Oare in ograda cui e greseala?

Dupa ce am finalizat de platit toate creditele surorii mele eu am inceput sa nu ma mai preocup de viata surorii mele, si desi imi era destul de greu sa suport cheltuielile cu intretinerea, si ma deranja modul in care vorbeau in continuare despre mine, sau cand ma intalneam cu ei pe strada acel individ ma injura in gura mare si cand o intrebam pe sora mea daca i se pare normal, ea zicea ca nu am auzit eu bine, desi era si ea de fata cand el ma injura din senin. Eu ii salutam, si el fugea pe trotuarul celalaltul si incepea sa strige injuraturi. Mai mult de atata, chiar eu am auzit cum ii vorbeste acel baiat surorii mele - si-a uitat sora mea telefonul acasa, si cand a sunat eu am raspuns dorind sa ii spun ca sora mea nu e acasa, si si-a uitat mobilul, deci nici nu am apucat sa zic alo ca a si inceput cu o ploaie de injuraturi crezand ca e sora mea. Eu am ramas perplexa cand am auzit cum isi vorbesc. La fel odata cand am sunat-o pe sora mea sa ii spun ca o cauta bunicii si sa raspunda la telefon, l-am auzit urland in fundal si injurand ca de ce o deranjez cu telefonul. In fine, iarna trecuta am anuntat ca anul acesta eu o sa ma casatoresc. Tata a fost foarte emotionat, si bucuros cand a auzit, in schimb reactia surorii mele a fost sa zica: 'bine ca de ea te bucuri, dar la mine esti impotriva' (nu inteleg cu ce i se pare ca a fost tata impotriva cand cel care a ridicat din umeri si a zis ca nu se casatoreste a fost prietenul ei. Da, ce-i drept ca uneori tata a mai zis ca nu o vede bine cu baiatul acela, insa se gandea strict ca un parinte care isi face griji pe ce maini va ajunge copilul lui. Tata mereu cand vorbesc cu el e abatut si ingrijorat pentru sora mea. Eu, sunt mai dura un pic si i-am zis ca trebuia sa ia masuri mai demult, pentru ca acuma a scapat-o din mana, si noi am fost luati drept fraieri, i-am platit datoriile si ea se distra si ne injura cu acel baiat). Intr-o discutie referitoare la nunta mea, i-am spus ca acel individ care m-a injurat pe mine si mai ales pe tatal meu nu are ce sa caute la nunta mea. Incercand sa ma santajeze a spus ca atunci nu o sa vina nici ea, si a convins-o si pe bunica sa imi spuna ca nu o sa vina nici ei daca nu vine prietenul surorii mele. Eu am ramas ferma si le-am spus ca eu ii invit cu tot dragul si m-as bucura enorma sa fie alaturi de mine intr-o zi asa importanta, dar nimeni nu ma poate obliga sau santaja pe cine sa invit - si consider ca am motive suficiente sa nu il vreau la nunta mea pe prietenul ei. Si pentru ca jignirea sa fie completa, sora mea mi-a replicat ca mai bine se duce la nunta unei verisoare de a prietenului meu (o persoana de moralitate usoara care a avut probleme cu drogurile) decat sa vina la nunta mea.


Si ca sa va dau un exemplu de cat de departe a ajuns ura surorii mele pentru familia mea: nu mai trece deloc pe acasa, pe la tatal ei, nici de ziua lui, nici de Pasti, nici de Craciun. Ba mai mult, nici macar nu ii da un telefon sa ii zica: 'Hristos a inviat!' sau 'Craciun fericit!' sau 'La multi ani!'

Cam aceasta este povestea pe care am vrut sa o descarc undeva, sa simt ca ma eliberez. Si, desi stiu ca este lunga si plictisitoare (si Dumnezeu stie cate altele ar mai fi de povestit), sper ca cineva sa aiba rabdare sa o citeasca si sa imi dea un sfat, sau sa imi spuna unde am gresit, eu sau tatal nostru, si cum sa indreptam, pentru ca sincer ma gandesc cu groaza la ce o sa se aleaga de ea langa un barbat care o injura, care ii mananca toti banii si o indeparteaza de familia ei. Eu stiu ce scrie in Biblie: va lasa omul pe tatal si pe mama sa si va fi un singur trup cu sotia/sotul ei, dar nu cred ca scrie undeva in Biblie sa iti jignesti tatal sau sa iti lasi partenerul sa il jigneasca, si injure pe baza minciunilor pe care tu i le-ai spus.

Tata a ramas singur de 7 ani de zile, de cand mama s-a dus la ceruri si a incercat din rasputeri sa ne creasca cum stie el mai bine: nu si-a luat o alta femeie pentru ca o iubea prea mult pe mama, si ei au fost o familie exemplara pentru noi ca si copii, insa nu stiu unde s-a produs acest derapaj al surorii mele. Daca ar fi sa vorbiti cu ea, vi s-ar parea o fata normala, ba mai mult o fata extrem de credincioasa - tot timpul posteaza mesaje cu caracter religios, citate din Biblie. Dar eu i-am zis, ca nu inteleg cu ce 'fata' posteaza acele mesaje cand in secunda urmatoare isi minte familia - de la minciuni infantile pana la minciuni grave. Uneori are o capacitate atat de mare de a inventa minciuni, si de a fi convingatoare incat chiar ajungi sa o crezi ca are dreptate. Intr-un timp se ducea la biserica si punea acastiste pe care scria: 'ajutor de la Dumnezeu sa mi se stearga toate datoriile de la banci'. Nu vreau sa iau in deradere, insa mi se pare penibil sa ceri asa ceva.

Eu sper doar ca Dumnezeu sa ii lumineze mintea si sa vada care este calea cea dreapta. Iar daca acel barbat este destinul si fericirea ei, sa fie fericita cu el, dar sa nu isi jigneasca tatal care a facut atatea sacrificii pentru ea, desi a primit numai 'palme' din partea ei si a acelui barbat. Dumnezeu sa ne aiba in paza pe toti, si sa ne deschida si noua mintea si sa ne arate unde am gresit fata de sora mea.

M-am gandit sa merg la un calugur din acela batran, care are puterea sa vada lucruri si sa ne indrume sa facem cum este mai bine, dar nu stiu unde sa ma duc si nici cum sa abordez problema si sa expun situatia - poate ma indruma cineva de pe acest site.

Multumesc pentru ca m-ati 'citit' si Dumnezeu sa fie cu noi toti.

[AlinB]

Rezumatul:

O perioada lucrurile s-au mai linistit: eu si tata plateam creditele, sora mea traia linistita cu acel individ, care o instiga impotriva familiei cu fraze de genul: lasa sa iti plateasca, de-aia esti copilul lor si multe alte rautati. Insa pentru a nu mai da curs discutiilor si situatiilor tensionate, desi citeam conversatiile lor, si ma durea ca sora mea ajunsese sa zica despre noi ca nu ne mai suporta, ca isi doreste sa moara toata familia ei, am preferat sa ignor totul.

In rest, cred ca nu mai e nimic de comentat.
Epic, oricum.

Ai putea-o public intr-o fituica din aia cu "Povestea mea".
Ati putea sa faceti un ban.
Pentru a-i plati creditele sorei (mai mult sau mai putin imaginare), evident.

AlinB, permite-mi sa iti spun ca nu am inteles mesajul tau. Nu stiu cum sa il iau. L-am citit de cateva ori si simt o oarecare ironie in scrisele tale: cum adica sa facem publica povestea ca sa scoatem un ban sa ii platim creditele?! Sincer, am crezut ca primesc un sfat crestinesc, sau chiar o mustrare - nu m-ar fi deranjat, dar o ironie? Poate nu am inteles bine ce ai vrut sa spui, te rog sa imi explici.

[AlinB]

Avem un scepticism general fata de cei care vin cu povesti in finalul carora cer solutii miraculoase, rugaciuni speciale, vraji, preoti facatori de minuni si altele asemenea.

Mie povestea mi se pare neverosimila, nu din cauza "agresorului" (sora) - oameni ca ei am mai vazut, ci din cauza "victimelor" care chipurile n-ar fi gresit cu nimic (pe langa a-i plati datoriile si deci a o incuraja sa faca altele)

Nu poti totusi sa nu te miri cum din mijlocul unei familii atat de buna si smerita a iesit un produs atat de defect.

Povestea pare credibila pentru fanii revistelor de care vorbeam, dar in rest, nu prea.

AlinB, multumesc frumos pentru mesaj. Din pacate aceasta nu este o poveste inventata si chiar daca vi se pare greu sa credeti sunt multe situatii in care dintr-o familie buna si smerita (atributele le-ati concluzionat dumneavoastra) o persoana ajunge sa fie defecta (din nou este atributul ales de dumneavoastra). Imi permit sa cred ca nu ati ajuns sa cunoasteti suficiente familii cu probleme, sau ca nu ati avut rabdarea sa le studiati in profunzime, de ati ajuns la aceasta concluzie. Sau, asa cum va replica un co-forumist mai devreme: "la judecarea aproapelui, sunteti campionul forumului."

Nu intentionez sa intru in polemici cu dumenavoastra, eu doar am incercat sa imi deschid sufletul gandindu-ma ca aici pe forum o sa primesc un sfat, o indrumare sau de ce nu (!) chiar si o mustrare (lucruri pe care dumneavoastra le-ati catalogat ca fiind miracole), in niciun caz ironii si scepticism. Recunosc ca sunt profund dezamagita de astfel de abordari, si de faptul ca tocmai aici pe un forum ortodox unde lumea vine sa caute alinare, exista astfel de utilizatori care prin fraze spuse cu dublu inteles te infrunta si deschid conflicte intre utilizatori. Si poate sunt naiva, insa ma indoiesc ca sunt persoane care inventeaza astfel de povesti ca sa le scrie pe forumuri ortodoxe. La ce bun?!

Sa va dea Dumnezeu sa traiti intr-o lumea minunata cu o familie perfecta din care nu are cum sa iasa niciun om cu defecte. Iar mie, poate se va gasi cineva care sa citeasca rabdator ceea ce am scris si imi va raspunde fara sa ma considere din start ca fiind o persoana care inventeaza povesti.

O seara binecuvantata!

[AlinB]

Hai sa fim seriosi, ajutor de acest gen si aceasta natura nu se cauta pe Internet.

Daca de un preot aveati nevoie, mergeati mai intai la biserica.

Restul intrebarilor sunt de-a dreptul retorice si chiar hilare pe undeva.

În prealabil postat de AlinB

Hai sa fim seriosi, ajutor de acest gen si aceasta natura nu se cauta pe Internet.

Daca de un preot aveati nevoie, mergeati mai intai la biserica.

Restul intrebarilor sunt de-a dreptul retorice si chiar hilare pe undeva.

Am fost si la preot, am fost si la psiholog. E ceva rau in faptul ca am vrut o terta parere pe un forum ortodox?

Mai spun doar ca ma bucur ca v-am starnit rasul cu mesajul meu. Inchei discutia cu dumneavoastra aici, pentru ca asa cum am spus anterior: nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, pur si simplu am dorit o indrumare, un sfat, nu sa fiu luata in batjocura. O seara buna pe mai departe!

Mihnea Dragomir, va multumesc frumos pentru rabdarea cu care mi-ati citit randurile si pentru mesajul punctual pe care mi l-ati scris.

Stim ca am gresit cand i-am platit creditele, dar cand tata a vrut sa aiba o discutie cu ea, sora mea l-a amenintat cu 'si ce vrei sa fac, sa ma spanzur?' Tatal meu, ca orice tata care isi iubeste copilul a fost pur si simplu 'terminat' de fraza aceasta si nu a mai fost in stare sa ii zica nimic. Avem si noi speranta ca se va intoarce candva ca si fiul risipitor, si o sa o primim, si o sa fim bucurosi ca se intoarce - numai sa nu fie un cerc vicios si sa se intoarca o vreme dupa care iarasi sa revina la acele apucaturi.

Cat despre traitul in pacat cu un barbat, sora mea a fost la un preot si cand acesta i-a spus ca ar fi bine sa se lepede de pacatul curviei macar o perioada cat sa se poata impartasii si sa nu isi respinga familia pentru acel barbat, ea l-a luat in deradere. A venit si a povestit cum preotul acela traieste in alte timpuri, ca acum toata lumea are relatii intime fara sa fie casatoriti, si ca prietenul ei e totul pentru ea si nu o sa renunte la el pentru nimic in lume.

Eu am luat decizia sa nu ii mai ofer suport financiar (acum locuim inca impreuna, si eu platesc toate cheltuielile, insa dupa ce o sa ma casatoresc o sa ma mut la casa mea cu viitorul meu sot si nu o sa ii mai platesc ei nimic). Si poate atunci, va fi momentul despre care aminteati: cand va manca roscove si va pazii porcii acelui barbat, si se va trezi la realitate.

Va multumesc incaodata pentru mesaj. Doamne ajuta!

[AlinB]

Aha, timpuri moderne, in care cineva sparge castroanele si altii platesc facturile, vaicarindu-se "dar unde am gresit, Doamne"?

Nu, serios, imi vine greu sa cred ca exista atata naivitate la adulti.

[AlinB]

În prealabil postat de gabryelle2503

Cat despre traitul in pacat cu un barbat, sora mea a fost la un preot si cand acesta i-a spus ca ar fi bine sa se lepede de pacatul curviei macar o perioada cat sa se poata impartasii

Leapada-te de pacat o perioada, sa te poti impartasii, pe urma apuca-te iar.

Genial, nimic de zis.

Mai atent(a) cu compozitia data viitoare.

Succes in continuare cu completarea listei cu calugari "din acela batran" facatori de miracole si re-dator de memorie :))