Dumnezeu, Patrie, Famile

[GMihai]

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

Citat din tomosul de canonizare al lui Ştefan cel MAre şi Sfânt.

Acuma, dacă te consideri, Emiliane, mai ortodox decât Sfântul Sinod şi decât Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, nu trebuie decât să o spui. Evident, cu multă smerenie... :)

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

Citat din tomosul de canonizare al lui Ştefan cel MAre şi Sfânt.

Acuma, dacă te consideri, Emiliane, mai ortodox decât Sfântul Sinod şi decât Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, nu trebuie decât să o spui. Evident, cu multă smerenie... :)

Sunt Igor, dar te las să-mi spui cum doreşti: Emilian, Tudor, Pavel, Octavian, Bogdan, sau cum vrei.

Răspuns:

Punctul A.

În timpul în care Sfântul Ştefan cel Mare, "a luptat cu jertfelnicie pentru hotarele ţării" cum spune tomosul de canonizare:

1. Era beţivan. Bea butoaie de vin.

2. Era curvar. A avut zeci de concubine, şi 7 neveste.

3. Era criminal. A ucis zeci de slujitori, de boieri, şi alţi oameni.

Dar Sfântul Ştefan cel Mare, nu e Sfânt pentru aceste fapte abominabile.

Ci pentru că în ultimii ani de viaţă, când s-a retras, stătea câte 7-8 ore, pe piatră, la uşa Sfântului Daniil Sihastru, plângând. Îşi plângea păcatele şi îşi aştepta duhovnicul, pe Sfântul Daniil, să-şi termine canonul de rugăciune şi apoi să îl poată primi.

Sfântul Ştefan cel Mare, e sfânt, pentru că ştia că păcătuieşte, ucigând oamenii, de aceea după fiecare victorie, a zidit câte o Sfântă Biserică sau Sfântă Mănăstire, cu un număr total de peste 50, adică domnitorul cu cele mai multe zidiri de slujire lui Dumnezeu, dintre toţi domnitorii, din câţi au existat vreodată, în orice ţară de pe pământ, în toate timpurile.

Sfântul Ştefan cel Mare, e Sfânt, pentru că s-a căit şi pocăit de faptele sale, s-a spovedit, s-a împărtăşit, şi-a schimbat viaţa, s-a curăţit, s-a luminat, s-a despătimit.

Cu rugăciunile Sfântului Ştefan cel Mare, ajută-ne Doamne, să NU omorâm nici un om, pe nimeni, niciodată ! Amin.

Punctul B.

Sfânta Maria Egipteanca, era:

1. Cea mai mare curvă din Egipt, a secolului 4.

2. Necredincioasă. Nu credea în Dumnezeu. A mers din curiozitate să vadă unde merg creştinii, la închinare şi acolo s-a petrecut minunea.

3. Leneşă, indiferentă, nu a vrut familie, copii, o meserie, nu i-a păsat de nimeni şi nimic, decât de desfrânare.

Apoi, după ce acea minune s-a petrecut în Sfânta Biserică, la 29 de ani, pleacă în cea mai adâncă pustie a Egiptului, unde a fost pustnică, timp de 49 de ani, fără să vadă faţa nici unui om, a ajuns, ca în timpul rugăciunii, să strălucească ca soarele şi să se ridice în aer, câţiva metri, să leviteze, de la lumina necreată, îndumnezeită fiind.

Atât. Mai departe, no comment.

*** SEMNAL DE ALARMĂ ! *** OPRIŢI ACEST TOPIC ! *** ÎNCHIDEŢI ACEST TOPIC ! *** SEMNAL DE ALARMĂ !

[GMihai]

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Patriarhul:

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare: ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării

Botoş Remus Emilian:

Ba nu !!! Şi nu sunt Botoş Remus Emilian !!! nu dau doi bani pe ce spune Sinodul, dar sunt ORTODOX !!!!


P.S. Emiliane. înainte să ne dai lecţii de creştinism, n-ai lămurit problema cu minciuna aia grosolană, când ai susţinut că tu nu eşti cine eşti.

[Igor_Paslusnik]

Teatru ieftin, Mihai !

Faci teatru ieftin.

La cât de grav e acest topic blestemat, cât de subtilă manipulare face, pierzând turma lui Hristos, îndemnând-o la gropi comune, în războaie "de apărare" câtă propagandă a legionarilor blestamaţi de Dumnezeu, a lui Corneliu Zelea Codreanu, slujitorul satanei, şi de alte tipuri de fapte împotriva poruncilor lui Dumnezeu, face acest topic, tu, Mihai G., nu întâmplător credincios franco-latin, ai timp şi îţi permiţi luxul, nu spre mirarea mea, să faci teatru ieftin...

No comment...

Ai înţeles din postul anterior, din punctele A şi B, cât nuca-n perete...

Na... ce să-ţi fac eu? M-am silit... păcat nu am, mi-a păsat de tine... Încă-mi pasă.

Să fi sănătos. Să te ierte Dumnezeu. Să ne ierte. Şi să mă ierţi.

OPRIŢI ACEST TOPIC !

Pentru Dumnezeu, dar opriţi odată acest topic.

Admin-ul nu vede oare aceste postări, de instigare la ură contra altor oameni, numiţi "duşmani" ? Sau vrea şi el, poate, să se omoare oamenii unii pe alţii, Doamne fereşte...

[bluelight]

Daca as fi in locul tau, Igor, mie mi-ar fi rusine sa scriu asemenea aberatii. Urasti Armata Romana? Ii numesti pe militari unelte ale Satanei? Gandeste-te ce vei spune atunci cand, in fata lui Dumnezeu, te vei intalni cu cei care si-au dat viata, de-a lungul veacurilor, pentru apararea fiintei nationale a poporului roman, din care faci si tu parte. Ii vei vedea pe toti luptatorii de la Rovine, Vaslui, Razboieni, Calugareni, Grivita, Plevna, Jiu, Marasti, Marasesti, Oituz, cotul Donului, muntii Tatra etc. Le datorezi libertatea, inclusiv aceea de a scrie tampenii precum "Nu vrem sa aparam Romania! Nu vrem!". Nu topicul trebuie oprit, ci postarile tale talibane prin care batjocoresti jertfa lor de sange. Habar nu ai ce inseamna respectul fata de Armata Romana, inclusiv preotii militari. Fata de cei care, in orice clipa, sunt gata sa moara pentru ca tu sa traiesti si sa-i faci unelte ale Satanei. Ia mergi la un cimitir militar si spune-le celor ingropati acolo: "Ba, fraierilor, sunteti niste unelte diavolesti, iar eu n-am sa-mi apar Tara, ca nu mi-a cerut Sfantul Sinod". Ai nerusinarea sa faci asta?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de bluelight

Daca as fi in locul tau, Igor, mie mi-ar fi rusine sa scriu asemenea aberatii. Urasti Armata Romana? Ii numesti pe militari unelte ale Satanei? Gandeste-te ce vei spune atunci cand, in fata lui Dumnezeu, te vei intalni cu cei care si-au dat viata, de-a lungul veacurilor, pentru apararea fiintei nationale a poporului roman, din care faci si tu parte. Ii vei vedea pe toti luptatorii de la Rovine, Vaslui, Razboieni, Calugareni, Grivita, Plevna, Jiu, Marasti, Marasesti, Oituz, cotul Donului, muntii Tatra etc. Le datorezi libertatea, inclusiv aceea de a scrie tampenii precum "Nu vrem sa aparam Romania! Nu vrem!". Nu topicul trebuie oprit, ci postarile tale talibane prin care batjocoresti jertfa lor de sange. Habar nu ai ce inseamna respectul fata de Armata Romana, inclusiv preotii militari. Fata de cei care, in orice clipa, sunt gata sa moara pentru ca tu sa traiesti si sa-i faci unelte ale Satanei. Ia mergi la un cimitir militar si spune-le celor ingropati acolo: "Ba, fraierilor, sunteti niste unelte diavolesti, iar eu n-am sa-mi apar Tara, ca nu mi-a cerut Sfantul Sinod". Ai nerusinarea sa faci asta?

Ce ştii tu despre ruşine, suflete?

Cum defineşti ruşinea, suflete, după toată literatura creştină ce ai citit-o tu până acum şi câtă o crezi, cum defineşti tu ruşinea?

Gândeşte-te tu, nu eu, ce vei spune atunci când, în faţa lui Dumnezeu, te vei întâlni cu naţiunea Împărăţiei Cerurilor..., naţiunea lui Dumnezeu...

Răspunde te rog, înainte de-a citi mai departe.

Dar te vei întâlni şi cu oamenii minţiţi de draci, din iad, începând cu Cain, fratele lui Abel, şi toţi din istorie, care au mai ucis oameni, toţi cei "de la Rovine, Vaslui, Razboieni, Calugareni, Grivita, Plevna, Jiu, Marasti, Marasesti, Oituz, cotul Donului, muntii Tatra"...

Te vei întâlni şi cu cei de la Stalingrad, Moscova, Waterloo, Paris, Normandia, Guadalcanal, Kursk, cu indienii din America, cu aztecii, mayaşii, toţi din Africa, din Asia, Europa, în luptele navale, piraţii, conquiztadorii, legiunile imperiilor: romane, macedoniene, greceşti, egiptene, etc., şi TOŢI CARE AU TRĂIT VREODATĂ PE PĂMÂNT, şi au ucis oameni... cu toţi te vei întâlni, când vei vizita iadul, nu doar cu românii, urmaşii daco-romanilor, ci cu TOŢI de-a lungul istoriei omenirii...

Cu toţii vom vizita Raiul şi Iadul, şi apoi Dumnezeu şi sfinţii vor hotărâ, unde rămânem, în aşteptarea Împărăţiei Cerurilor, la Judecata de Apoi, vom fi la nunta Mirelui Ceresc, în haine curate de nuntă... Ce nuntă va fi aceea ! Doamne... Unde nimeni, nu se ma căsătoreşte, nu mai face copii, nu mai moare, nu se mai îmbolnăveşte, nu mai suferă...

Doamne... ce nuntă va fi aceea...

Iar apoi...

Te vei întâlni cu naţiunea Împărăţiei Cerurilor... dintre care nu amintesc decât pe cei care contează în acest context:

TOŢI Sfinţii Martiri, de la Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Roma, Calatis, Axiopolis, Sciţia Minor, Sciţia Major, Ulpia Traiana, Sarmisegetuza, Milano, Cartagina, Londra, Paris, Lyon, Aiud, Moscova, Suceava, Timişoara, Egipt, Libia, Liban, Siria, unde numai între anii 2011-2015, au mers Acasă, la Hristos, peste 160.000 de sirieni, ortodocşi...

Cu toţi Sfinţii Martiri, de la Roma, sau Cartagina, sau Alexandria, sau Ierusalim, care se ascundeau în catacombe, în grote, în peşteri, înafara cetăţilor, se ascundeau de soldaţii imperiului roman, care îi vânau şi odată ce îi găsea, îi aresta, îi legau şi şi îi ducea la Coloseum, să fie clănţăniţi de lei, tigri, leoparzi, şi aşa mai departe, sau erau duşi şi erau ucişi la petrecerile romane private ale patricienilor, după ce mai erau şi necinstite femeile creştinilor, acolo, sau până acolo de soldaţi...

Ce-ar fi fost dacă, toţi aceştia, s-ar fi răsculat contra imperiului roman, să-şi apere... credinţa?
Răspunde-mi, te rog.

Da, afirm şi ştiu ce vorbesc: toţi militarii, morţi, pentru un petec de pământ, sau care trăiesc şi azi, şi toţi cei care vor veni în următorii ani, şi toţi militarii şi armatele tuturor ţărilor, până la sunarea trâmbiţei îngerilor lui Dumnezeu, veştind sfârşitul lumii păcătoase, TOŢI aceştia, care au omorât, omoară, sau au omorât un alt om, sub indiferent ce motiv, toţi aceştia, slujesc lui satana, şi dacă nu vor apuca să facă o pocăinţă majoră, serioasă, o schimbare radicală a vieţii lor, întoarcerea la Hristos, şi dacă îi v-a prinde moartea în complacere cu starea lor, toţi au ajuns, ajung şi vor ajunge în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui, a căror voinţă au slujit-o.

Postările mele NU sunt talibane, ci sunt mărturisitoare a Adevărului, în nevrednicia mea, dar îndrăznesc, că aşa m-a învăţat Hristos, dacă noi tăcem, pietrele vor striga.
Nu batjocoresc jertfa lor, ci fapta lor, idioată, slujitoare dracilor, de a ucide alţi oameni, chipurile, apărând un petec de pământ, care oricum peste 100-200 de ani, va trebui să moară altă serie, pentru acelaşi pământ. Aceia care ucid alţi oameni pentru pământ, NU SUNT sfinţi, şi mai ales nu sunt Sfinţi Martiri, ci sunt eroi. Eroii nu slujesc lui Dumnezeu, ci demonilor. Dumnezeu nu vrea ca un creştin să ucidă pe nimeni, sub indiferent ce motiv, pretext, circumstanţă, niciodată.

Şi-acum că ai citit acestea toate... spune-mi... te rog...

Ce ştii tu despre ruşine, suflete?

Cum defineşti ruşinea, suflete, după toată literatura creştină ce ai citit-o tu până acum şi câtă o crezi, cum defineşti tu ruşinea?

Gândeşte-te tu, nu eu, ce vei spune atunci când, în faţa lui Dumnezeu, te vei întâlni cu naţiunea Împărăţiei Cerurilor..., naţiunea lui Dumnezeu...

Ce le vei spune, când te vei prezenta în faţa lor, cu credinţa că e bine să omori alţi oameni, apărând un petec de pământ, sau poate vei fi şi omorât pe cineva, ce le vei spune ?

Spuneau Sfinţii, în Patericul Egiptean, că un creştin, dacă are o vedenie, sau primeşte a arătare, sau un vis, a unui înger, sau arhanghel, sau aşa, şi acel înger are lumini colorate, acela e demon, să nu credem nimic din ce spune, iar dacă are o lumină albă, odihnitoare, mai bine să-i cerem să se roage pentru noi, că nu suntem vrednici să-l primi.

Deci tu, ai numele "bluelight", lumină albastră, adică acea lumină colorată, de care Sfinţii Părinţi, spuneu să ne ferim... nimic nu e întâmplător...

În încheiere:

OPRIŢI ACEST TOPIC ! OPRIŢI PROPAGANDA ANTIHRISTICĂ A ACESTUI TOPIC ! OPRIŢI MASACRAREA MINŢILOR TURMEI LUI HRISTOS !

[Florinvs]

Credinta in Dumnezeu nu exclude dragostea pentru patrie si atasamentul fata de un anumit popor , natiune sau stat!

De-a lungul istoriei, pe Glob, au existat si razboaie nedrepte, de cucerire sau subjugare a altor popoare sau state, dar au fost si razboaie drepte, de aparare!

Ori Tarile Romane, in perioada medievala, sau Romania moderna dupa 1862, nu au dus nicioadata razboaie de cucerire sau de agresiune (poate doar in contextul discutabil al continuuarii participarii la al doilea razboi mondial dupa eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei), toate conflictele militare la care au participat Tarile Romane vizând apararea identitatii nationale impotriva agresiunilor turcilor otomani, Regatului Ungariei sau Poloniei.

Iar in privinta conflictelor militare la care a participat statul modern Romania, acestea au fost

-Razboaiele Balcanice (1912-1913), când Romania a raspuns cererii de ajutor militar a Greciei, atacata de Bulgaria

-Primul razboi mondial (1916-1918), in care Romania a vizat eliberarea stravechilor teritorii romanesti din Transilvania, Banat si Bucovina, aflate sub ocupatie Austro-Ungara

-Interventia impotriva regimului agresiv comunist maghiar a lui Bela Kun (1919-1920), dupa ce armata comunista maghiara atacasera atat Cehoslovacia cat si Romania

-Desi aliatii vestici, in 1919, (Franta in special) au solicitat participarea Romaniei la interventia militara antisovietica, guvernul roman a refuzat acest lucru, nedorind a se amesteca in treburile interne ale altui stat. Din pacate aceasta atitudine corecta a Romaniei nu a fost apreciata de guvernul sovietic.

-Al doilea razboi mondial (1941-1945), când Romania a vizat si a reusit intr-o prima faza eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei de sub ocupatia sovietica (din pacate ajunse apoi din nou sub ocupatie sovietica), iar apoi eliberarea nord-vestului TRansilvaniei de sub ocupatie maghiara.

-In fine, in 1968, atunci când Romania si conducatorii ei de atunci au condamnat ferm agresiunea tarilor Tratatului de la Varsovia asupra Cehoslovaciei, Romania asumandu-si atunci riscul de a fi si ea victima unei interventii militare a tarilor Tratatului de la Varsovia.

Asadar, cinste tuturor militarilor romani care au luptat si au murit in aceste razboaie drepte, de aparare a fiintei nationale si a poporului si statului roman!

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Teatru ieftin, Mihai !

Faci teatru ieftin.

Emiliane, tomosul de canonizare mmi se pare a fi scris într-un limbaj destul de simplu. Totuşi, pentru că văd că te încăpăţânezi să nu vezi evidenţa, voi încerca să simplific şi mai mult. Deci:

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

Avem deci, în primul rând, o referire la FAPTE VIRTUOASE, FAPTE ALE DRAGOSTEI CREŞTINE ÎNCHINATE BISERICII ŞI POPORULUI SĂU.

Şi urmează enumerarea acestor fapte virtuoase, ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului. Iar în această enumerare găsim, printre altele: ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii

Deci a luptat, până la jertfelnicie, cu preţul vieţii (pentru că ştim că moartea i s-a tras de la o rană primită în război), pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti.

Ca să rezumăm, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arată că a lupta pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti este o faptă virtuoasă, de dragoste creştină, închinată Bisericii şi poporului.

Dacă tu ai o altă părere, e dreptul tău, dar măcar recunoaşte că eşti în răspăr cu Biserica. Nu te mai da ortodox. Când mă gândesc la cei autointitulaţi creştini, care susţin sus şi tare că un creştin n-are voie să ia arma în mână, primii care îmi vin în minte sunt Martorii lui Iehova.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Avem deci, în primul rând, o referire la FAPTE VIRTUOASE, FAPTE ALE DRAGOSTEI CREŞTINE ÎNCHINATE BISERICII ŞI POPORULUI SĂU.

Exact, Marian, acele fapte, le-am amintit şi eu, dar probabil nu ai citit tot, sau nu ai fost atent.

În prealabil postat de GMihai

Şi urmează enumerarea acestor fapte virtuoase, ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului. Iar în această enumerare găsim, printre altele: ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii

nu, astea sunt fapte de ruşine, că a ucis alţi oameni. nu pentru asta a fost canonizat.

În prealabil postat de GMihai

Deci a luptat, până la jertfelnicie, cu preţul vieţii (pentru că ştim că moartea i s-a tras de la o rană primită în război), pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti.

Da, dar şi "sfânta" inchiziţie a luptat cu însăşi poporul ei, şi i-a torturat şi a ucis sute de mii, care nu acceptau să devină franco-latini.
Dar blestemata inchiziţie, nu a făcut faptele de pocăinţă, pe care le-a făcut Sfântul Ştefan cel Mare, după crimele abominabile ale lui.

În prealabil postat de GMihai

Ca să rezumăm, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arată că a lupta pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti este o faptă virtuoasă, de dragoste creştină, închinată Bisericii şi poporului.

Am spus deja, nu pentru asta era canonizat, e doar deducţia ta logică şi greşită, că pentru crimele lui a fost canonizat. Eşti în adâncă înşelare.
Ci pentru pocăinţa lui, şi zidirea unei Biserici sau a unei Mănăstiri, ca Dumnezeu să-l ierte pentru crimele sale. Asta e una din acele fapte virtuase. Dar şi faptul că în ultimii ani de viaţa, nu a mai curvit, nu a mai ucis şi nu a mai băut, ci s-a vindecat, s-a despătimit şi s-a luminat, în întreaga conştiinţa sa.

În prealabil postat de GMihai

Dacă tu ai o altă părere, e dreptul tău, dar măcar recunoaşte că eşti în răspăr cu Biserica. Nu te mai da ortodox. Când mă gândesc la cei autointitulaţi creştini, care susţin sus şi tare că un creştin n-are voie să ia arma în mână, primii care îmi vin în minte sunt Martorii lui Iehova.

N-am cum pot fi în răspăr cu Biserica. Am mărturisit Adevărul.
Nici Biserica nu îndeamnă la crime. Ştie şi Biserica zecile de versete care osândesc omorul altor oameni, sub indiferent ce motiv, mai ales în Noul Testament, faptul că are o relaţie bună cu armata, e tocmai, ca să-i ajute să înţeleagă că nu fac bine fiind în postura de a ucide alţi oameni. Dar statul nu lasă Biserica să abolească, să desfiinţeze armata. Şi cum cele ale cezarului sunt a lui şi cele ale lui Hristos, ale lui Hristos, Biserica e datoare să adune fiii ei, să-i înveţe binele, să-i ferească de rău şi mai departe face ce crede de cuviinţa pentru a sa mântuire.

E limpede.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

nu, astea sunt fapte de ruşine, că a ucis alţi oameni. nu pentru asta a fost canonizat.

Emiliane, cum să fie fapte de ruşine, când în tomos sunt descrise drept fapte virtuoase. Tu nu ştii să citeşti româneşte, nu vrei să vezi, sau vezi şi încerci să îţi baţi joc de noi ?!!!

Pe de altă parte, ia citeşte aici, iehovistule:

Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei

Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei.



Apoi arhiereul îmbrăcat cu epitrahilul, omoforul mic şi cu camilafca, sau preotul cu epitrahilul şi cu sfita, tămâind, face începutul obişnuit:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte… (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi



PSALMUL 34

Judecă, Doamne, pe cei ce‑mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi scoală‑Te întru ajutorul meu. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: Mântuirea ta sunt eu. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine. Să fie calea lor întuneric şi alunecare, şi îngerul Domnului să‑i prigonească. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu. Să vină asupra lor laţul pe care nu‑l cunosc, şi cursa pe care au ascuns‑o să‑i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea Lui. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea Ţie? Cel ce izbăveşte pe cel slab din mâna celor mai tari decât el, şi pe sărac şi pe sărman de cei ce‑l jefuiesc pe el. S‑au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m‑au întrebat. Răsplătit‑au mie rele pentru bune, şi au vlăguit sufletul meu. Iar eu, când mă supărau ei, m‑am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru, aşa de bine m‑am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m‑aş fi întristat, aşa m‑am smerit. Dar împotriva mea s‑au veselit şi s‑au adunat; adunatu‑s‑au împotriva mea cu bătăi şi n‑am ştiut; risipiţi au fost şi nu s‑au căit. M‑au ispitit, cu batjocură m‑au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor. Doamne, când vei vedea? întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea; de la lei, viaţa mea. Lăuda‑Te‑voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda. Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. Că mie de pace îmi grăiau, şi asupra mea vicleşuguri gândeau. Lărgitu‑şi‑au împotriva mea gura lor; zis‑au: bine, bine, văzut‑au ochii noştri. Văzut‑ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine. Scoală‑Te, Doamne, şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. Judecă‑mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, şi să nu se bucure de mine. Să nu zică întru inimile lor: Bine, bine, sufletului nostru; nici să zică: L‑am înghiţit pe el. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea, şi să spună pururea: Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.



Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Arhiereul sau preotul citeşte această



Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul oştirilor, Cel puternic şi tare în războaie, Care de mult ai dăruit putere preaminunată robului Tău David, spre biruirea potrivnicului hulitor Goliat, Tu şi acum cu milostivire primeşte rugăciunile noastre cele umilite şi trimite binecuvântarea Ta asupra ostaşilor şi armelor acestora; şi dă putere şi tărie robilor Tăi acestora, care doresc a le purta spre întărirea şi apărarea ţării şi a Bisericii Tale celei sfinte, a orfanilor şi a văduvelor; şi fă‑i cu ele înspăimântători şi înfricoşători la toată întrarmarea vrăjmaşilor, şi totdeauna îi arată purtători de biruinţă spre slava Ta. Că Tu eşti tăria şi întărirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Rugăciune pentru autoritatea de stat şi pentru oastea ţării în timp de războaie şi de nelinişte

Făcută de Calist, patriarhul Constantinopolului.

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Care întru înţelepciune ai făcut toate numai cu cuvântul şi le‑ai adus din nefiinţă în fiinţă, şi într‑un tot le‑ai adunat şi le‑ai unit cu puterea şi cu lucrarea Ta cea negrăită, Ţie toate‑Ţi sunt cu putinţă, şi nimic cu neputinţă; pentru aceea întocmind şi unind vremurile şi anii şi anotimpurile cu porunca Ta, ai împodobit ceea ce se arată şi se vede; Care ai întins cerul şi l‑ai împodobit ca şi pe cortul cel făcut de Moise, şi mulţimea cea nenumărată a neamului evreilor ai aşezat‑o în rânduială şi înţelegere, şi cu dreapta Ta şi braţul Tău cel tare ai rânduit pe Moise cârmuitor poporului, căruia dându‑i o singură stăpânire l‑ai păzit nevătămat sub acoperământul şi sub mâna Ta cea tare; Cel ce ai aşezat soarele spre a lumina în timpul zilei şi luna spre a îndruma în timpul nopţii; Cel ce, prin rânduiala Ta cea de nepătruns, ai aşezat mulţimea stelelor cele dese pe cer şi le‑ai pus în mişcare neîntreruptă şi cu porunca Ta le‑ai orânduit să păstreze calea hotărâtă lor, ca să nu ne vatăme pe noi şi întreaga fire, ci să se mişte cu alergare repede şi cu mişcare fără încetinire, după planul Tău; Cel ce pământul care l‑a început nu se vedea şi era ascuns l‑ai făcut să fie, după aceea l‑ai adus la lumină şi l‑ai prefăcut în podoabă pentru neamul omenesc; Care odinioară cu puterea Ta cea dumnezeiască ai venit în ajutor lui Avraam şi ai supus lui pe duşmanii lui; Care ai făcut puternic pe Ghedeon şi ai frânt şi nimicit cu totul pe potrivnicii lui; Cel ce ai dat putere împăratului şi proorocului David împotriva uriaşului Goliat şi cu totul l‑ai strivit pe acesta; Cel ce prin robul Tău Moise ai slobozit neamul evreiesc din robia cea amară, şi cu puterea Ta cea nebiruită şi cu mâna Ta cea tare ai afundat pe faraon cu toată oastea lui şi l‑ai aruncat în adâncul mării; apoi ai arătat stâlp de foc călăuzitor evreilor, ca să nu se împiedice paşii lor, însuţi şi acum, Sfinte împărate al slavei, trimite din locaşul Tău cel sfânt şi de la tronul slavei împărăţiei Tale, stâlp luminos şi strălucitor spre călăuzire împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, şi biruinţă asupra vrăjmaşilor dăruieşte poporului nostru. Întăreşte‑l pe dânsul şi pe toţi ostaşii cu mâna Ta cea dreaptă. Dă‑i lui viaţă paşnică, netulburată şi ferită de orice răzvrătire şi război lăuntric. Aşa, Doamne Dumnezeule al milei, auzi‑mă pe mine umilitul şi nevrednicul robul Tău, în ceasul acesta, şi întăreşte‑l pe dânsul cu puterea Ta cea nebiruită şi neînfrântă. Iar pe ostaşii noştri fă‑i puternici pretutindeni şi împrăştie duşmanii şi răzvrătirile ce se ridică asupra lor. Uneşte tot poporul într‑un gând şi în dreaptă ascultare faţă de conducătorii lui. Dăruieşte poporului nostru pace adâncă şi netulburată pe pământ, pe mare şi în aer, şi‑i înlesneşte toate cele de folos. Ca înfrângând întâmplătoarele războaie şi tulburări, cu o gură şi cu o inimă să Te slăvim pe Tine, Dumnezeul minunilor, că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea, luând apă sfinţită, preotul stropeşte armele, zicând:

Binecuvântarea lui Dumnezeu, Celui slăvit în Sfânta Treime, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, prin stropirea cu această apă sfinţită, să se pogoare şi să fie asupra armelor acestora, şi asupra celor care le vor purta, spre păzirea şi apărarea adevărului lui Hristos. Amin.



Şi stropind şi pe ostaşi, zice:

Îmbărbătaţi‑vă şi să se întărească inimile voastre, ca să biruiţi pe vrăjmaşii voştri, având nădejde în Domnul, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.



Şi, dându‑le să sărute cinstita cruce, face obişnuitul sfârşit al zilei.