Cel rau ne cunoaste gandurile?

[Alexandra1andreea]

În prealabil postat de AlinB

Ce gandesti exact nu.
Dar poate din anumite actiuni ale tale, gesturi, vorbe nu mai zic, sa deduca.
De asemeni poate sa-ti dea anumite sugestii in masura in care esti receptiva si din rectia ta fizica stie daca sa insiste sau nu, etc.

Eu ti-as recomanda sa eviti site -ul ala, chestiunea cu par. Ilarion Argatu e destul de controversata.

aha, iti multumesc, eu sunt destul de confuza, de multa vreme am ganduri destul de urate si stari de panica, se mai amelioreaza in functie de ce fac sau citesc, dar nu trec de tot. Totul a inceput dupa ce in anul al 2 lea de facultate m-am apucat de fumat si de baut cu o colega, tot anul, si in post, si dupa aia m-am lasat, apoi tot in anul ala in iarna, am facut o anexita puternica, si exact dupa ce mi-a trecut am inceput sa intru in panica din cauza ca ma gandesc la lucruri urate fara sa vreau. Nu pot sa imi controlez emotiile. Oare sa fie ceva chimic, combinatia dintre alcool si hormoni? ca anexita afecteaza ovarele. Ce ma mira e ca inainte de asta eram total diferita, vesela fara nicio grija.

[AlinB]

În prealabil postat de Alexandra1andreea

aha, iti multumesc, eu sunt destul de confuza, de multa vreme am ganduri destul de urate si stari de panica, se mai amelioreaza in functie de ce fac sau citesc, dar nu trec de tot. Totul a inceput dupa ce in anul al 2 lea de facultate m-am apucat de fumat si de baut cu o colega, tot anul, si in post, si dupa aia m-am lasat, apoi tot in anul ala in iarna, am facut o anexita puternica, si exact dupa ce mi-a trecut am inceput sa intru in panica din cauza ca ma gandesc la lucruri urate fara sa vreau. Nu pot sa imi controlez emotiile. Oare sa fie ceva chimic, combinatia dintre alcool si hormoni? ca anexita afecteaza ovarele. Ce ma mira e ca inainte de asta eram total diferita, vesela fara nicio grija.

Ce inseamna "lucruri urate"?
Sunt unele care tin de ispite, altele care tin de anumite incertitudini (legate de ce?) si care duc pe urma la stari de panica, etc.

Abia cand ai o viata duhovniceasca ireprosabila si vezi ca lucrurile tot nu sunt sub control poti sa suspectezi o cauza fiziologica.
Eviti imprejurarile nefericite care le pot cauza? Filme, carti, tovarasii nepotrivite, alcoolul (in intregime, daca exista antecedente de alcoolism) etc?

Te rogi dimineata si seara dupa canonul de rugaciune?
Mergi in fiecare saptamana la biserica sau mai des si stai pe cat se poate la toata Liturghia?
Te spovedesti si te impartasesti macar de 3-4 ori pe an sau chiar mai des daca spui ca ai tot felul de ganduri si ispite?

[Alexandra1andreea]

Nu....si am vrut sa merg postul asta..dar am asteptat sa fiu pregatita sufleteste..si iata ca mi a venit menstruatia
Ma stresez ca ce o sa fac in situatia cutare, ca ce parere o sa aiba ala despre mine, daca nu stiu sa ma comport, daca ma imbolnavesc, daca intru in depresie, daca vad un om cu o boala imediat ma tem sa nu am si eu, traiesc simptomele, ca un fel de empatie etc etc am fost la dr si mi a zis ca astea sunt probl emotionale si de comportament si atacuri de panica... nu mai beau de atunci, s a terminat facultatea, nu mai am prietenii aia

[AlinB]

Da, dar nu te impiedica sa te spovedesti si poti sa te impartasesti saptaman viitoare, de ce nu?
Cu rugaciunea zilnica, dimineata, seara, chiar peste zi cum stai? E f. importanta.
Cand ai starile astea incearca sa spui "Doamne Iisus Hristoase...." ia vezi, ce se intampla?

Sa stii ca de o mare mare parte din gandurile astea scapi daca intr-adevar ai incredere in Dumnezeu, increde-te mai mult in El decat in resursele tale, gandeste-te ca tot ce ti se intampla, chiar daca aparent la prima vedere nu e tocmai bun, este/va fi intr-un fel, spre binele tau.

Si sa stii ca increderea in Dumnezeu nu vine peste noapte, se castiga prin rugaciune (zilnica sau chiar mai des) citirea cartilor sfinte, slujbele Bisericii, Sf. Taine.

[Alexandra1andreea]

În prealabil postat de AlinB

Da, dar nu te impiedica sa te spovedesti si poti sa te impartasesti saptaman viitoare, de ce nu?
Cu rugaciunea zilnica, dimineata, seara, chiar peste zi cum stai? E f. importanta.
Cand ai starile astea incearca sa spui "Doamne Iisus Hristoase...." ia vezi, ce se intampla?

Sa stii ca de o mare mare parte din gandurile astea scapi daca intr-adevar ai incredere in Dumnezeu, increde-te mai mult in El decat in resursele tale, gandeste-te ca tot ce ti se intampla, chiar daca aparent la prima vedere nu e tocmai bun, este/va fi intr-un fel, spre binele tau.

Si sa stii ca increderea in Dumnezeu nu vine peste noapte, se castiga prin rugaciune (zilnica sau chiar mai des) citirea cartilor sfinte, slujbele Bisericii, Sf. Taine.

Chiar am inceput din post sa ma rog dimineata si seara.. am spus si rugaciunea inimii : "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa. Amin". Si m am simtit mult mai bine.

[Alexandra1andreea]

Eu totusi nu inteleg cv, in post mi s au inmultit ispitele si am cazut..desi ma rog..si imediat dupa aia m-am imbolnavit.in fine ar trebui sa cer sfatul unui duhovnic. Nu inteleg daca ma pedepseste Dumnezeu ca am gresit, sau cel rau incearca sa ma clatine din cauza ca am inceput sa ma rog. Ma rog, ar trebui sa fiu mai recunoscatoare in loc sa privesc partea negativa.

[AlinB]

Este o incercare, oricum si oamenii induhovniciti se imbolnavesc, Dumnezeu nu e talisman-care-ne-fereste-de-toate-relele.
Si unele lucruri aparent rele pot fi spre folosul nostru.

Cred ca si altii au obs. ca atunci cand se apropie de Dumnezeu se inmultesc si ispitele, incercarile, este o proba a credintei, ne apropiem de Dumnezeu pentru cele duhovnicesti sau ca sa ne mearga bine in cele lumesti?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Alexandra1andreea

.... ce parere o sa aiba ala despre mine... nu mai am prietenii aia

M-am surprins de multe ori stânjenit în mine însumi, tresărind chiar ca de o sperietură în faţa unui lucru anormal, atunci când cineva spune "ăla" sau "ăia" etc. Ca şi cum, brusc, o anumită pace, un anumit firesc al lumii sufletelor e violat de ceva rău, de o pornire distrugătoare, întunecată.
Am trăit mult printre oameni consideraţi duri, violenţi, agresivi însă rar m-am descoperit intimidat sau înfricoşat de violenţa lor aşa cum mă descopăr în preajma unui "ăla" sai "aia", slobozit în scris sau oral de careva.
Mirarea mea a fost şi mai mare când am descoperit, mai ales la pedanţi şi la bisericoşi, că trebuie să vorbim frumos, că nu e frumos să spui "ăla" etc. De ce? Pentru că nu e politicos. Ei bine, şi argumentul de acest tip (unul găunos, de armură cavalerească sub care nu mai trăieşte nimeni - se poate verifica nimicul dinlăuntru dacă îi ridici un pic viziera) mă stânjeneşte, mă face să mă simt în faţa unui pericol, ca şi cum aceeaşi forţă rea, aceeaşi răutate polimorfă alimentează şi pe aceşti oameni ai politeţii şi corectitudinii.
Mirîndu-mă de reacţia mea (veche, o am practic de când mă ştiu) am căutat o noimă, ceva, un sens al ei. Preocupat cu adevărat de acest subiect am descoperit că atunci când eu însumi folosesc astfel de vorbe sau când ele îmi trec doar prin minte resimt un suspin, uneori oftez involuntar. Ca şi cum m-aş simţi rănit undeva înlăntrul meu de propriile gânduri şi vorbe. Ca şi cum aş fi, brusc, exclus dintre oameni, precum am auzit că se simt uneori ucigaşii de oameni... Singur, pustietate totală... Des-fiinţare. Cădere/expulzare din omenesc, azvârlire.

Ce să însemne ăla sau ăia? Dincolo de o oarecare vorbă, de o expresie neîngrijită, să zicem.
De ce mă răneşte o asemenea formulare? Încă mai mult decât o înjurătură sau de diverse vorbe porcoase (care, culmea, în anumite împrejurări ori contexte au un farmec al lor, ori măcar o noimă şi o potrivită aşezare...).

Am descoperit că nu îmi plac oamenii politicoşi, cum nu îmi plac cuvintele ăla sau ăia.
În spatele acestor vorbe stau, cred astăzi, în primul rând o serie de poziţii care formează raportul dintre propria persoană şi lume/semeni. Aş avansa o ipoteză legat de binomul considerare-desconsiderare; consideraţie înaltă despre sine - desconsiderare a semenului, a altuia în general. Aş avansa încă mai mult, dacă aş putea, în zona inflaţionist pomenită dar prea puţin trăită/cunoscută a iubirii.
Cum sunt eu, dacă semenul meu este ăla?
Cum sunt eu, dacă semenii mei sunt ăia?
Ce raport investesc eu, fac să fie, între mine şi alter?
Cum mă mai pot simţi în pace, în oarece armonie lăuntrică dacă mă aflu între ăla şi ăia? Cine sunt eu dacă el este ăla? Dacă ei sunt ăia?

Şi cugetînd aşa am descoperit, printre altele, că eu sunt ăla şi fac parte dintre ăia, de câte ori îmi trec prin minte ăla şi ăia. Şi m-am speriat iarăşi, întrucât ăla şi ăia nu sunt ok, nu-i aşa? Că dacă ar fi, i-aş numi acela sau aceea, acelea sau aceia. Mai scurt: el şi ea, ei şi ele. Ca urmare, nici eu nu sunt ok. Zice mintea, în cugetările ei cu tente schizoide. (Notă: poziţia de viaţă "eu nu sunt ok, ei nu sunt ok" face parte din nucleul patternului schizoid - ne asigură cunoscătorii psihopatologiei.)

Când sufletul nostru trăieşte în oarecare ordine şi armonie, el găseşte, ca de la sine, mereu câte ceva din ordinea şi armonia lumii.
Un el, un eu, nu poate găsi în lume un ăla. Ci tot eu sau el, ea ori ei.
Dar dacă sunt un ăla, apoi lumea e formată din ăia şi din ăla. Şi din ăsta, care scrie acum aici.

Nu se poate merge cu adevărat la rugăciune, întru dobândirea păcii şi a rodniciei, întru bucurie şi frumuseţe dacă trăiesc într-o lume de ăia şi ăla. Nu mă lasă nici ăla nici ăia dinlăuntrul modului meu de a fi ca om.

În concluzie, pentru a spori în omenie şi pentru a gusta din bucuria vieţii, eu cred că mai întâi trebuie să izgonesc pe ăla şi pe ăia dinlăuntrul modului meu de a fi.
Apoi voi descoperi că lumea e formată din oameni, din ei şi din ele, din acela şi din aceea. Sau din aceia. Şi mă voi simţi bine atât cu mine însumi cât şi cu ei.
Şi mai ales cu El.

Doamne ajută!

P.S. Observaţie personală, simplă opinie în baza experienţei: oamenii cu oarece tendinţă spre universul Psalmului 50, care deprind alfabetul versetului "duhul umilit, inima înfrântă şi smerită" nu suferă de atacuri de panică. Şi nici foarte sugestibili şi ipohondri nu sunt. Aşa cunosc, aşa mărturisesc. Sper să fie cuiva de vreun folos.

Oameni buni va salut !
Imi cer scuze, stiu ca e categorie gresita, vreau doar sa va intreb.
Este pacat sa pui poza cu parintele Arsenie Boca pe facebook, ca wallpaper pe telefon sau pe orice altceva in mediul online ?

În prealabil postat de gabero

Oameni buni va salut !
Imi cer scuze, stiu ca e categorie gresita, vreau doar sa va intreb.
Este pacat sa pui poza cu parintele Arsenie Boca pe facebook, ca wallpaper pe telefon sau pe orice altceva in mediul online ?

Daca ar fi, majoritatea site-urilor ortodoxe au pacatuit.

Nu vad de ce ar fi pacat sa pui o poza pe net...