Desene animate pro sau contra?

[Corinusha]

de acord cu AlinB in asta.

Eu practic, la ce am citit pe-aici trebuie sa fiu cine stie ce criminal in serie sau ceva de genu, la cate desene si cate tipuri de desene am vazut la viata mea. E drept, nu aveam rabdare sa ma uit mult, ca ieseam afara, dar am vazut si desene violente destule si nu m-au afectat negativ chiar deloc; ba chiar din contra. niciodata nu mi-a placut violenta. Dar dupa un timp, daca imi erau interzise anumite desene, tot faceam cumva sa le vad, fie cand erau ai mei plecati la munca si se regaseau in grila de programe la orele alea fie la alti prieteni.
Interdictiile ferme fara explicatii nu-s bune; in schimb vorbitul cu copilul/copiii pe marginea a ceea ce vad (fie si desene violente) ajuta mult, zic eu.

[stefan florin]

În prealabil postat de Corinusha

de acord cu AlinB in asta.

Eu practic, la ce am citit pe-aici trebuie sa fiu cine stie ce criminal in serie sau ceva de genu, la cate desene si cate tipuri de desene am vazut la viata mea. E drept, nu aveam rabdare sa ma uit mult, ca ieseam afara, dar am vazut si desene violente destule si nu m-au afectat negativ chiar deloc; ba chiar din contra. niciodata nu mi-a placut violenta. Dar dupa un timp, daca imi erau interzise anumite desene, tot faceam cumva sa le vad, fie cand erau ai mei plecati la munca si se regaseau in grila de programe la orele alea fie la alti prieteni.
Interdictiile ferme fara explicatii nu-s bune; in schimb vorbitul cu copilul/copiii pe marginea a ceea ce vad (fie si desene violente) ajuta mult, zic eu.

si eu sunt de acord cu ce a spus Alin mai sus

[AlinB]

Copii sunt f. receptivi la ce vine de la parinti, atat timp cat parintii ii respecta ca niste mini-omuleti ce sunt si le respecta si libertatea de alegere.

Nu la modul "astea nu sunt bune, dar daca ai o alta parere oricum nu conteaza pentru ca eu iti interzic oricum sa le vezi".

Asta poate merge pana la 2-3 ani, pe urma vad ca sunt alti copii care le vad, vorbesc despre ele iar ei nestiind nimic, se simt exclusi iar cu timpul creste frustrarea ca lor le sunt interzise expres. Vor merge la alti copii sa le vada, le vor urmari cand nu sunt parintii acasa, etc. Va vedea ca nu i se intampla nimic rau (cum poate unii vor incerca sa explice cu emfaza) si e chiar distractiv.

Mai tarziu rebeliunea asta se va generaliza si pe alte planuri si va creste convingerea ca parintele e absurd, depasit, abuziv si sugestiile care vin din mediul social sunt mai importante, mai corecte.
Si uite asa se va obisnui cu altele mult mai nocive si parintele se va plange ca nu stie ce s-a intamplat cu copilul, ca era asa bun si ascultator si el (parintele) a fost un adevarat model pentru el, l-a invatat doar ce e bine.

De multe ori, in cazul "media" e vorba de curiozitate si presiune sociala, dar daca au efectiv inclinatii spre violenta, asta poate fi simptomul altor probleme, care trebuiesc investigate (ex. nevoia de securitate, nevoia de a intra intr-un cerc social unde lucrurile astea sunt apreciate) si nu brutal reprimate doar efectele lor.

Si desigur, daca desenele animate/privitul la televizor sunt asortate cu o pregatire intelectuala corespunzatoare, li se citesc si povesti educative, etc. dezvoltarea mentala si emotionala nu are de suferit, ci chiar dimpotriva.

Ce e mai bine pentru un copil de 1-2 ani, sa stea doar cu o jucarica in mana sau cu ochii in tavan sau sa mai vada si forme, culori, oameni, interactiuni, relatii, etc?
Ca nu prea poti sa ii angajezi bona care sa stea cu el si sa se joace si sa-i citeasca povesti 12 ore pe zi.

Cred ca toate studiile care indica efecte negative ale privitului la televizor sunt facute pe copii care doar asta faceau, erau uitati/neglijati de parinti pe multe alte planuri.