Sa ne impartasim saptamanal

[AlinB]

În prealabil postat de iustin10

Daca am stii singuri cum sa avem relatia potrivita cu Dumnezeu atunci nu ar mai fi nevoie de har.
Preotul aceasta face :revarsa harul iertarii peste noi,face aceasta sarcina mult mai simpla .

Ai incercat sa fii cat mai filosofic-sublim dar cred ca ai facut niste afirmatii teologice de a caror eroare ar trebui sa-ti dai seama si singur.

Daca ar trebui sa ajung singur la cine stie ce inaltimi de constiinta ca sa ma autoezxaminez astfel incat sa fiu placut lui Dumneezeu as ramanea blocat.
Caci ce ma caiesc astazi maine fac din nou ,deci sufletul meu insumi nu e masura potrivita

La fel.

Dumnezeu simplifica enorm acest lucru ,prin harul preotesc al dezlegarii.
Reduce dialogul cu mine insumi la dialogul cu un altul ,si ce imi e greu sa imi spun mie insumi cu voce interioara, se reduce la dialogul cu cuvinte auzite ,catre un intemediar intre mine si Dumnezeu.

Daca tu nu poti, nu vrei sa-ti spui tie insuti ce problema ai, crezi ca ai sa ajungi cu problema la duhovnic?

Asa cum Hristos a spus "Luati ,mancati ...spre iertarea pacatelor !" si a redus totul la a manca cu credinta acest Trup , asa si spovedania , dialogul interior cu noi insine ,se simplifica enorm prin mutarea dialogului eu-eu intr-un dialog exterior eu-preot-Dumnezeu

Chiar nu vad unde e "simplificarea", introducand in ecuatie un element in plus.
Poate ai vrut sa zici altceva..

[Florin-Ionut]

Dacă păcatele ni s-ar ierta strict numai prin Sfintele Taine, atunci moartea ne-ar prinde în păcate pe absolut toți fără excepție. Păcatele mici rămîn păcate și ne despart de Dumnezeu. De aceea avem rugăciunea de iertare ca metodă de curățire de acele păcate care nu necesită intervenția preotului. De aceea rugăciunea trebuie să fie cît mai deasă, continuă dacă se poate... dar cine face asta mai ales în iureșul vieții cotidiene de mireni?...

Îmi pare rău, dar Canonul 9 apostolic nu se referă doar la simpla prezență pînă la otpusul de final. Apostolii, că de la ei a rămas porunca asta, insistă asupra faptului-de-a-ne-împărtăși! Are rost să mai caut explicații pentru importanța cuminecării?

Și exact, Cătălin, afurisenia e valabilă deoarece asta și înseamnă: o separare de Biserică prin neparticiparea la comuniunea cu ceilalți prin intermediul direct, fizic al Trupului Lui Hristos. Adică nu te faci părtaș, nu te îm-părtășești. Vii la slujbă, te rogi, cauți har, cauți să socializezi cu frații și surorile prezenți, dar nu prin Hristos ci așa, de suprafață. E simplu și aproape matematic, logic. Crede-mă că nu de la mine scriu toate astea. Deci citește cu atenție și pune-ți întrebări, meditează, cere sfaturi, revezi ce spun Sfinții Părinți:

CANONUL 9 apostolic (ÎMPĂRTĂŞIREA CREDINCIOŞILOR)
Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.
(66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.)

[DragosP]

Ia uite ce mare cunoscător sunt eu, nu doctore?
@Florin: părintele Cleopa zice că-s mai multe modalităţi de a ne împărtăşi.

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...iri-81189.html

[AlinB]

Ionut, se stie f. bine ca nu sunt batute in cuie canoanele, ele sunt dupa oameni si dupa vremuri.

Pe de o parte nu se mai impartasesc oamenii in fiecare saptamana dar pe de alta parte nu mai sunt canonisiti cu excomunicarea sau cu 20 ani oprire pentru pacate mult prea frecvente in randul crestinilor din ziua de azi.

In orice directie ai vrea sa impingi lucrurile, la modul general, nu poate fi decat gresit.

Tu te impartasesti saptamanal si ai observat ca asta te ajuta mai mult decat ai face-o la 40 zile? Foarte bine.
Sau o faci doar pentru ca "asa trebuie" ca e un canon si asa si pe dincolo?

Dar altii poate nu sunt vrednici nici la 40, poate nu vor sa mai fie vrednici de ata. Crezi ca de ar fi obligati sa o faca mai des le-ar fi spre folos sau poate spre paguba?

Nici impartasania deasa nu e lipsita de riscurile ei, se prea poate ca unii sa se considere in regula din cauza asta desi poate nu sunt.
Ca iertarea pacatelor care le vine prin ea, sa fie ceva "automat" care sa-i scuteasca de prea mult exercitiu al constiintei si pocaintei.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Ionut, se stie f. bine ca nu sunt batute in cuie canoanele, ele sunt dupa oameni si dupa vremi.

N-aș prea crede asta. De ce, doar au fost lăsate de Apostoli, nu de sinoade locale. Au aceeași valabilitate ca și Noul Testament.

Pe de o parte nu se mai impartasesc oamenii in fiecare saptamana dar pe de alta parte nu mai sunt canonisiti cu excomunicarea sau cu 20 ani oprire pentru pacate mult prea frecvente in randul crestinilor din ziua de azi.

Deși ar trebui ca ambele să fie practicate. Or astăzi e de ajuns ca un om oarecare (știu cazuri) ce vine la preot și se spovedește după o viață de ignoranță totală este dezlegat, a doua zi i se acordă Împărtășania și după aia iar nu mia dă pe la biserică pînă-n ziua de azi. Un astfel de necunoscut nu ar trebui dezlegat așa de ușor de anumite lucruri și nici împărtășit pînă nu demonstrează duhovnicului că a luat lucrurile în serios, nu?

In orice directie ai vrea sa impingi lucrurile, la modul general, nu poate fi decat gresit.

De aia ne arată catolicii cu degetul, că nu avem niște reguli generale clare nici măcar pentru chestiunile de importanță vitală din viața Bisericii.

Tu te impartasesti saptamanal si ai observat ca asta te ajuta mai mult decat ai face-o la 40 zile? Foarte bine.
Sau o faci doar pentru ca "asa trebuie" ca e un canon si asa si pe dincolo?

Uite că ieri nu m-am împărtășit că n-am ajuns la biserică. :) Da, de obicei o fac și nu mi-e ușor să cutez să mă apropii. Am păcatele mele, problemele mele nerezolvate, dar care nu-s de talia celor opritoare. Plus aprobarea duhovnicului, aici iar nu ține numai de noi să vrem sau să nu vrem.

Exact, așa trebuie. E la categoria lucrurilor obligatorii și logice pe care orice creștin ortodox ar trebui să le facă. Dacă socotești că e opțional, canonul 9 și toată Tradiția îți stă împotriva deciziei.

Dar altii poate nu sunt vrednici nici la 40, poate nu vor sa mai fie vrednici de ata. Crezi ca de ar fi obligati sa o faca mai des le-ar fi spre folos sau poate spre paguba?

Nimeni nu e vrednic. Și cei mai Sfinți s-au clasificat ultrapăcătoși (vezi Pavel), totuși au îndrăznit. Dar nu e vorba dacă e bine la 40 de zile sau la 3 luni, ci trebuie să comparăm ”de fiecare dată” versus mai rar de atît fără motiv temeinic.

Nici impartasania deasa nu e lipsita de riscurile ei, se prea poate ca unii sa se considere in regula din cauza asta desi poate nu sunt.
Ca iertarea pacatelor care le vine prin ea, sa fie ceva "automat" care sa-i scuteasca de prea mult exercitiu al constiintei si pocaintei.

Așa e. Sînt probleme, sînt gînduri, trebuie luate decizii. Sînt păcătos, dar îndrăznesc pentru că duhovnicul a insistat ani de zile pînă mi-am schimbat optica (înainte nu puteam concepe asemenea fapt la oricine), pentru că de aia se săvîrșește Liturghia, [și] de aia mergem acolo, pentru că da, primesc iertare pentru relele de peste săptămînă. Că e sau nu ”automată” depinde de mai mulți factori: ce fel de credință am (cred sau nu că acolo e Hristos care mă invită să mă cuminec spre iertarea păcatelor și spre viața de veci - nu spre judecată sau spre osîndă cum de drept ar fi să fie), dacă la rîndu-mi pot ierta, dacă îmi direcționez iubirea și către ceilalți șamd.

Ar mai fi și altele de scris dar mă grăbesc...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florin-Ionut

N-aș prea crede asta. De ce, doar au fost lăsate de Apostoli, nu de sinoade locale. Au aceeași valabilitate ca și Noul Testament.

Canoanele privitoare la disciplina sacramentelor, si, in general canoanele privitoare la disciplina si la liturgica au fost schimbate de Apostoli. Spre exemplu, canonul de a nu manca porc. Scrie in Noul Testament (Fapte, cap 10). Tot asa, oricare canon disciplinar sau liturgic (dar nu si hotarari dogmatice infailibile) poate fi modificat de Apostolii de azi, care sunt episcopii.

De aia ne arată catolicii cu degetul, că nu avem niște reguli generale clare nici măcar pentru chestiunile de importanță vitală din viața Bisericii.

Mai exact, catolicii (sau, cel putin, eu) arata cu degetul nu faptul ca nu sunt reguli in BOR. Sunt destule si chiar prea multe, care se bat cap in cap. Ci faptul ca nu exista un cod canonic adus la zi si de referinta pentru toti ortodocsii.

Uite că ieri nu m-am împărtășit că n-am ajuns la biserică. :)

Foarte rau. Nu exista o obligatie de a te impartasi saptamanal, in schimb exista o obligatie grava de a merge saptamanal la biserica.

Am păcatele mele, problemele mele nerezolvate, dar care nu-s de talia celor opritoare.

E delicios: pacatele mele nu-s "de talia celor opritoare", in schimb pacatele altora, dupa cum aflam din paragraful de dinainte, sunt terrrribile: asa de mari, incat preotii indraznesc cam mult impartasindu-i dupa ce i-au spovedit pe acei pacatosi. Multumesc Domnului ca nu-s ca vamesii aceia!

Ideea pe care incerc sa v-o transmit, Ionut, este ca e bine ca fiecare sa-si vada in primul rand de mantuirea sa. Cei care se socotesc vrednici sa se impartaseasca saptamanal, bravo lor! Si cei care se socotesc nevrednici, dar se spovedesc si se impartasesc macar odata intr-un an, bravo lor! Si unii, si ceilalti sa ia aminte la pilda vamesului si fariseului. Si sa fie atenti cu ei insisi: primii, sa fie atenti mai ales sa nu cada in automatism si minimizarea sacramentului, de aici la a uita Cine este cel care se ofera in impartasanie si Cine este cel care impartaseste, iar de aici la pacatul teribil al sacrilegiului. Ultimii, sa fie atenti ca, din prea multe scrupule, sa nu pateasca precum fecioarele nebune, Mirele surprinzandu-i in prea lungile perioada cand nu au ulei.

[AlinB]

Aveam un raspuns dar cred ca dl. Mihnea a raspuns mai bine decat as fi putut-o face eu:)

[iustin10]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai exact, catolicii (sau, cel putin, eu) arata cu degetul nu faptul ca nu sunt reguli in BOR. Sunt destule si chiar prea multe, care se bat cap in cap. Ci faptul ca nu exista un cod canonic adus la zi si de referinta pentru toti ortodocsii.

Nu exista o obligatie de a te impartasi saptamanal, in schimb exista o obligatie grava de a merge saptamanal la biserica.

.

Nu exista o obsesie a logicii si a ordinii,asa cum banuiesc ca exista in catolicism din postarile tale . Lucrurile se subinteleg si fara un sistem cartezian de axiome si reguli . Nu trebuie un cod unic ca sa stim ca trebuie sa ne spovedim inainte de a ne impartasi . In intreaga Biserica se stie asta , pentru ca exista mult bun simt, si har , si nimeni nu s-ar impartasi fara a se curata, odata ce si curatarea insasi este primita tot prin har. Daca ar exista o relatie de obligativitate intre spovedanie si impartasire ,atunci ar lipsi harul si libertatea .Pur si simplu harul lucreaza in Biserica prin invatatura si prin inima celor credinciosi,care stiu ce trebuie sa faca ,si cum sa se apropie de Trupul cel sfant

Cantitatea impartasaniei ,este iarasi o chestiune de natura rationalista ,cantitativa, si nu are legatura cu spiritul ortodox . Conteaza taria pocaintei care nu se exprima in cantitati si timpi . Legatura dintre credinciosi si Hristos este una de iubire , in care intruparea lui Hristos se prelungeste in euharisitie si gustarea Trupului sau de credinciosi si desavarsirea comuniunii. Numai cine ajunge la iubire de Hristos ,si la curatenie ,are sens sa se impartaseasca , caci acesta e un act de cutremurare ,nu unul de repetitie a unui ritual



.

Ideea pe care incerc sa v-o transmit, Ionut, este ca e bine ca fiecare sa-si vada in primul rand de mantuirea sa. Cei care se socotesc vrednici sa se impartaseasca saptamanal, bravo lor! Si cei care se socotesc nevrednici, dar se spovedesc si se impartasesc macar odata intr-un an, bravo lor! Si unii, si ceilalti sa ia aminte la pilda vamesului si fariseului. Si sa fie atenti cu ei insisi: primii, sa fie atenti mai ales sa nu cada in automatism si minimizarea sacramentului, de aici la a uita Cine este cel care se ofera in impartasanie si Cine este cel care impartaseste, iar de aici la pacatul teribil al sacrilegiului. Ultimii, sa fie atenti ca, din prea multe scrupule, sa nu pateasca precum fecioarele nebune, Mirele surprinzandu-i in prea lungile perioada cand nu au ulei.

qed

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Canoanele privitoare la disciplina sacramentelor, si, in general canoanele privitoare la disciplina si la liturgica au fost schimbate de Apostoli. Spre exemplu, canonul de a nu manca porc. Scrie in Noul Testament (Fapte, cap 10). Tot asa, oricare canon disciplinar sau liturgic (dar nu si hotarari dogmatice infailibile) poate fi modificat de Apostolii de azi, care sunt episcopii.

Nu cred că vreun episcop are curajul să modifice un canon apostolic de o asemenea importanță, adică nu mă interesează mîncatul cărnii de porc. Există în istorie asemenea exemple? În special vizavi de acest canon 9?

Mai exact, catolicii (sau, cel putin, eu) arata cu degetul nu faptul ca nu sunt reguli in BOR. Sunt destule si chiar prea multe, care se bat cap in cap. Ci faptul ca nu exista un cod canonic adus la zi si de referinta pentru toti ortodocsii.

Au mai zis-o și alții, prin alte țări. Starea asta e generală cred în BO.

Foarte rau. Nu exista o obligatie de a te impartasi saptamanal, in schimb exista o obligatie grava de a merge saptamanal la biserica.

Am patru motive pentru care nu am mers, vreți să vi le spun? Cu toate astea am ascultat cît mi s-a permis Liturghia în direct de la Patriarhie.

E delicios: pacatele mele nu-s "de talia celor opritoare", in schimb pacatele altora, dupa cum aflam din paragraful de dinainte, sunt terrrribile: asa de mari, incat preotii indraznesc cam mult impartasindu-i dupa ce i-au spovedit pe acei pacatosi.

Exact.

Multumesc Domnului ca nu-s ca vamesii aceia!

Nu e aceeași situație, chiar dacă pare. Nu încape comparație între acel fariseu și observația mea (care știu despre ce vorbesc spre deosebire de dv.) sau între vameș și persoana respectivă. Și nici între ideea de părere de rău versus împărtășirea automată a unui om care nici înainte, nici după aceea nu a frecventat Liturghiile, mai pe scurt nu e creștin. Și totuși a fost împărtășit pentru că s-a spovedit cică. E absolut grav că astfel de lucruri se petrec în BO.

Ideea pe care incerc sa v-o transmit, Ionut, este ca e bine ca fiecare sa-si vada in primul rand de mantuirea sa.

Nu chiar. Pentru că nu ne mîntuim singuri. Nepăsarea de ceea ce fac cei din jur e în sine un fapt inadmisibil, rău, care nu caracterizează un creștin care are ceva-ceva dragoste pentru semeni.

Cei care se socotesc vrednici sa se impartaseasca saptamanal, bravo lor! Si cei care se socotesc nevrednici, dar se spovedesc si se impartasesc macar odata intr-un an, bravo lor!

Sună a Rafail Noica, care încerca să împace cele două ”școli”. Drăguț, dar nu tocmai corect.

Si unii, si ceilalti sa ia aminte la pilda vamesului si fariseului.

Să ia aminte, da.

Si sa fie atenti cu ei insisi: primii, sa fie atenti mai ales sa nu cada in automatism si minimizarea sacramentului,

E o ispită într-adevăr acest automatism. Una nouă și periculoasă. Cît despre minimizare, de ce? Nici prin gînd nu mi-a trecut, fiindcă Împărtășirea ar trebui să devină pentru orice creștin ortodox scopul vieții lui, motivul pentru care merge la Liturghie, motivul pentru care caută să aibă o viață bine plăcută Domnului. Cît reușește și cît nu, depinde de fiecare - dar contează să încerce și să insiste mereu. Întru Hristos.

de aici la a uita Cine este cel care se ofera in impartasanie si Cine este cel care impartaseste, iar de aici la pacatul teribil al sacrilegiului.

Cel care împărtășește este și el un om ca noi, cu păcate și probleme, cu gînduri și ispite de același gen (vizavi de primirea Sfîntului Trup și Cinstitului Sînge), dar un om care are Har și o misiune ce depășește imaginația mea sau puterea mea de înțelegere cel puțin. Tot respectul pentru preoți, dar să nu exagerăm cu majusculele.

Ultimii, sa fie atenti ca, din prea multe scrupule, sa nu pateasca precum fecioarele nebune, Mirele surprinzandu-i in prea lungile perioada cand nu au ulei.

Ar mai fi fecioarele care au un ulei ce nu e de calitate, ele crezînd în sinea lor că e bine plăcut Domnului.

[iustin10]

În prealabil postat de AlinB

Chiar nu vad unde e "simplificarea", introducand in ecuatie un element in plus.
Poate ai vrut sa zici altceva..

Nu vorbesc din punct de vedere teoretic ci personal .Singur ,nu sunt in stare sa am cainta . Dar in fata unui preot ,ma inunda o rusine o groaza de mine si o durere adanca.
De asemenea ,singur nu reusesc nici sa simt iertarea. dar mijlocita de un preot o simt ca pe o recunostinta nemeritata ,emotionanta pana la lacrimi. Parca si preotul s-ar bucura de linistirea care o dobandeste cel ce s-a marturisit
Dar pe de alta parte nu inteleg ce sustii tu.
Esti impotriva tainei preotiei , a puterii de a dezlgea data de Hristos preotilor?
Ce sustii de fapt ? Ca nu e deloc necesara spovedania la preot sau ca se mai poate si in alt fel?
Esti un maestru al contrazicerii si gasirii slabiciunilor celorlalti,okei,toti suntem inferiori ,dar ce sustii tu in mod pozitiv ,lumineaza-ne ?
Ca nu e neaparat necesara spovedania in fata preotului ? Dar atunci cum ? Singur? Ai vreun ghid pentru asta ? Simplele rugaciuni de pocainta le spunem toti,eu am inteles ca la acestea te referi . Dar ne garantezi tu iertarea ? Bagi mana in foc ca vom fi iertati? Mijlocesti tu pentru noi?