Modele de neiertare

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Discutia si clarificarea problemei este importanta, pentru ca de multe ori conflictele, raul, apar(e) de la neintelegere si lipsa de comunicare.

Nu, nu despre asta e vorba, ci despre dragostea neconditionata. Singurul in masura sa "clarifice" lucrurile, este Dumnezeu prin Fiul impreuna cu Sfantul Duh. Nimeni altcineva nu are cum sa clarifice ceva anume, fiindca orice explicatie este inutila si subiectiva intrucat vine de la omul slab in credinta. Iata, abia ce am sarbatorit pe Sfantului mucenic Gheorghe. Chinurile prin care a trecut au fost cu totul ingrozitoare. Si foarte multi dintre sfinti si mucenici au trecut exact prin aceleasi metode de tortura. Repet pentru a doua sau poate a treia oara (nu mai stiu, fiindca in viata de zi cu zi, acel exemplu de smerenie m-a marcat enorm si de aceea l-am povestit de cate ori am avut ocazia, celor dispusi sa asculte) bataia crunta pe care a incasat-o Sfantul Serafim de Sarov, de la patru borfasi care si-au inchipuit ca bietul pusnic ascundea bani pe undeva in jur. Acea nenorocire din care a iesit schilodit pentru tot restul vietii, l-a smerit si mai mult si s-a rugat indelung pentru iertarea raufacatorilor. De ceva vreme citesc sau ascult intr-una, viata si smerenia Sfantului Sofronie de Saharov, ucenicul Sfantului Siluan Athonitul. O vreme nu credeam ca poate fi cineva care sa-l egaleze pe Sfantul Siluan in blandetea cuvantului si puterea de a ajunge direct la inima omului. M-am inselat. Parintele Sofronie, simt ca l-a depasit si multumesc bunului Dumnezeu ca mi-a dat sansa sa merg de cateva ori la mormantul lui si nadajduiesc sa ajung iarasi, mai ales acum cand am reusit sa aflu atat de multe despre el de la cei care l-au cunoscut si care sunt inca printre noi (Parintele Rafail Noica, Parintele staret Zaharia de la Manastirea din Essex, sau altii care au devenit ortodocsi doar cunoscandu-l fara ca el sa le ceara asta vreodata). Puterea de a ierta si de a ne iubi vrajmasii, la inceput pare nebunie, dar daca ajungem sa trecem peste razbunari, peste mandrie si orgoliu, abia atunci putem cunoaste ce inseamna "Inima infranta si smerita" in ochii lui Dumnezeu.
Candva obisnuiam sa spun de cateva zeci de ori pe zi: "Stapane, Doamne, ajuta-ne sa daruim iubire, ca sa putem cunoaste mila Ta!" Cred ca nu a fost in zadar. Incercati si voi!...

[Ratacitorul]

Amcitit cele postateaici si vad canu e inteleasa ortodoxia.Ortodoxia este invatarea iubirii de oameni si de Dumnezeu simultan.Daca il iubesti cu adevarat pe Dumnezeu nu poti sa nu iubesti omul!Iar daca iubesti omul nu poti sa nu ierti>Poate sa te intristeze,poate sa te doara ce iti face tie omul dar nu poti sa nu ierti.Daca nu inveti sa iubesti nu poti sa ierti.Vei spune ca ierti dar va fi o iertare fatarnica.Daca iubesti cu adevarat vei ierta chiar inainte de a gandi ca ai iertat!Dar asta este foarte greu!Pt ca cea mai grea patima este Ego-ul propriu!

Ma gandeam la ceva.Fiecare vede iertarea in felul lui.Si poate nu intotdeauna ne raportam la ea asa cum ar trebui, crestineste, ca suntem subiectivi.Poate ar fi bine sa clarificam ce intelegem prin iertare si prin iubirea de semeni, ca sa fim siguri ca vorbim cu totii acelasi lucru si sa evitam confuziile.Si poate sa ne corectam daca avem o imagine gresita asupra subiectului.

Eu prin iertare inteleg, in primul rand lipsa razbunarii, sub absolut orice forma.Dupa care vine intelegerea felului in care vede lucrurile cel ce ti-a gresit.Nu scot fapta din context.Adica, privind situatia in ansamblul ei, inteleg cat de mult a suferit acel om in copilarie(din diverse motive), incat ca sa supravietuiasca emotional si-a dezvoltat anumite trasaturi de caracter mai agresive etc.Sau stiind ca este bolnav fizic, suparat de catre propria familie, a clacat si a inceput sa faca o multime de greseli/nedreptati fata de cei din jur etc.Sunt doar niste exemple, prin care vreau sa subliniez ca nimeni nu vrea sa fie rau, doar ca sunt oameni care clacheaza in fata suferintei si incep sa dea cu "bata" in ceilalti pentru a se descarca.Asa cum spunea Parintele Arsenie Boca: intr-un fel e suferinta omului marturisit si in alt fel cea a celui nemarturisit.Si vazand lucrurile prin prisma asta, chiar ajung sa simt compasiune fata de ei si sa le inteleg comportamentul, fara a le da dreptate, normal.

Dar nu cred ca iertarea implica neaparat continuarea unei relatii cu ei, daca se incapataneaza in rele.Pentru ca te poate sminti, manipula sau abuza inca o data(depinde de la caz la caz).Si nici neaparat ca trebuie sa ii iubesc de nu mai pot.Cum ai putea iubi un om care premediteaza raul celorlalti?Poate ar fi bine sa fie clarificata si notiunea de "iubire" fata de aproapele.Cum ai putea iubi dictatori care masacreaza , mutileaza, si desfiinteaza sub orice forma notiunea de umanitate,ca e lumea si istoria plina de exemple de genul asta?Sunt curioasa, cum sa iubesti o fiara cu chip de om, care violeaza copii, si poate nu o data, ci de multe ori, si ii mutileaza sufleteste pe viata?Mai au copiii aceia vreo sansa sa fie intregi la minte?Scuze pentru exemplele date, dar sunt lucruri foarte reale, la care lumea nu vrea nici sa gandeasca, daramite sa vorbeasca.Sunt curioasa cum se aplica iertarea crestineasca aici....

[iustin10]

model de neiertare ...
Eu insumi adesea nu iert. Daca cineva ma impunge pe forum, sau pe la servici ,si probabil si in viata reala , nu imi infranez impulsul de a il contra pe celalalt,desi eu insumi ma autojustific,ma consider nedreptatit,si nu vad ca ranesc.
Cea mai mare problema este ca nu ne dam seama ca nu iertam ,credem ca procedam corect.
Iertarea ar insemna sa ne punem cu toul in pielea celuilalt ,ca sa ne dam seama de cea mai mica nuanta care l-ar putea dezamagi

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

model de neiertare ...
Eu insumi adesea nu iert.

Ai grija, neiertarea duce catre mandrie care te va impinge la ganduri de hula
la adresa lui Dumnezeu

[iustin10]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Ai grija, neiertarea duce catre mandrie care te va impinge la ganduri de hula
la adresa lui Dumnezeu

Primul meu impuls a fost sa ma supar, caci am gandit ca doar din delicatete ma dau pe mine ca model,iar tu ma vezi mai rau ca ceilalti :)
Aceasta e problema,primul impuls !
Daca eu am inteles corect sau gresit ,trebuie sa trec peste primul meu impuls si sa inteleg nu ce am vrut eu sa zic,ci ce au inteles ceilalti din ce am zis

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Primul meu impuls a fost sa ma supar,

Dar nu te-ai suparat tu.Acel impuls a fost de la ingerul intunecat, care sta
pe umarul tau stang si s-a suparat, deoarece ti-am explicat planul lui.
Adica i-am demascat planul.Si de suparare ti-a transmis tie un ghiont ca sa te oblige sa-l aperi.
Acum va cauta alt plan.In timp ce cauta alt plan, tu cauta spovedanie.

[iustin10]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Dar nu te-ai suparat tu.Acel impuls a fost de la ingerul intunecat, care sta
pe umarul tau stang si s-a suparat, deoarece ti-am explicat planul lui.
Adica i-am demascat planul.Si de suparare ti-a transmis tie un ghiont ca sa te oblige sa-l aperi.
Acum va cauta alt plan.In timp ce cauta alt plan, tu cauta spovedanie.

Iertarea nu e pasiva,adica doar sa ma abtin sa raspund. Desi si acest nivel ar fi suficient ,nici macar de acest nivel nu trecem
Iertarea inseamna sa gasesti ceva inspirat sa raspunzi ,ca sa nu fii nici fals,sa tii in tine adica nemultumirile , dar sa nici nu il superi pe celalt cu raspunsul tau. E o punte f delicata ,dar din fericire nu trebuie asa multa teorie .
Daca esti smerit si te doare pacatul tau ,atunci vei stii ce sa raspunzi fratelui tau ca sa il intelegi dar nici sa nu il contrezi .

In cazul de fata insa nu stiu ce sa raspund :) Dupa ce m-am spovedit, intradevar ,am invatat sa pretuiesc lumea . Caci orice mica jignire addcem aproapelui,va trebui sa dam socoteala pt ea la urmatoarea spovada