Pariul lui Bill Gates

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Adica lasi lipsa de mancare asa cum este, dar le spui ca o fac pentru o cauza divina. :))

Acesta e un gând urât. Nu doar pentru că sugerează, prosteşte, că viaţa duhovnicească asumată ar fi o păcăleală ci şi pentru că, în fapt, huleşte pe Hristos, Care a trăit printre noi tocmai pentru a ne ajuta să facem diferenţa între pâinea pământului şi Pâinea Cerului.
Fie însă liniştit gândul tău, Domnul nu Se supără: e învăţat cu asta încă de la început...

*
Hrana fizică, o bucată de pâine să zicem, nu înseamnă acelaşi lucru pentru:
a) omul rupt de Dumnezeu;
b) persoana care trăieşte în Dumnezeu.
Ba încă şi pentru omul sufletesc ori trupesc, cum vrei să spui, e lesne de constatat că uneori o coajă de pâine e mai consistentă ori mai folositoare/rodnică decât un castron de sarmale. Asta e uşor de constatat de fiecare în parte.

Altfel spus, metabolismul omului nu trece doar prin stomac. Ci şi prin starea lui sufletească, prin înrâuririle lui, mai întâi.
Ca urmare, poate capătă sens situaţia celor care consumă foarte puţină hrană, uneori deloc, dar sunt plini de energie, lucrează din plin, par a fi inepuizabili. Sunt exemple vii de "perpetuum mobile"...:)

Eu cunosc oameni care mănâncă mai puţin decât un copil dar desfăşoară activităţi cât doi sau mai mulţi adulţi. Mi s-a întâmplat chiar mie, pe perioade mai lungi (săptămâni, luni) să trăiesc asemănător. La prima vedere aşa ceva e imposibil; şi totuşi n-aş da "sărăcia" aceea pe "îndestularea" mea de azi.

În concluzie, tu vrei să rezolvi problema hranei omenirii, înainte de a rezolva starea în Dumnezeu?
Cred că pui carul înaintea boilor, să mă ierţi...

Dar, omule, tu nu ai citit niciodată Evanghelia? Nu ai auzit niciodată ce a predicat Hristos? Chiar n-ai trăit nimic din Cuvântul Domnului?
Nimic, nimic? Nici măcar o ...firimitură?....