![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cine cauta mantuirea e suficient sa vada o singura data lumina Sfintei Invieri, minune care se petrece doar la rugaciunile ortodocsilor. Sigur, ca, daca suntem ortodocsi, avem o mare responsabilitate fata de credinta noastra. Treaba noastra nu e sa ne batem cu pumnii in piept, ci sa traim ortodoxia asa cum ne-au fost lasata: cu posturi intregi (neciuntite), cu rugaciuni si cu respectarea poruncilor evanghelice. O credinta in care mandria este la loc de cinste nu poate fi pe placul lui Dumnezeu. Dupa roadele ei cunoastem daca o credinta este adevarata sau nu. Sa urmarim ce fel de valori promoveaza. Daca Iisus a venit in lume bland si smerit, e clar ca smerenia ii este placuta lui Dumnezeu. Un crestin ortodox care se roaga curat are acces la fericirea vesnica si se poate convinge inca din aceasta viata ca aceasta fericire exista. Sa citim despre experienta lui Motovilov traita prin rugaciunile Sfantului Serafim de Sarov. In zilele noastre, exista Vietile Sfintilor, carti care ii ajuta pe cei care vor sa fie ajutati. Ortodoxia seduce, asadar, prin profunzimea si delicatetea ei. Mantuirea, fiind, o comoara de mare pret, nu se arunca pe toate drumurile pentru a fi calcata in picioare. Ortodoxia exte chmata sa vindece sufletele si trupurile ale tuturor celor ce cauta vindecare. Care medic alearga prin lume sa-i caute pe toti bolnavii ca sa-i vindece? Nici ortodoxia nu mantuieste pe nimeni cu forta. Nici pe cei din gradina ei, nici pe cei dinafara. Cum pot sa-l conving pe un om care uraste apa, de exemplu, sa vina la cursuri de inot? Last edited by antoniap; 10.05.2015 at 14:27:27. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Har! De ce? Ca să caute mântuirea! Pentru că Păstorul are grijă de oaia rătăcită, care nu știe să își poarte singură de grijă. Dacă știa, nu mai era nevoie de Păstor. Noi nu știam să ne rugăm. Noi nu știam să trăim. Știam doar să murim. Totul a venit de la Tatăl prin Fiul. Și rugăciunea și viața. Nu noi L-am căutat și ales pe Hristos, ci El ne-a ales pe noi. Nu noi ne rugăm Domnului, ci El ne face pe noi capabili de rugăciune. Nu omul, ci Dumnezeu e Începutul și Sfârșitul. "Ale Tale dintru ale Tale..." și "Slavă lui Dumnezeu pentru toate". Totul vine de la El, de la Părintele nostru. Chiar și atunci când avem impresia că noi am făcut ceva cât de mic. În realitate, nu putem face nimic, nici măcar să Îl căutăm. Împreună lucrarea (sinergia) de care facem caz în Biserică este și aceasta tot un dar al Domnului. El începe să pulseze în noi, de-l bineprimim, doar după ce a venit de Sus. Și vine mereu, slavă Domnului! |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
"Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh." - Cuvântul Domnului. |
|