Modele de neiertare

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de delia31

In propozitia subliniata se ascunde un sarpe.
Ce trebuia sa schimbe radical si n-a schimbat? Pentru ce a venit Hristos in lume si n-a facut?
Daca zici ca n-a schimbat nimic radical, inseamna ca a venit degeaba? Si-a ratat misiunea? Ce vrei sa zici?

Imi pare ca din ignorarea sau gresita intelegere a motivului Intruparii, riscam sa ratam dimensiunea ontologica, tainica si de importanta cosmica a evenimentului Intruparii.

Cum n-a schimbat nimic radical? A desfiintat moartea. Ti se pare putin lucru? Mai putin decat eradicarea holerei sau leprei? Nu moartea biologica a desfiintat-o, ci pe cea sufleteasca, care e mai rea decat orice holera sau lepra sau ciuma ori malarie! E despartirea de Dumnezeu, e iad!

Hristos nu de aceea a lasat cerurile sa ne zica duminica de duminica ori seara la culcare povesti si pilde moralizatoare, desi fac parte si acestea din plan, ci a venit pt. a-si insusi El firea umana care era in moarte thanatos, pt. a o invia din interiorul ei si a ne-o da inapoi vindecata de stricaciunea si lepra mortii thanatos.

Al Doilea din Treime, dispus sa treaca hotarul de neimaginat dintre Creator si creatura, S-a golit pe Sine de stralucirea dumnezeirii, Si-a luat un trup omenesc din Cea aleasa sa I-l dea, un trup cu toate ale oamenilor, afara de pacat, S-a facut ca orice amarat de om modest, ca sa ce?
Doar ca sa se consemneze o carte despre El pe post de compendiu de buna purtare? E trist si tragic daca credem ca doar pentru atata lucru S-a facut Dumnezeu om.
Si ridicol... Vorba unui contemporan:” Nu e de crezut ca Dumnezeu a facut acest plonjon in lumea materiala doar pentru a tine un duios discurs de matusa cumsecade” (sa fii cuminte, sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu faci prostii, sa nu raspunzi raului cu rau etc).

Ce nu schimba Dumnezeu e altceva. Nu ne incalca libertatea, nu ne obliga sa alegem Viata cu El.

Suflet binecuvantat! Sa-ti umple Dumnezeu inima de har si lumina! Nu-mi plac laudele, nici sa le primesc, nici sa le fac, fiindca aduc slava desarta, dar aici nu m-am putut abtine!

[delia31]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Suflet binecuvantat! Sa-ti umple Dumnezeu inima de har si lumina! Nu-mi plac laudele, nici sa le primesc, nici sa le fac, fiindca aduc slava desarta, dar aici nu m-am putut abtine!

Auza-te Domnul si sa-ti umple si tie inima de har! Problema mea e ca nu prea are unde sa-l “depoziteze”, ca sa zic asa. Toate vasele inimii mele sunt …pline cu altceva. Nimicuri, atasamente meschine etc.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Nu a spus nimeni ca era perfect.

Atentie la capcane. Uneori riscam sa cadem noi insine in plasa celui viclean, din pura naivitate.

În prealabil postat de delia31

Toate vasele inimii mele sunt …pline cu altceva. Nimicuri, atasamente meschine etc.

Cred ca pentru fiecare dintre noi e valabila aceasta constatare. De obicei oferim celorlalti din ceea ce avem... in plus! :) (Iarta-ma! E o gluma!)

Vorbind despre sensibilitatea omului, despre acceptare sau ne-acceptare, astea ar trebui sa tina in primul rand de caracter, nu neaparat de educatie, desi intr-un fel caracterul se formeaza prin educatie. Totusi, viata ne contrazice si cu timpul realizam ca un caracter "dificil" se poate transforma intr-unul docil, iar unul supus, ajuns printr-un concurs de imprejurari in fruntea unei ierarhii, sa se transforme in scurt timp in ceva de genul fabulei lui Grigore Alexandrescu: "S-a schimbat boierul/ Nu e cum il stii!" (- Boul si vitelul).
Cred ca sensibilitatea pentru ceea ce ni se intampla, este important s-o stapanim mai bine decat sensibilitatea pentru nedreptatile intampinate de altii. La inceput este foarte greu si asa cum spune un fumator sau un betiv ca ii este imposibil sa renunte la tigari/alcool, cam tot asa ne tulbura si pe noi nedreptatea altuia, sau doar o aluzie facuta la intamplare, cand ne simtim cu musca pe caciula parandu-ni-se in mod exagerat ca EXACT pentru noi a fost aruncata acea vorba, ceea ce nu-i intotdeuna adevarat. Cat timp inca ne tulbura acea vorba, sau orice altceva care "ne atinge" in amorul propriu (un claxon sau o injuratura in trafic, un gest ofensator, o ignorare personala cand stam linistiti la rand intr-un loc public, si cineva se aseaza exact in fata noastra), daca ripostam, am pierdut si L-am dezamagit pe Mantuitor, ceea ce atrage de la sine repetarea la infinit a acelorasi "ispite", trase parca la indigo, fiindca e clar ca noi cu mandria avem probleme, mai mult decat cu celelalte. Daca insa vedem o nedreptate facuta cuiva care nu este prezent, sau este lipsit de aparare, sau este preot sau poate vorbele aruncate lovesc in ce avem mai sfant (Sfanta Biserica), nu stiu ce sa spun, dar eu unul nu prea reusesc sa ma stapanesc!
Din tot ce am vazut la ceilalti, sau din sfintii parinti si nu in ultimul rand, din ce am trait personal, am observat ca, daca ne calcam pe suflet si, chiar tulburati, nu izbucnim, aceste incercari incep sa se rareasca, noi ne intarim mai mult, sau poate ca Dumnezeu oranduieste ca tocmai momentul incercarii ne gaseste intr-o cugetare catre cele sfinte si instantaneu conflictul aparent inevitabil se loveste de un zid. Si pe nesimtite, dupa niste ani, constatam ca ceea ce altadata ne punea pe jar, acum ne umple de mila si compasiune pentru cel ce pare ca este stapanit de toate grijile si nelinistile acestei lumi.
Nimic nu este imposibil pe aceasta lume, iar daca omul vrea cu adevarat sa schimbe ceva, are propriile remuscari in ce priveste mania, neiertarea, vanitatea, Dumnezeu ii vine in intampinare si el chiar se schimba, in ciuda faptului ca multi il vor trata pentru tot restul vietii asa cum il stiau odata! (Din punctul lui de vedere este chiar indicat sa fie tratat la fel, pentru a nu pierde mila lui Dumnezeu prin inselare).
Diavolul are modalitati nebanuite de a ne sminti, si dupa ce in prima faza ne striga in urechi "Tu nu vezi ce ti-a facut? Ia zi-i asta, sau cealalta, ca sa-l usture, dar mai ales sa simta ca nu esti prost deloc, ba dimpotriva!", daca reusim sa nu ripostam, revine cu cealalta varianta: "Bai, esti fantastic! Ai reusit extraordinar de bine sa te stapanesti. Stii ca i-ai lasat praf pe toti!! Cine a mai ajuns la masura asta, ca tine? Nu vezi ce-i in jurul tau? Numai smintiti si inselati. Bravo, omule! Esti tare!" Daca am cazut in aceasta "gadilare" a ostenelii noastre, era de preferat sa izbucnim ca sa ne racorim, decat sa cadem in slava desarta. Totusi, atat timp cat suntem constienti de toate, inseamna ca inca nu suntem pierduti! Niciodata sa nu traim cu impresia ca noi insine, fara mila si ajutorul lui Dumnezeu, am fi in stare de vreun lucru bun!

[Ioan_Cezar]

Domnul a dorit din veşnicie să Se întrupeze, căci a cunoscut că fiinţa înţelegătoare - firea aceasta gânditoare şi materială - nu-şi va păzi starea.
Suntem datori să ne întoarcem la starea cea dintâi, să fim curaţi, blânzi, smeriţi şi buni ca să fim în părtăşie cu Dânsul, în dragoste. Căci Dumnezeu este dragoste.
(Stareţul Tadei - "Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa")

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Atentie la capcane. Uneori riscam sa cadem noi insine in plasa celui viclean, din pura naivitate.

Ha???
Adica ce vrei sa spui? Ca Adam nu avea loc de crestere?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Ha???
Adica ce vrei sa spui? Ca Adam nu avea loc de crestere?

Ridicarea sau caderea nu au relevanta. Primul om facut de Insusi Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa, nu putea fi imperfect. Imperfect fata de ce/ fata de cine? Insasi notiunea in sine este ciudata, fiindca chiar sa presupunem ca acest prim om, Adam, ar fi fost schiop, carn, cocosat, negru sau alb, el ar fi reprezentat perfectiunea, fiindca asa ar fi dorit Dumnezeu sa faca "perfect"-ul. Evolutia tine de timp, dar "dreptul de autor" reprezinta geniul absolut. Roata ramane roata, oricate imbunatatiri i s-ar aduce.
Sper totusi sa nu fi suparat pe nimeni, iar daca da, imi cer iertare!

[AlinB]

26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Planul a fost sa-l faca dupa chipul SI asemanarea Lui.
Pana la urma a fost facut doar dupa chipul, asemanarea urma sa o dobandeasca daca persevera in ascultare ori omul a ales o "scurtatura" si stim cu ce s-a ales, cvasi-opusul asemanarii.

Ceea ce in definitiv ni se cere si noua, astazi - sa perseveram in ascultare.

[delia31]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ridicarea sau caderea nu au relevanta. Primul om facut de Insusi Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa, nu putea fi imperfect. Imperfect fata de ce/ fata de cine? Insasi notiunea in sine este ciudata, fiindca chiar sa presupunem ca acest prim om, Adam, ar fi fost schiop, carn, cocosat, negru sau alb, el ar fi reprezentat perfectiunea, fiindca asa ar fi dorit Dumnezeu sa faca "perfect"-ul. Evolutia tine de timp, dar "dreptul de autor" reprezinta geniul absolut. Roata ramane roata, oricate imbunatatiri i s-ar aduce.
Sper totusi sa nu fi suparat pe nimeni, iar daca da, imi cer iertare!

Nu perfect sau imperfect. Ci perfectibil, desavarsibil, in sensul ca fiind creat dupa chip si asemanare, la asemanare ar fi urmat sa ajunga prin propria lucrare. Chipul e un dat, asemanarea e potentialitate, devenire. Work in progress. A never ending one.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de delia31

Nu perfect sau imperfect. Ci perfectibil, desavarsibil, in sensul ca fiind creat dupa chip si asemanare, la asemanare ar fi urmat sa ajunga prin propria lucrare. Chipul e un dat, asemanarea e potentialitate, devenire. Work in progress. A never ending one.

Nu vreau sa ajung in cealalta extrema si nu revin pentru a-mi da mie dreptate. Probabil suntem pe punctul de a face filosofie, ceea ce nu este un lucru chiar ziditor, de cele mai multe ori. Noi vorbim de modul perfect ca fiind nu doar fiziologic si fizionomic perfect, ci si in fire. Dar poate e necesar sa definim (nu dupa DEX), perfectiunea. Sunt ingerii perfecti? Daca nu, ce le lipseste? Daca da, de ce? Nu cumva fiindca... fac ascultare? Adam era mai mult decat inger. Ingerii nu stau la sfat cu Dumnezeu, nu participa la creatie, asa cum a facut-o Adam. Ingerii fac ascultare si dau slava. Tocmai de aceea, "perfectiunea" omului creat, a adus atat de multa invidie din partea Ingerului cazut, incat a urzit caderea, nu prin primul creat, Adam, ci prin Eva. Odata cu caderea in pacat, sau cu neascultarea, omul a ajuns imperfect, murind sufleteste. Adica a pierdut Harul dupa care orice om intelept alearga toata viata, si ar da orice sa obtina, nu desavarsirea lui Adam, ci o farama micuta, prin care sa simta ca Dumnezeu il vede... uneori! Abia din acel moment se poate vorbi de perfectibilitate sau desavarsire. Adam - fiind fara de pacat in sine - avusese toata desavarsirea. Eu asa am inteles si asa vad lucrurile.

[catalin2]

În prealabil postat de delia31

Nu perfect sau imperfect. Ci perfectibil, desavarsibil, in sensul ca fiind creat dupa chip si asemanare, la asemanare ar fi urmat sa ajunga prin propria lucrare. Chipul e un dat, asemanarea e potentialitate, devenire. Work in progress. A never ending one.

Este corect ce spuneti amandoi, tu si Mosh-Neagu. Tu te referi la un aspect, iar el la alt aspect, e ca in cazul discutiei despre persoana.
In mod corect, tu spui ca omul a fost creat perfectibil, trebuind sa-si lucreze asemanarea (am citit ca protestantii si catolicii considera ca Adam a fost creat perfect, din acest punct de vedere, adica avand si asemanarea).
In schimb Mosh-Neagu spune tot ceva corect, omul a fost creat perfect, la nivelul la care era necesar. Asa cum un vierme a fost creat perfect, la nivelul lui, desi nu are aceleasi calitati ca un animal superior sau ca omul. Pentru ca Domnul nu creaza ceva imperfect. Iar omul a fost creat exact cum era mai bine pentru el, cu asemanarea ce trebuia lucrata.