Să nu fii o povară pentru viitoarea ta soție / viitorul tău soț !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dana.popp1988

deci eram sigura ca eu, cea mai mica dintre ei, singura ramasa necasatorita acum 3 ani , urma sa am necazuri. Si iata, mi s-a dovedit presentimentul meu.

Necazuri, da! Cand sotul este in penitenciar exact in perioada vietii cand ar fi mai mare nevoie de el, asta este un necaz. Dar nu e chiar atat de mare ca un divort. Nici ca a nu putea avea copii. Dimpotriva, Dumnezeu v-a daruit doi odata!

Deci, sus inima! Incercarea de acum va trece. Dupa 7 vaci slabe, care pot insemna 7 ani de condamnare, vin 7 vaci grase. Punand necazurile dv la picioarele Crucii, veti gasi acolo resurse sa le indurati cu rabdare si incredere. Vorbiti sotului dv despre copii, si lor despre el. Rugati-va pentru el si cereti-i sa se roage pentru dv. Cristos nu ne-ar fi cerut sa-i vizitam pe cei din temnita daca nu i-ar vizita El insusi. Il va vizita si pe sotul dv. Multi L-au cunoscut in suferita si putini L-au cunoscut in huzur. Numai cu Cristos suferinta poate capata sens, asa cum suferinta Lui a avut sens. Incercarile prin care treceti pot fi mantuitoare sau pot fi, dimpotriva, distrugatoare pentru sufletul dv. Depinde cum alegeti sa le purtati. Daca le veti purta impreuna cu Cristos, de bunul raspuns se vor bucura si copiii dv. Daca le veti purta in contra Lui, nu veti intrerupe lantul problemelor din familia dv, iar pentru sufletul dv va fi inca o ocazie ratata.

In Vinerea Mare, la Ierusalim nu a fost rastignit un singur om, ci trei. Trei cruci au fost ridicate. Dar, cata diferenta in cum s-au purtat fiecare cu crucea data lui! Unul, cel mai din dreapta, si-a acceptat crucea. Nu s-a bucurat ca a primit-o, cine s-ar bucura ? Dar nici nu s-a revoltat. Nu a respins-o, ci a acceptat-o ca fiind pentru faradelegile lui.
Al doilea om, cel din mijloc, Cel care nu avea niciun motiv sa o accepte fiindca nu facuse nici cea mai mica faradelege, incat pana si guvernatorul pagan spusese "Nu gasesc nicio vina in omul acesta" nu numai ca a acceptat-o, dar a si sarutat-o. Nici El nu s-a bucurat ca a primit-o, fiindca in seara de dinainte, cand stia ca urmeaza sa urce pe Calvar, se rugase de Tatal, de este cu putinta, sa indeparteze suferinta crucii de la El. Dar, odata primita crucea, a sarutat-o ca pe un mijloc de mantuire (a noastra, nu a Lui). Si s-a straduit sa urce muntele cu ea pe umeri, desi era batut, scuipat, batjocorit si epuizat de cel mai nedrept proces care a existat vreodata.
Al treilea om, cel mai din stanga, a hulit crucea. El nu a tras niciun fel de folos din suferinta lui, ratand o imensa si ultima ocazie, murind asa cum a trait: in stare despartita de Domnul, sursa vietii noastre.

Laudati pe Domnul!

[dana.popp1988]

Eu ii sunt sotului alaturi cu sufletul, ma rog pentru el si pentru copiii mei sa creasca alaturi de ambii parinti. In fiecare seara cand le fac rugaciunelor celor mici (cand eram langa ei ii mangaiam pe crestet, acum o spun in gand cand ma bag in pat) ma rog sa le dea Dumnezeu sanatate, noroc, intelepciune, sa-i ajute sa devina oameni buni si sa aiba grija de ei sa creasca alaturi de parintii care i-au facut.

Ma duc la sotul meu cand pot, cam o data pe luna, ii duc un pachet, ii las bani ca sa ma poata suna, vorbim zilnic la telefon cate 5 minute.

Socrii, desi stau la cateva blocuri distanta nici nu vin pe la mine. Stiu ca au o situatie materiala foarte grea, stau si cu cumnata mea si copilul ei de 15 ani, intr-un apartament la al nostru de 38 mp. Le-am spus ca nu am nevoie de nici un ban de la ei, dar macar asa sa treaca pe la noi o data pe saptamana sa vada ce fac nepotii, imi e si jena de parintii mei cand ma intreaba de ei ..., dar n-ai cu cine vorbii ... Ma rog si pentru ei, ii respect, ii sun, eu imi fac datoria, ii respect.

In rest, suntem sanatosi cu totii, ceea ce este cel mai important. Necazurile mele nu sunt cele mai grave. Mi-a dat Dumnezeu doi baieti gemeni, asa cum mi-am dorit dintotdeauna, am parintii alaturi, ma ajuta cum pot, serviciul e bun, reusesc sa ma incadrez cu banii de la o luna la alta (adevarat ca mai imi "scapa" si parintii din pensie cate un ban pt un bax de scutece sau lapte praf).

Dumnezeu ne da cat putem sa ducem. Trebuie sa ii fim recunoscatori ca suntem oameni normali, sanatosi, ca restul le trecem, mai greu sau mai usor.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Presupunand ca din punct de vedere biologic aveti dreptate (si ma intreb atunci de ce nu sunteti patriarh, sau sa scrieti carti sa fiti profesori de biologie)

Barsaumas, ecclesioscepticul declarat, patriarh?? :)))))
Asta ar fi calea logica de urmat a cuiva care are dreptate in chestiuni de Biologie? Sa fie numit patriarh? Daca tot nu scrie carti despre parameci..

Ce zici Barsaumas? La asta te-ai gandit?
:)))

[Florinvs]

In primul rand, consider ca ambii parteneri/soti trebuie sa munceasca si sa participe impreuna la intretinerea gospodariei si la treburile casnice!
Este adevarat ca datorita situatiei economice dezastroase de astazi din Romania, se poate intampla ca pentru un timp unul din soti/parteneri sa ramana fara serviciu. In acest caz, una este când omul isi cauta de munca si vrea sa munceasca dar nu gaseste repede un nou loc de munca, si cu totul alta este atunci când persoana respectiva nu vrea efectiv sa lucreze si prefera sa stea cu ajutorul social si eventual sa mai colinde si crasmele!

Iar atunci când se intampla ca unul din soti/parteneri sa se imbolnaveasca ori sa aiba greutati sau necazuri mari, celalalt sot/partener trebuie sa i fie alatuturi neconditionat si indiferent cat de mari ar fi aceste greutati sau necazuri, deoarece atunci când iubesti pe cineva cu adevarat, esti alaturi de persoana respectiva si la bine si la greu! In acest sens, un bun exemplul este al colegei de forum Dana.Popp1988.

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Imi pare rau !
Nici nu mai luati in considerare comentariul meu de mai sus,am crezut initial ca sotul dvs a fost arestat in urma creditelor neplatite.
Cu Dumnezeu inainte,ce sa faceti ???

N-am auzit pe nimeni inca sa faca puscarie pentru credite neplatite....poate pt impozite, datorii la stat...dar nici macar, repet, inca, dar nu e timpul trecut ...
Cica vor ai nostri sa dea acum o lege ca pers fizice autorizate (pfa) sa plateasca impozite ( si asigurari) la salariul mediu pe economie pe ultimii 5 ani...( indiferent ca au castigat sau nu atatia bani )... pana acum se platea impozit doar la venitul pe care il declarai, iar Cas era fix, in fctie tot de venitul realizat. Nu-i vrba ca si pe asta a trebuit sa-l platim retroactiv pe cativa ani in urma, si cu penalizari, ca n-am stiut de la inceput ca tb platit ...
( probabil au gandit oamenii ca daca ai declarat venit x lei pe an, dar ti-ai luat casa si masina...e ceva putred la mijloc, ia hai sa le confiscam noi daca nu platesc...si uite asa trebuie persoanele susceptibile sa isi instraineze ( doneze) posesiunile rudelor, eventual, cei casatoriti sa divorteze si sa le lase sotiilor, iar cei care nu s-au casatorit inca sa nu se mai casatoreasca, ca sa nu se puna sechestru si pe bunurile sotiei ....)

[sophia]

În prealabil postat de delia31

Barsaumas, ecclesioscepticul declarat, patriarh?? :)))))
Asta ar fi calea logica de urmat a cuiva care are dreptate in chestiuni de Biologie? Sa fie numit patriarh? Daca tot nu scrie carti despre parameci..

Ce zici Barsaumas? La asta te-ai gandit?
:)))

Ma refeream si la oaie-cugetatoare, la titlul de patriarh. Cand vezi cum le stie pe toate in materie de credinta si ce de sus ne priveste, asta mi-a venit in minte.

Eu raman la parerea mea ca ne lipseste smerenia si intelepciunea. Dar cine suntem noi? Niste muritori amarati...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Ma refeream si la oaie-cugetatoare, la titlul de patriarh.

Dintre cei doi, eu voi vota cu Preafericitul Adrian. Ce patriarh ar fi ! Nu conteaza ca nu este ieromonah, nici Daniel nu a fost calugar la baza.

Pentru Ovis Cogitor rezerv functia de exarh - inspector al asezamintelor calugaresti. Asa nu se mai poate, trebuie pusa un pic de ordine in manastiri si trebuie pentru asta cineva cu autoritate, care stie ce e aia o viata in duh si adevar.

Desigur, pentru asta trebuie sa fiu, mai intai, invitat in sinodul BOR. Deindata ce imi va telefona Francisc (am auzit ca da telefoane credinciosilor) voi cere sa fiu nuntiu apostolic la Bucuresti. In baza bunelor relatii ecumenice, ca nuntiu, ma astept la o invitate la sinodul BOR.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu conteaza ca nu este ieromonah, nici Daniel nu a fost calugar la baza.

Daca este vorba de Patriarhul Daniel, este calugar din 1987, l-a calugarit chiar Par. Cleopa.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Daca este vorba de Patriarhul Daniel, este calugar din 1987, l-a calugarit chiar Par. Cleopa.

Stim, stim! Iar in 1988, dupa numai un an de calugarie, este protosinghel. In 1990, la mai putin de trei ani de la tonsura, il vedem deja episcop.

Spunea cineva (Napoleon ?) ca fiecare soldat are in ranita bastonul de maresal. Iata ca si orice preot mirean, specialist in ecumenistica, are sub sutana toiagul de arhiereu.

[fallen]

Iata cum poti ajunge o povara pt ai tai, avand initial bune intentii ( cele mai) :
Esti tanar si sarguincios. Mergi la scoala, inveti, mergi la munca...stai peste program, esti pasionat, faci voluntariat, vrei sa inveti mai mulr, sa te perfectionezi....zici ca faci bine, dar, curand, pasiunea ta pentru munca "", devine contraproductiva, chiar paguboasa...precum un viciu :). Ba mai mult se pare ca-ti face si placere, daca esti dispus sa nu iei bani si sa-ti perzi timpul, ba chiar sa investesti... timp in care familia tare are nevoie de mancare, de intretinere, de utilitati....si tu le zici ce vreti de la mine, ca doar muncesc; la munca am fost aseara pana tarziu, nu la distactie...dar nu puteai, iti zic, in timpul ala,sa faci ceva productiv, sa vii cu bani acasa, daca tot iti pkace munca ??? Si chiar au dreptate, oamenii....
Si stiti unde se ajunge? In cele din urma esti nevoit sa renunti la activitatea care o faceau cu atata pasiune, sau chiar esri dezamagit de ea sau esuezi lamentabil...dandu-ti sau nu seama ca te-a dus la pierzanie ( posibil chiar s-o regreti, o vreme, cu toate ca concomitent o si urasti, si pee buna dreptate...)...si trebuie sa teaangajezi in alta, mai istovitoare si mai neplacuta, care chiar dacaar trebui sa fie mai profitabila, nefacandu-ti nici o placere, te istoveste pesre masura, si nici nu esti in stare s-o faci cum trebuie, sa-ti aduca profit maxim...ba din contra, te epuizeaza de resurse....in putina vreme ajungi o epava, nemafind in stare sa te apuci de nimic ...( bolnav, fizic si pshic, deprimat, dezamagit de tine insuti, de viata, de ceilalti, de lucririle in care credeai,, deznadajduit, etc...si iata ca-n momentul asta esti povara perfecta "" pt familia ta...asta daca nu te reneaga ...multi recurg in acest moment si la alte vicii, bautura, medicamente, pleaca de acasa, daca mai au enrgia necesra se duc sa se distreze in alte parti, cu alte personae, unde cheltuie si ultima bruma de bani/energie; daca nu se inchid in ei, se retrag in lecturi si meditatie, sau intr-o viata spirituala "" exagerata, care insanu le foloseste la nimic nici lor nici familiilor....

Acum poatr are si familia o vina pt ca are marele talent sa iti ceara imposibilul si sa te " ambitioneze", sa te impinga pana dincolo de limita posibilitatilor, pana te secatuieste de vlaga, vrand sa faca din tine unealta perfecta, anulandu-ti propria personalitate; asa ca in unele cazuri poate ajungi o povara " binemeritata", poate chiar Dumnezeu le ingaduie "" sa li se intample una ca asta, pt deosebita lor ravna ""....