Modele de neiertare

[delia31]

În prealabil postat de sophia

1. Delia, am putut face multe dintre aceste trepte. Poate nu complet, sau poate nu chiar corect. Nu stiu..

Bravo tie! Eu n-am implinit-o nici pe prima.

În prealabil postat de sophia

Acelea de la 7-10 mi se par prea mult. Asta spun. Mi se par fara sens.

Nu eu le-am inventat. Hristos dixit! Iar El nu zice lucruri fara sens.
A 7-a "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra mintind din pricina Mea" (Mt 5, 11).
A 8-a "De te loveste cineva peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt" (Mt 5, 39).
A 9-a „Treaca de la Mine paharul acesta, dar nu voia Mea, ci a Ta sa se faca!”
A 10- a „Rugati-va pentru cei ce va vatama!”

În prealabil postat de sophia

Problema mea este ca prin aceste lucruri nu inlaturi raul.

Pai, hai sa vedem ce se intampla daca raspunzi raului cu rau sau daca raspunzi raului cu bine!

Exista o lege nescrisa. Cand e un incendiu, focul nu se poate stinge tot cu foc si nici cu vreo materie care il alimenteaza si amplifica, ci cu opusul lui: apa.
La fel, raul scade si se nimiceste daca nu il alimentezi tot cu rau, ci cu opusul lui, binele.
Dupa cum focul nu se stinge decat cu opusul lui, tot asa nici raul nu se stinge decat cu opusul lui: binele.

În prealabil postat de sophia

Iertarea asta mai are si un aspect negativ: daca tu il ierti pe omul respectiv si nu-i spui ce simti, ca te doare, ca nu e bine, acela va continua poate sa te raneasca. Nu va sti ca te raneste si mai mult, va crede ca tie nu-ti pasa ce face el.

Acuma, nu stiu, ai in minte ceva concret din viata ta? Ca asa, relatii in care nu rezonam cu ceilalti cam toti avem, dar de noi depinde sa nu le transformam in dusmanie si razboi de uzura psihica.
Ca daca un om pe care il consider rau, ma face sa sufar, iar eu ii raspund tot cu rau, nu fac decat sa inmultesc raul in lume. Era un om rau, acum sunt doi. Si el si eu.
Ca dincolo de ce se vede, cel care imi face mie rau, pe mine doar ma zgarie dar de fapt se sfasie pe el. Iar eu, daca pretend ca sunt un om credincios, ar trebui sa vad in el chipul Celui care l-a creat si sa stiu ca raspunzand cu aceeasi moneda, ranesc de fapt chipul lui Hristos.

Preocuparea mea sa fie nu cum sa nu ma raneasca altii pe mine, ci cum sa nu ranesc eu pe altii.

Iar daca altii o fac, sa-l rog pe Hristos sa ma ajute sa reactionez cum ar face El in locul meu. Cum de fapt a si facut pe Cruce si cum de fapt scrie in Evanghelie.

Ideea e ca in contexul relatiilor degradate de lumea de azi, conflictele se agraveaza tocmai pt. ca atitudinea celui care a inceput genereaza o reactie in lant. Numai daca nu raspunzi cu rau, se rupe lantul.
Exista un rau de pornire si un rau de reactie . Reactia la rau cere alta reactie si tot asa. Hristos ne cere nu doar sa nu fim noi cauza raului de pornire, dar nici sa alimentam raul de reactie.

În prealabil postat de sophia

Si se repeta, si iar inghiti. Stiu, de 77 ori cate 7. Dar durerea in suflet, rana, ramane si este mereu zgandarita..

Nu mai stiu cine ti-a explicat foarte bine mai demult pe forum ideea urmatoare (Ioan Cezar oare?). E pur si simplu tamaduitoare daca intelegi mecanismul.

"Daca cineva il tine minte pe fratele care l-a mahnit, suparat sau ocarat, trebuie sa-si aduca aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos, sa-l priveasca drept un binefacator. Caci daca te mahnesti in asemenea imprejurari e pentru ca sufletul tau e bolnav. Caci daca n-ai fi bolnav, n-ai suferi. Trebuie insa sa multumesti acestui frate fiindca datorita lui iti cunosti boala, trebuie sa te rogi pentru el si sa primesti ce vine de la el ca pe niste leacuri trimise tie de Domnul".

În prealabil postat de sophia

Ar trebui ca iertarea sa aduca ceva bun, sa aduca o schimbare in bine. Sa schimbe pe cel care greseste.

Sophia, preocuparea ta trebuie sa fie schimbarea ta, nu a celuilalt.
Daca Dumnezeu ingaduie sa trecem prin incercari care ne fac sa suferim, e pt. ca sufletul nostru inca mai are nevoie de multa slefuire, inca mai are nevoie sa fie arsa zgura de pacate si sa fie spalat cu lacrimi curatitoare. Si asta la inceput doare, dar mai apoi aduce mangaiere. Drumul spre propria inviere trece musai pe la Golgotha. Refuzand suferinta curatitoare, ne impotrivim propriei Invieri.

În prealabil postat de sophia

In mesajul acesta nu este vorba despre iertare. De ce ai dat aceste exemple?.

Ca sa comparam cu neimpotrivirea la rau pe viu (caz concret, recent) care ziceai ca ti se pare autoflagelare absurda. Desi ma depaseste ce e acolo, in Kenia.