice culoare.

Dar un monah nu are voie să umble în civil. Cu atât mai mult un ieromonah.

Care Sfânt Părinte a mai făcut aşa ceva?

Doamne fereşte...

În prealabil postat de ovidiu b.

În altă ordine de idei, crezi că părintele Arsenie nu a avut un îndrumător, nu facea ascultare? Cu riscul de a fi acuzat că fac comparaţii, deşi departe mi-e gândul, te invit să priveşti la poza (icoana) de la avatarul fratelui Cezar Ioan. Ce vezi tu acolo?

Apoi, poate ştia mai de dinainte ce urma să trăiască, o perioadă grea a unui monah în lume (în "alb"). În adâncul sufletului său, cu siguranţă, a rămas monah, chiar dacă a fost obligat de împrejurări să se poarte ca un mirean. Biserica, din iconomie, pentru lniştea acelor vremuri tulburi, i-a interzis să mai poarte haine călugăreşti şi să mai slujească, iar părintele a făcut ascultare. Comuniştii au făcut aceste presiuni speriaţi fiind de o eventuală revoltă ce ar putea fi pusă la cale de părintele Arsenie, acuzat fiind că ar fi de partea legionarilor. Dar nu a făcut-o, pentru că menirea lui era cu totul alta.

A făcut ascultare când a plecat în lume pentru atâţia ani? A abandonat monahismul. Era şi caterisit.
Ce ascultare a fost aia?
Cine i-a dat ascultarea aia?

A făcut ascultare şi când şi-a săpat chilia în munte, că doar n-a făcut de capul lui, era cu ascultare, nu?
De ce nu a stat în ea?
Sau era construită pentru legionari?

Dacă avea darul înainte-vederii, şi ştia ce îl aşteaptă, cu atât mai mult, fugea ca alţii înaintea lui, "ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului." - Evrei 11, 38.

Dar el ce-a făcut? A plecat în lume, umblând în maieu şi pantaloni scurţi. La aproape 50 de ani, după atâţia ani de monahism, şi de slujire a Sfântului Altar, ca ieromonah.
Strigător la cer...

Cine l-a obligat să plece în lume? Absolut nimeni. Era perfect conştient şi lucid pe deciziile lui.
Păi ce dragoste pentru Hristos avea el? Făţarnică?
Nu îl judec, e alegerea lui, dar să nu aibe pretenţii de sfânt.
Părintele Cleopa a stat 7 ani în păduri, ascuns de comunişti, şi nu a vrut să dea ochii nici cu legionarii, intenţionat.
De ce nu a plecat şi părintele Cleopa în lume?

Părintele Cleopa de ce nu merită să fie Sfânt?
Ba mai mult merită părintele Cleopa Ilie, să fie sfânt, nu Arsenie Boca.

Monah în suflet? Dacă eşti monah în adâncul sufletului tău, asta contează, nu? Restul neesenţial, sau cum?
Poţi să te şi căsătoreşti, nu? Contează să fi monah în adâncul sufletului tău, nu?
Poţi să-ţi cumperi şi apartament, maşină, poţi să umbli la costum şi la cravată, sau în absolut orice haine vrei, nu? (ironie)

Unde sunt voturile monahale?
Creştinii sunt învăţaţi să mărturisească pe Hristos, în privire, în gesturi, în mers, în haine, în cuvinte, în tot ce fac, zi de zi.
Cu atât mai mult, un monah.
Cu atât mai mult, un ieromonah !

Nu de proşti l-au acuzat comuniştii că era de parte legionarilor.
Nu de prost a spus părintele Dumitru Stăniloaie că Arsenie Boca era o personalitate aparte, ca şi Corneliu Zelea Codreanu.
De ce l-a comparat părintele Dumitru Stăniloaie cu Corneliu Zelea Codreanu?
De prost? Nicidecum.
Nu vezi că ne-a trimis părintele Stăniloaie, un mesaj în istoria ce va urma, să avem grijă cu Arsenie Boca?

În prealabil postat de ovidiu b.

Da, mereu avea o ţinută impecabilă (mai puţin în perioada din închisoare), dar nu pentru a impresiona, cum mulţi cred.
Dar tu, ce spui, e greu să înţelegi un om care s-a străduit să trăiască mai presus de fire?

Nu înţeleg ce vrei să spui. Poţi fi mai clar?

Un monah nu trebuie să fie atent la aspectul exterior. Asta cred că ştii deja, nu mai trebuie amintit.
Nu trebuie să fie în permanenţă cu părul aranjat, pieptănat, ferchezuit, ăla nu-i monah.
El a încetat să fie monah, cu mult înainte de a merge în lume.
Pozele de când era monah, prevesteau acel lucru, că el nu-i a lui Hristos, nu-i al Bisericii.
Ce monah pozează cu capul gol?
Toţi pozează cu camilafca pusă.
Doar el e mai special, nu?
Intenţionat, să se vadă splendoarea părului său, nu?

Ferească Dumnezeu...

Ca o ultimă întrebare:

Înafară de "Cuvinte vii" şi "Cărarea Împărăţiei", câte alte cărţi, aproximativ, ai mai citit din Sfinţii lui Hristos, frate Ovidiu B. ?

Poţi da câteva exemple de Sfinţi citiţi, cu titluri a cărţilor ?

Iertare...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu înţeleg ce vrei să spui. Poţi fi mai clar?

..:) Cum de nu înţelegi? Igor voieşte să spună (dar nu nimereşte slova ori tasta, deh) că părintele Arsenie Boca s-a aflat mereu în comuniune duhovnicească, în acelaşi duh, anume în Duhul Sfânt, cu alţi creştini dreptmăritori şi purtători de Veşnicie. Nu-i mai enumăr, s-a obosit în chip fericit fratele nostru şi i-a listat singur, sub puterea Duhului.
Ce umor are Domnul! Mă minunez mereu cum face. Tocmai când Igor credea că a rupt ţepuşa, ea l-a sângerat iarăşi...
Oare va reaşeza lentila într-o nouă poziţie, în sfârşit?
Să aşteptăm...

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Oare va reaşeza lentila într-o nouă poziţie, în sfârşit?
Să aşteptăm...

Aşteptăm degeaba. Eu spun că în poză e cu duhovnicul lui, el că de ce purtat haine "albe". Eu scriu că a fost mutat cu domiciliu forţat la Bucureşti, el că de ce nu s-a mutat prin munţi. Eu spun că a făcut ascultare de hotărârea Bisericii, el că de ce şi-a dat jos haina. Un asemenea dialog este inutil şi ca atare nu am să-i mai răspund.

[Ioan_Cezar]

Să scrii anumite lucruri în public, mai ales într-un anumit public, te poate răni mai apoi sau te poate omorî de-a binelea.
Tre să fii ori foarte prost, ori complet iresponsabil, ori ambele ori... altfel...:)
Şi iată-mă, după oarece ezitări, că dau frâu liber gândului şi, conştient de riscul asumat, meditez cu amărăciune, în leagănul forumului creştin la lumea noastră, la soarta celor care ne cunoaştem pe aici prin pustia ori poate prin jungla sau grădina (mare e, Doamne!) forumului nostru.

*

Nu ştiu cum s-a întâmplat dar am cunoscut mulţi oameni care au lucrat în sau pentru sau cu Securitatea statului Român. Am ajuns chiar să lucrez eu însumi, o zi, pentru această instituţie. Am pregătit un examen de admitere la proba psihologie, cândva. Mi s-a cerut şi am acceptat. Eram încă student (culmea, ei nu ştiau acest amănunt!!!) Iubeam pe atunci profesia de dascăl şi eram bun, se pare, de m-au sunat acasă cei de la SRI.... Amintiri (frumoase!) din tinereţile mele tulburi...
Păstrez o amintire frumoasă, repet. Oamenii aceia sunt chiar onorabili, jos pălăria! Serioşi, respectuoşi, cu limite, darnici. Îşi văd de treaba lor şi fac bine ceea ce fac. Cum o fi mai departe cu evaluarea din ţşpe puncte de vedere, asta e altă socoteală şi nu mă interesează. Eu vreau să scriu aici altceva.

*
Toţi marii noştri duhovnici şi ierarhi au colaborat şi colaborează cu Securitatea. Era şi este inevitabil. Era şi este, dealtfel, cu totul firesc. Biserica nu e în război cu Statul, ci, în bună Tradiţie Ortodoxă, după Cuvântul Domnului, e în relaţie deschisă, de convieţuire.
Unii dintre preoţi/monahi s-au supus umil, alţii au negociat cu tărie, unii au pătimit din greu, alţii s-au gudurat, lingăi. După cum a fost stofa, caracterul, duhul fiecăruia. Nu a scăpat nimeni de un taifas cu "băieţii". Nici în mânăstire nici în afara ei. Acest lucru e fapt, nu părere. Abia de aici, pornind, vin şi părerile, cum or fi...

*
Şi Părintele Arsenie Boca şi părintele Cleopa şi Părintele Arsenie Papacioc şi mulţi alţii, inclusiv patriarhii noştri, au trecut prin proba dialogului cu sau fără negociere cu Securitatea.
Minunat sugerează cum au stat lucrurile iubitul nostru Marin Preda în Delirul, Cel mai iubit..., etc. Revedeţi acolo!

*
Din relaţia cu Secu, Părinţii au avut traiectorii diferite. Într-un fel a continuat Patriarhul Iustinian Marina (în general ruşinos), într-un fel Părintele Cleopa, altfel Patriarhul Teoctist, altfel actualul nostru Păstor şi altfel Arsenie Papacioc ori Arsenie Boca.
Arsenie Boca a fost necompliant, se pare. L-au strivit. Avea acrivia lui pe care puternicii zilei nu o pricepeau. Un prooroc nu se desfiinţează pe sine în faţa unor oameni obişnuiţi, chiar de ei se cred se vor şi chiar sunt, poate, binevoitori. Arsenie a colaborat cu ei până la un punct, apoi a început martirajul, cu nesfârşite sâcâieli şi momeli, până la uciderea finală, prin tortură extremă. Ei credeau în istorie, Arsenie credea (şi era) în Hristos. Ei l-au strivit cu Istoria. El i-a iertat cu puterea Duhului Sfânt. Arsenie a ales calea cea grea, a confruntării directe, bărbăteşti, eroice. Alţii au ales o cale mai feminină, ca să zic aşa... Au răzbit şi ei, cumva, totuşi. Dar ca fetele, mă rog... Şi totuşi au biruit! Au păstrat Biserica, Tradiţia, Duhul. Ca fetiţele, ce-i drept... Dar au păstrat! Cinste lor, tot jertfă se cheamă! jertfă pentru Hristos, jertfă pentru ca noi să fim azi în aşezarea care ne oferă, încă, darurile Duhului şi mântuirea.

Să încheiem aşadar disputa penibilă în care unii se dau în vânt după Pavel ori după Apolo, după Arsenie Boca ori după Arsenie Papacioc. Cu toţii au experiat mâzga păcatului, coarnele dracilor şi Lumina Neînserată.
De suntem lucizi şi convionşi că noi înşine avem de lucru azi, aici, cu ajutorul lor, să revenim la învăţătura Bătrânilor şi a Domnului! Să luăm ce e bun de la fiecare, să ne bucurăm de nevoinţele lor rodnice, să ne silim mai degrabă spre a ne limpezi fiecare şi împreună drumul spre Împărăţie, iar nu să ne punem piedici ca fanii cluburilor sportive adverse.

Fraţilor, vă propun o clipă de bună nelinişte, un mic efort. Ce credeţi? Dacă azi s-ar întâlni sub ochii noştri, în public (să zicem în Dealul Mitropoliei): Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Părintele Stăniloae, Părintele Cleopa, Părintele Paisie Olaru, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Rafail Noica, Părintele Sofronie, Apostolul Ioan, Lazăr, Avraam, Adam şi (ca să nu fiu bănuit de discriminare) chiar şi maica noastră Eva - oare ce ar face?
Şi-ar scoate, oare, ochii?
Sau mai degrabă s-ar închina unii înaintea celorlalţi, cu semnul Sfintei Cruci, şi-ar săruta picioarele unii altora, s-ar îmbrăţişa
apoi ar începe o minunată, mare, eternă Sfântă Liturghie...
Noi de ce nu am face precum ei?
Că doară îi iubim, fraţilor şi surorilor, cum şi ei ne iubesc pe noi, nu-i aşa?........:)