Gânduri sincere... comune şi simple, curate şi vii... !

[Igor_Paslusnik]

Fapt real,

(Poezie, scrisă cu nevrednicie de Botoş Remus-Emilian, păcătosul, 21 aprilie 2015)

*

Din când în când; dar cred că-i tot mai des,
Port prin oraş când mă gătesc să ies,

O cruce.

Insignă de doi centimetri suflată cu aur,
Prinsă-n haina-mi gri, o simt ca pe un laur,

O preţuiesc.

Dar stânjenesc; fiind privit de mulţi ca un balaur,
Ce dulci sunt toţi; ei sunt cel mai frumos tezaur,

Şi îi iubesc.

Zărit, sunt compătimit, în gânduri, luat în zeflemea;
Uitând că Hristos pe ea, pentru ei, suferea; lăcrima;

Iertându-i.

De ce să-i condamn? Când mulţi zâmbesc cu-adevărat,
Dăruitor de bucurie pare că sunt; ce bine nu-i minunat?

Frumoşii.

Cu unii, puţini, necunoscuţi, ne salutăm din priviri;
Creştinii, ai societăţii azi fără de sânge sunt, noii martiri,

Ţâşniri...

Din noi, din patimi, din tot ce-i rău, din lumea ce nu-nţelege;
Suflete al meu beteag şi prost, luptă între carne şi duh: alege!

Culege!

Virtuţi. Hristoase! Coboară mintea mea cea grea şi rece,
Şi-n inimă să fi doar Tu, şi-atunci peste toate pot trece...

...îndumnezeirea...

*