|
|
|
|
|
|
|
#1
11.06.2015, 12:08:21
|
|||
|
|||
Cauze pot fi mai multe, poate nu-ti place tatal copilului si deci iti displace ideea de a avea un copil cu el iar asta se rasfrange si asupra copilului.
Poate ti-e tema ca atasandu-te de el, vei fi dezamagita la un moment dat. E normal ca unii copii sa traga mai mult la bunici pentru ca unii bunicii sunt mult mai permisivi decat parintii, ei se gandesc mai putin la copil, la educatia si caracterul lor si mai mult la ei insusi, sa castige afectiunea, nu-i intereseaza cum va fi copilul peste 10-15 ani ca deh, nu mai traiesc ei atat. Solutia e sa-ti schimbi atitudinea fata de copul, sa petreci cat mai mult timp cu el, sa-i arati si afectiune, pentru ca primind afectiunea va accepta si autoritatea, altfel nu se poate.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. 
|
|
#2
11.06.2015, 18:01:07
|
|||
|
|||
|
Buna, Florentina!Din ce ai scris reiese ca iti pasa, ca suferi pentru copilul tau.Chiar daca nu simti nevoia sa o alinti sau sa te joci cu ea, nu inseamna ca nu o iubesti.Daca ar fi asa toate astea ti-ar fi indiferente.Nu zic nici ca e bine, fetita simte ca ai o suferinta si o afecteaza.Poate ca in copilarie, parintii tai(sau macar unul dintre ei) au fost mai reci fata de tine, desi te-au iubit.Poate si ei au avut o suferinta a lor, pe care nu au putut sa o depaseasca.Poate ai avut o copilarie grea si ca sa supravietuiesti te-ai "anesteziat" afectiv.Adica te-ai impietrit sufleteste.Sau poate ai facut o depresie.Diagnosticul de cancer, in sarcina( care si asa e problematica din punct de vedere hormonal) mi se pare cumplit.Plus un sot care poate nu te intelege si injura.Cred ca majoritatea femeilor ar trece prin depresie.Nu sta asa, mergi-asa cum bine ai fost indemnata mai inainte- la un parinte duhovnic si daca poti, si la un psiholog.Iti vei reveni daca vei face ceva in sensul asta, nu e o situatie fara iesire.
|
|
#3
12.06.2015, 18:14:19
|
|||
|
|||
|
Citat:
A, ca ulterior te dezamageste, ca iubeste mai mult pe taica-su, fiindca il rasfata si nu il cearta, desi tu sti ca faci mai mlte pt el, si mai importante...te simti tradata, ti se pare ca " il cumpara" ,ca il indeparteaza de tine...si tu sti in sinea ta ca nu e spre binele lui ce ii ofera ei, ci ce ii oferi tu, ca mama, si te doare sufletul... Dar e o povara, o responsabilitate...care poate daca ai fi stiut cat va fi de grea - si nu atat din cauza copilului in sine, ci din cauza tatalui care nu va fi intelegator si te va certa si ocari pt orice prostie sau deranj face copilul.....
|
|
#4
13.06.2015, 03:00:51
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Citat:
Situatia reala, adusa de persoana care a deschis topicul sau temerile tale vizavi de relatia ta?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|
|
|
Mod hibrid