Ce este sufletul!

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de delia31

Da'parca ziceai nu demult ca n-am citit nici 5 pagini din Sf.Ioan Damschin, cum de ti-s preferata?

I se spune agatzat.A iesit la agatzat.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de delia31

De ce, Centesimus? Cine-a fost mai intai? Septuaginta (alcatuita in sec. III inainte de Hristos) sau Textul Masoretic ( alcatuit in sec. X dupa Hristos) ? ?

Eu nu m-am referit la TM, ci chiar la originalul scris de Moise (cu un mileniu înaintea LXX!), respectiv, așa cum este reflectat în Manuscrisele de la Marea Moartă. Și care apropo, prezintă o asemănare puternică cu Septuaginta.

În prealabil postat de delia31

Si de ce zici asta? Esti nelinistit de vreo disonanta intre cele doua versiuni? Nu poti demonstra si pe textul Septuagintei, mai vechi cu 12-13 secole decat cel masoretic in ebraica, ecuatia adventista ca trup +suflare = un suflet?

Ecuația nu e ”adventistă” ci mozaică, adică inspirată de Duhul Sfânt lui Moise și este prezentă atât în versiunea ebraică cât și în LXX, iar respingerea acesteia te-ar pune într-o foarte delicată situație. Ce prevalează pentru tine, Cuvântul sacru al lui Dumnezeu, ori teoria omenească de inspirație aristotelică?

În prealabil postat de delia31

Unde apare in Septuaginta articolul nehotarat “un” in Geneza 2,7? Sau substantivul suflet, fara nici un fel de articol nehotarat?

Dar de ce ar trebui neapărat să fie articulat acest substantiv [ψυχή]?

[delia31]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Eu nu m-am referit la TM, ci chiar la originalul scris de Moise (cu un mileniu înaintea LXX!), respectiv, așa cum este reflectat în Manuscrisele de la Marea Moartă. Și care apropo, prezintă o asemănare puternică cu Septuaginta.

Stai, un pic, Centesimus! Slow down! Ca textul ebraic pe care l-ai pus nu e originalul scris de Moise, ci textul alcatuit de masoreti la 10 secole dupa Hristos.

In timp ce la Septuaginta scrisa in greaca, au trudit separat 72 de invatati, fiecare de unul singur, asistat doar de Duhul Sfant.
La sfarsit, cand au comparat versiunile, ce sa vezi! Surprise! Toate erau identice! Toate cele 72. Fiecarea a scris acolo la Geneza 2, 7 un cuvintel mic, mic, mic, de neignorat, particula eis: kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”.
Apare in fiecare din cele 72 de variante. Ce autoritate mai mare vrei?

Daca adventistii n-ar ignora asta sau n-ar specula eronat ambiguitatea acestei prepozitii „ εἰς (eis)”, folosind-o ca articol nehotarat „un” ca sa le iasa lor erezia adeventista, n-ar face nimeni nici un caz din asta.

Dupa parerea ta, acest mic cuvintel enervant si ambiguu din Septuaginta Gen 2,7 εἰς (eis), poate fi trecut sub tacere, de vreme ce fiecare din cei 72 de invatati care a lucrat la ea, l-a precizat expres?

Da’ hai sa nu scriem doar sa umplem forumul. Ai uitat ca am mai discutat mai demult despre chichita asta gramaticala?
Hai sa ne amintim ce inseamna. Da un refresh.

εἰς (eis) - ca parte de vorbire e prepozitie, si inseamna "intru" sau "inspre", nu e articolul nehotarat "un", asa cum inteleg adventistii.

Conform Lexiconului biblic http://concordances.org/greek/1519.htm

εἰς (eis) - (a preposition) – properly, into (unto) – literally, "motion into which" implying penetration ("unto," "union") to a particular purpose or result.
eis: to or into
Original Word: εἰς
Part of Speech: Preposition
Transliteration: eis
Short Definition: into, in, among, till, for
Definition: into, in, unto, to, upon, towards, for, among.

Si acum, reia te rog, tot versetul din Geneza 2, 7 inclusiv acest minuscul detaliu si vezi cum iese.

s-a facut omul intru suflet viu (in)
s-a facut omul inspre suflet viu (into/unto)
s-a facut omul printre suflet viu (among)
s-a facut omul pana la suflet viu (till)
s-a facut omul pentru suflet viu (for)
s-a facut omul spre suflet viu (towards)

Repet , eis este prepozitie, NU articol nehotarat –un.

De cate ori nu am mai discutat despre asta si despre cum traduce Mitropolitul Bartolomeu? S-a facut omul intru suflet viu. In sensul ca datorita acestei prepozitii de neignorat, nu se poate nega ca suflarea de viata a si invaluit trupul pe din afara, dar a si fost absorbita in interior.

Invaluind trupul pe dinafara, aceasta suflare diafana, nu poate fi limitata, circumscrisa, ci e in permaneta dinspre Dumnezeu si invers, spre si inspre El si pentru El si catre El. Toate sensurile prepozitiei eis sunt aici.

Atunci, cand trupul nu mai poarta in el aceasta suflare, ea se misca spre Cel de la care a pornit.

Biblia Anania - „Sufletul omului (altceva decât „viaţa“) s'a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi „absorbit“: particula eis înseamnă şi „întru“ (înlăuntru) şi „spre“ (direcţie, scop).
Aşadar, omul nu e o simplă fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic, in acelaşi timp exterior şi interior trupului”.

Deci, daca nu-ti convine ideea „invaluirii pe dinafara si a absorbirii inlauntru”, gaseste tu alta, care sa tina cont de aceasta prepozitie eis.

Spor la treaba, Centesimus! Sa nu vii sa zici ca poate fi ignorata, ca doar stii de cate ori ne-ai zis teoria aia cu iota si cirta si virgula de la Luca 23, 43.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de delia31

Da’ hai sa nu scriem doar sa umplem forumul.

Hai! Încerci? Mulțumesc!

În prealabil postat de delia31

εἰς (eis) - ca parte de vorbire e prepozitie, si inseamna "intru" sau "inspre", nu e articolul nehotarat "un"

Te-am contrazis cumva la partea asta? M-ai terminat cu articolul nehotărât! Dar hotărește-te odată stimată doamnă! Adam a devenit întru/înspre (ce aiurea sună pe românește!) suflet viu/ființă vie ca rezultat al unirii trupului inert din țărână cu suflarea de viață, ori ce? Aplicând confuzia suflet-suflare de viață la textul din Geneza, iasă o babilonie de toată frumusețea! Trupul conține ba suflet, ba suflare de viață, iar ființa umană este ce? Deci hotărește: crezi Scriptura (fie chiar strict Septuaginta pe românește), ori basmele cu spirite, fantome și morți nemuriți

În prealabil postat de delia31

Spor la treaba, Centesimus! Sa nu vii sa zici ca poate fi ignorata, ca doar stii de cate ori ne-ai zis teoria aia cu iota si cirta si virgula de la Luca 23, 43.

Din nefericire pentru tine, aici nu mai e treabă de o virgulă, ci de 19 texte mari și late (dacă nu-ți ajung, mai aduc) , așa că pe tine te așteaptă o muncă titanică, ca să nu zic imposibilă. Spor la treabă!

[Krautrock]

Ce e sufletul? Citind acest topic am priceput ca nu se poate pricepe ce e sufletul decat daca stabilim ce versiune a Bibliei sa interpretam: Septuaginta sau Textul Masoretic. De asemenea, atunci cand observam in textul biblic, cel Adevarat desigur (urmeaza sa stabilim care e acesta), vreo sugestie legata de faptul ca sufletul ar fi viu sau mort, trebuie sa tinem seama de faptul ca sufletul e nemuritor, altfel riscam sa devenim adventisti si nu e bine.

Cineva spunea:

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Despărtirea [definitivă] de Dumnezeu e moartea a doua, aceea din care nu mai există înviere;

Complicata treaba. Moartea intai... moartea a doua... A treia nu? Pana la urma ce inseamna "moarte"?

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Ati adus un singur argument biblic cu privire la nemurirea sufletului? La faptul că sufletul părăseste trupul în momentul mortii si trăiste în continuare într-o altă sferă, înainte de a fi înviat? NU ati adus!

Aha, deci dupa moarte sufletul ar trebui sa paraseasca trupul si inteleg de aici ca el poate exista in absenta trupului, numai ca pentru asta e nevoie de argumente. Majoritatea crestinilor cu care am stat de vorba spun ca sufletul poate exista fara trup doar dupa ce in prealabil a fost in trup, intrucat , sufletul n-a existat inainte ca omul sa fi fost conceput. Cu alte cuvinte sufletul exista doar dupa ce a intrat intr-un embrion, iar dupa aceea el nu mai poate sa nu mai existe, devine indestructibil. Totusi n-am auzit inca niciun crestin sa spuna ca sufletul ar fi un simplu cuvant pe care noi il folosim pentru a desemna o realitate pe care n-o intelegem. Asta se pare ca ar contraveni doctrinei crestine.

Complicata treaba! Asadar eu traiesc, ma misc, respir, am suflet, si vine la un moment dat cineva cu un topor in mana, imi da in cap, iar din acel moment sufletul meu incepe sa traiasca intr-o alta sfera. Dupa cum sugereaza comentariile scrise de cei de dinaintea mea, sufletul poate trai in cealalta lume ca suflet viu, daca a crezut in Dumnezeu, sau ca suflet mort, daca n-a crezut. Probabil ca moartea a doua despre care am auzit vorbindu-se pe aici e moartea spirituala. Acum m-am lamurit. Moartea asta spirituala e adevarata moarte si de aceea crestinii nu se tem deloc de moartea fizica...ma rog!

Totusi nimeni de aici nu si-a imaginat urmatoarea situatie. Un om se imbolnaveste de alzheimer. Cei din jurul lui observa ca respectivul uita in mod progresiv numele prietenilor sai. Ii vine tot mai greu sa faca calcule, iar in cele din urma nu mai e in stare nici macar sa adune doua numere. In curand nu mai e capabil nici macar sa se joace de-a unu, doi, trei...etc, nu-si mai recunoaste rudele apropiate, vorbeste din ce in ce mai putin, uita cuvinte, intelege din ce in ce mai greu ceea ce i se spune, pana ce e lipsit de capacitatea sa inteleaga chiar si propozitii simple. Mai apoi omului ii vine tot mai greu sa umble fara sa fie ajutat de cineva. Prefera sa stea jos pentru ca intr-o buna zi sa nu mai poata sta nici pe scaun, isi pierde reflexele si in cele din urma moare din cauze cunoscute (pneumonie, infectii, atac vascular) sau necunoscute (probabil de sorginte neurologica, adica alzheimer pur si simplu). Cercetand creierul unui asemenea pacient vom observa un proces clar de degenerescenta, adica de moarte a neuronilor in special a celor aflati in zona cortexului si de aici si aparitia mai intai a simptomelor ce denota afectarea functiilor cognitive. Exista vreo legatura intre leziunile ce se produc la nivelul creierului unui bolnav de alzheimer si "tulburarea" sau "incetosarea" care ii cuprinde sufletul? Raspundeti dumneavoastra la aceasta intrebare. Sau nu raspundeti. E totuna. Oare sufletul omului a fost si el distrus de aceasta boala sau numai trupul sau? Iar daca sufletul nu a fost distrus, de ce avem totusi impresia ca, in timp ce boala avansa, sufletul pacientului se imputina din ce in ce mai mult? Ati cunoscut vreodata o fiinta plina de viata care sa se transforme treptat-treptat intr-un simplu obiect cu chip omenesc? Daca da, atunci probabil veti cauta sufletul in alta parte decat in Septuaginta sau in Textul Masoretic.

[CristianR]

Krautrock, sufletul nu este memoria omului, iar aceasta are legătură atât cu creierul, cât şi cu sufletul. Acţionând asupra creierului, nu acţionezi şi asupra sufletului, însă. Creierul este, probabil, doar o interfaţă a minţii, prin care se face legătura cu trupul şi cu lumea concretă. Degradarea lui afectează manifestarea în trup, care, la un moment dat, dintr-un motiv sau altul, va deveni intert. Nu va mai manifesta viaţă, dar ceea ce dispare în acel moment nu este sufletul, ci legătura cu el.

Despărţindu-se de trup, sufletul rămâne întreg, păstrând, se pare, inclusiv memoria evenimentelor pe care le-a parcurs în viaţă.

Totuşi, trebuie să recunoaştem că nu ştim multe despre suflet; avem mai mult deducţii şi intuiţii, iar restul îl vom afla după trecerea pragului vieţii în trup.

[Krautrock]

În prealabil postat de CristianR

Krautrock, sufletul nu este memoria omului, iar aceasta are legătură atât cu creierul, cât şi cu sufletul. Acţionând asupra creierului, nu acţionezi şi asupra sufletului, însă. Creierul este, probabil, doar o interfaţă a minţii, prin care se face legătura cu trupul şi cu lumea concretă. Degradarea lui afectează manifestarea în trup, care, la un moment dat, dintr-un motiv sau altul, va deveni intert. Nu va mai manifesta viaţă, dar ceea ce dispare în acel moment nu este sufletul, ci legătura cu el.

Despărţindu-se de trup, sufletul rămâne întreg, păstrând, se pare, inclusiv memoria evenimentelor pe care le-a parcurs în viaţă.

Bine v-am gasit!

Fabula mea despre bolnavul de alzheimer, deoarece e o fabula si nimic mai mult, avea ca talc o intrebare: unde se afla sufletul omului atunci cand vedem ca sufletul lui devine tot mai firav? Nu ma intereseaza deocamdata ce se intampla cu sufletul dupa ce omul moare. Pacientul din fabula mea a murit deoarece aveam nevoie de creierul sau ca sa vad daca exista vreo legatura intre procesul de atrofiere a cortexului si tulburarile de gandire. Ma intereseaza doar daca boala aceasta care parca topeste sufletul asa cum caldura topeste gheata, chiar topeste sufletul sau nu-l afecteaza deloc.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de CristianR

Despărţindu-se de trup, sufletul rămâne întreg, păstrând, se pare, inclusiv memoria evenimentelor pe care le-a parcurs în viaţă.

Totuşi, trebuie să recunoaştem că nu ştim multe despre suflet; avem mai mult deducţii şi intuiţii, iar restul îl vom afla după trecerea pragului vieţii în trup.

Apreciez sinceritatea dumneavoastră. Mi-am permis să subliniez cuvintele respective.

[iuliu46]

În prealabil postat de Krautrock

Totusi nimeni de aici nu si-a imaginat urmatoarea situatie...

:)

https://www.youtube.com/watch?v=oBsI_ay8K70

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de Krautrock

Aha, deci dupa moarte sufletul ar trebui sa paraseasca trupul si inteleg de aici ca el poate exista in absenta trupului, numai ca pentru asta e nevoie de argumente.

Foarte bine punctat! Eu aproape mi-am pierdut speranța să mai găsesc argumente biblice în acest sens pe forum, totuși insist de mai bine de șapte (7) ani! Explicația devine tot mai evidentă: nu există asemenea argumente biblice!
Argumente cum că sufletul ar fi o entitate eterică ce poate ”trăi” independent și conștient de trup și care la momentul morții se ridică trecând prin anumite etape (vămi) spre cer - ca să fiu mai explicit.